Mai 2007. Ştiri

 

Conferinţa Consiliului Pontifical pentru Cultură, găzduită la Sibiu

Profanare de morminte în Noaptea Walpurgiei

Vecernie ecumenistă la Bruxelles

Sincretism catolico-budist

Papa Benedict al XVI-lea a schimbat binecuvântări cu un rabin

Manifestare ecumenistă la nivel continental

Întrunire interreligioasă la Parlamentul european

 

 

3-5 mai 2007

Conferinţa Consiliului Pontifical pentru Cultură, găzduită la Sibiu

În perioada 3-5 mai a.c., a avut loc la Sibiu a treia întrunire a membrilor şi consultanţilor europeni ai Consiliului Pontifical pentru Cultură şi a preşedinţilor Comisiilor pentru Cultură a Conferinţelor Episcopale din Europa (conferinţele episcopale sunt alcătuite din episcopii catolici ai unei ţări). Aceasta a fost organizată de Consiliul Pontifical pentru Cultură, condus de cardinalul Paul Poupard, care este, de asemenea, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios. Tema întrunirii a fost ,,Evanghelizare, dialog şi mărturie în faţa provocărilor secularizării în Europa”.

După reuniunea de la Graz, Austria, datorită aderării României la Uniunea Europeană, această manifestare strict catolică a fost organizată la Sibiu, printre altele şi ca un preambul la întrunirea ecumenistă ce va avea loc la Sibiu în septembrie.

Cei 40 de cardinali, episcopi romano-catolici şi greco-catolici prezenţi la Sibiu au dezbătut problema secularizării, încercând să găsească soluţii pentru acest pericol care ameninţă lumea creştină contemporană. Soluţiile lor vor face parte din strategia concretă a Vaticanului de combatere a secularizării.

În cadrul întrunirii, înalţii prelaţi catolici au susţinut că ,,mărturia şi dialogul multiconfesional şi multicultural sunt singurele în măsură să păstreze unitatea creştină”, iar dialogul interreligios este ,,o necesitate”. Astfel de soluţii, precum cele propuse de ei, în loc să rezolve problemele contemporane, le înmulţesc mai abitir, căci ele conduc la diluarea până la dispariţie a învăţăturii creştine autentice în această lume secularizată, care este esenţialmente păgână.

Însă, lăsând deoparte mesajul secular al acestei întruniri catolice, este şocant să remarcăm că una dintre consecinţele intrării României în Uniunea Europeană este posibilitatea organizării, în ţara noastră, de conferinţe, simpozioane şi reuniuni ale clerului de alte credinţe decât cea ortodoxă. Pe când ni se va transmite directiva europeană să ardem tămâie la zeităţile hinduse, precum o fac deja, cu multă non-şalanţă, cardinalii catolici ?

 

Alte articole despre a III-a Adunare Ecumenică Europeană de la Sibiu, septembrie 2007

 

Surse
1. www.radiovaticana.org, 3 mai 2007, ,,Sibiul, capitala culturală a Europei în 2007, gazda unei importante dezbateri culturale şi religioase”
2. http://radio.trinitas.ro, 4 mai 2007, ,,Sibiul – gazda unei importante dezbateri religioase”
3. www.tribuna.ro, 7 mai 2007, ,,Reuniunea Consiliului Pontifical de Cultură, de la Sibiu, a fost un succes”
4. Ziarul de Sibiu, 7 mai 2007, ,,Secularizarea – dezbătută la întrunirea cardinalilor şi episcopilor de la Sibiu”

 

 

 

4 mai 2007

Profanare de morminte în Noaptea Walpurgiei

În Noaptea Walpurgiei, 30 aprilie/1 mai a.c., un grup de tineri a devastat un cimitir din Mariupol, Regiunea Donetsk, Ucraina. Versiunea ucraineană a cotidianului Komsomolskaya Pravda relatează că vandalii au profanat exact 666 de morminte, spărgând pietrele de pe morminte, crucile şi săpând în morminte. ,,Ei au distrus totul în cale, morminte ruseşti, ucrainene, greceşti, evreieşti, neţinând cont de nimic. Banda mergea şi spărgea totul în cale cu braţele, cu lopeţi sau chiar cu topoare”, a declarat un martor ocular.

Poliţia a depus eforturi pentru a-i identifica pe membrii grupului, iar consiliul oraşului a dispus luarea de noi măsuri pentru asigurarea securităţii cimitirelor. Secretarul de presă al consiliului oraşului Mariupol susţine că este vorba de cel puţin 20 de persoane, iar angajaţii cimitirului afirmă că aceştia sunt satanişti.

Noaptea Walpurgiei este consemnată de istorie ca fiind un festival păgân care marchează începutul verii. Potrivit credinţelor păgâne, în această noapte, vrăjitoarele se adună în locuri aparte, destinate sacrificiilor rituale, la care iau parte, alături de ele, duhuri rele. În Ucraina, cel mai faimos loc pentru acest sabat al vrăjitoarelor este colina Lysaya Gora din Kiev.

 

Sursa: www.interfax.ru, 4 mai 2007, ,,666 graves desecrated on Walpurgis Night in Ukraine”

 

 

 

10 mai 2007

Vecernie ecumenistă la Bruxelles

La 10 mai 2007, din iniţiativa şi cu susţinerea directă a episcopiilor ortodoxă şi catolică din Belgia, în Biserica Sfânta Cruce din Bruxelles, a avut loc o vecernie ecumenistă, ortodoxo-catolică, pentru cinstirea Sfinţilor Chiril (827-869) şi Meftodie (cca 826-884). În scopuri vădit ecumeniste şi unificatoare, Papa Ioan Paul al II-lea (1978-2005) i-a numit pe cei doi apostoli ai slavilor, ,,patroni ai Europei”, alături de Sfântul Benedict de Nursia († 547), considerat părintele monahismului apusean.

Este a doua oară când Bisericile Ortodoxă şi Catolică se adună pentru a-i cinsti pe sfinţi, la data de prăznuire din calendarul ortodox, 11 mai, şi nu cea de 14 februarie din calendarul romano-catolic. După vecernia ecumenistă, a avut loc o relatare despre progresul dialogului ortodoxo-catolic.

Este interesant că, alături de nesfârşite dialoguri teologice, simpozioane şi alte întruniri pentru dialog între confesiunile creştine, ecumenismul modern este practicat la modul concret, prin săvârşirea de slujbe comune. După ce vreme de câteva decenii, astfel de slujbe erau prilejuite de marile conferinţe ecumeniste, în prezent încep să fie săvârşite mai des, la diferite ocazii.

La 12 septembrie 2006, a avut loc o vecernie ecumenistă similară, la Regensburg, Germania. Institutul pentru Bisericile Orientale din acest oraş german şi-a sărbătorit a 40-a aniversare printr-un simpozion internaţional în perioada 9-13 septembrie. Apogeul manifestărilor a fost reprezentat de o vecernie ecumenistă, slujită de însuşi Papa Benedict al XVI-lea, la care au fost prezenţi ortodocşi, catolici, necalcedonieni, protestanţi şi ,,câţiva prieteni evrei” (L’Osservatore Romano, 20 septembrie 2006).

La vecernie au participat foşti bursieri ai institutului din numeroase ţări ortodoxe şi reprezentanţi ai Bisericilor necalcedoniene. Printre românii care au studiat la Institutul pentru Bisericile Orientale din Germania se numără Mitropolitul Daniil al Moldovei şi Bucovinei, Mitropolitul Serafim al Germaniei, episcopul Gherasim Cristea şi o mulţime de profesori de teologie şi preoţi din întreaga ţară. Ei au participat, de asemenea, la liturghia săvârşită de papă, iar la vecernia ecumenistă au cântat ,,Lumină lină”.

Dincolo de dialogul teologic şi documentele semnate, aceste slujbe comune arată comuniunea crescândă în cuget care există între reprezentanţii confesiunilor creştine, dar şi între credincioşii de rând care participă la ele. În ultima perioadă, se săvârşesc tot felul de slujbe ecumeniste, singura care încă nu se slujeşte fiind liturghia completă. Catolicii care sunt prezenţi la liturghii ortodoxe, şi invers, participă doar parţial la acestea: musafirii dau binecuvântări, citesc apostolul sau evanghelia, schimbă sărutul păcii cu liturghisitorii, rostesc împreună cu ei Crezul, însă nu se împărtăşesc încă din acelaşi potir … în public !

 

Surse
1. http://radio.trinitas.ro, 10 mai 2007, ,,Vecernie ortodoxă şi romano-catolică închinată Sfinţilor Chiril şi Meftodie, la Bruxelles”
2. www.crestinortodox.ro, 10 mai 2007, ,,O comemorare comună, ortodoxă şi catolică, închinată Sfinţilor Chiril şi Meftodie, la Bruxelles”
3. România liberă, 23 septembrie 2006, ,,Români la Regensburg. Papa s-a întâlnit cu reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe din lume”

 

 

 

11 mai 2007

Sincretism catolico-budist

Mutilând credinţa lăsată moştenire de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi lipsindu-se de o trăire creştină autentică, civilizaţia creştină şi-a rupt legăturile cu Ziditorul său. Fiind o fiinţă prin excelenţă duhovnicească, omul contemporan a fost nevoit să caute împlinirea sufletească în alte părţi, în aşa-zise alte forme de spiritualitate, care nu sunt decât surogate pentru creştinismul autentic. Fenomenul de a înlocui spiritualitatea, mistica şi învăţătura creştină cu spiritualitatea orientală capătă o amploare din ce în ce mai mare, mai ales în civilizaţia apuseană.

Marile firme angajează instructori de yoga, zen şi alte tehnici pentru a-i învăţa pe angajaţi să depăşească problemele psihice prin diverse tehnici orientale. În unele cazuri, salariaţii sunt obligaţi să urmeze cursuri speciale pentru a da un randament cât mai bun.

Spre exemplu, consiliul oraşului Los Angeles a plătit 19.000 dolari unei preotese de budism zen din Hawaii pentru a preda cursuri de zen angajaţilor săi. Acestea constau în 4 sesiuni de exerciţii de respiraţie, posturi, concentrare şi jocuri zen pentru funcţionari şi alţi membri, împărţiţi în grupuri de câte 30 de persoane.

Directorul general, Mercedes Marquez a afirmat că aceste cursuri sunt pentru a-i ,,ajuta pe funcţionari”. Directoarea, care este ea însăşi preoteasă zen şi catolică în acelaşi timp, a cunoscut-o pe instructoarea Norma Wong, în timpul pregătirii ei, şi a rugat-o să ofere departamentului său conferinţe de antrenament zen.

Ele pretind că antrenamentele nu au nici o componentă religioasă, însă zen-ul este o formă de budism care îi venerează pe Buddha şi alte zeităţi din panteonul budist. De asemenea, fenomenul de introducere a practicilor şi meditaţiilor budiste se extinde cu repeziciune, la locurile de muncă publice şi şcoli. Astfel, din ce în ce mai multe şcoli introduc clase de meditaţie budiste pentru copii încă de la grădiniţă.

Un alt aspect este introducerea tehnicilor orientale în instituţii religioase, precum universităţi sau chiar mânăstiri catolice. În 2003, prestigioasa Universitate catolică Loyola din Chicago l-a invitat pe călugărul budist vietnamez Thich Nhat Hanh să ţină mai multe prelegeri studenţilor şi părinţilor acestora. El a încurajat audienţa să practice zilnic meditaţia şi exerciţii de respiraţie ca mijloace de a elimina emoţiile şi a obţine pacea şi compasiunea faţă de semeni.

În cea mai recentă carte a sa, ,,Creând adevărata pace”, călugărul afirmă că totul este relativ şi că nu există convertire de vreme ce nimeni nu ştie ce este bine şi ce este rău. Învăţăturile sale nu au părut nepotrivite cu linia adoptată de o universitate catolică, deoarece cărţile sale au intrat în materia obligatorie a cursurilor de la Universitatea Loyola. În plus, prelegerile călugărului au fost extrem de apreciate de audienţa catolică, în 22 august 2003, 1.000 de persoane nemaiavând loc pe stadionul de 5.000 de locuri unde conferenţia călugărul.

 

Stiri 36-01

Călugărul benedictin francez Benoit Billot predă sincretismul dintre catolicism şi budism
El spune o ,,liturghie meditativă” peste ofranda aflată în centru
 

Alături de universităţi şi alte instituţii de învăţământ, mânăstirile catolice au început să introducă în practicile lor diferite tehnici orientale, probabil considerate mai ,,eficiente” decât cele creştine tradiţionale (n.r.: despre care catolicii nu mai ştiu mai nimic …), dar şi în pas cu moda. De altfel, însuşi papa are întruniri cordiale cu lideri budişti, hinduşi, animişti etc, iar cardinalii se închină la zeităţile hinduse, în templele lor, de ce ar fi rămas călugării benedictini mai prejos de capii lor ?

 

Surse
1. www.traditioninaction.org, ,,Teaching Zen Buddhism to the L.A. Housing Department”
2. www.traditioninaction.org, ,,Buddhism Promoted at Chicago's Loyola University”

 

 

 

11 mai 2007

Papa Benedict al XVI-lea a schimbat binecuvântări cu un rabin

În luna mai, Papa Benedict al XVI-lea a efectuat o vizită pastorală de cinci zile în Brazilia. Scopul declarat al vizitei a fost de a întări credinţa catolică în această ţară din America Latină, în urma convertirii a milioane de catolici brazilieni la diferite confesiuni protestante şi neo-protestante.

Vizita a cuprins momente tradiţionale pentru asemenea evenimente: liturghii papale, discuţii ale papei cu episcopii brazilieni, canonizarea primului sfânt brazilian, ca şi momente care încep să contureze noile ,,tradiţii” papale, dar şi ale altor conducători creştini: întâlniri mai mult sau mai puţin oficiale cu reprezentanţii altor religii, mai ales cu cei ai religiilor monoteiste şi diferite gesturi semnificative.

 

Stiri 36-02

11 mai 2007. Audienţa acordată de Papa Benedict al XVI-lea
şeicului musulman Hussein Saleh (dreapta) şi rabinului Henry Sobel (centru)

 

Astfel, pe 11 mai 2007, la Mânăstirea Sfântul Benedict din Sao Paulo, Brazilia, Papa Benedict al XVI-lea i-a primit pe şeicul musulman Hussein Saleh şi rabinul Henry Sobel. După încheierea întrevederii, rabinul a declarat: ,,Cu adâncă umilinţă, am cerut binecuvântare şi am fost binecuvântat. De asemenea, am cerut papei permisiunea de a-l binecuvânta şi l-am binecuvântat. Mă simt cu adevărat luminat. Nu în fiecare zi are un rabin ocazia de a primi binecuvântare de la papă”. Sobel l-a numit pe papă ,,prieten al poporului evreu” care ,,înţelege importanţa interdependenţei existente între tradiţiile creştină şi evreiască”.

Acest eveniment este cel mai recent dintr-o serie nesfârşită de evenimente catolico-evreieşti, care arată relaţiile extrem de apropiate dintre Vatican şi conducătorii religioşi evrei. Ultimii doi papi au vizitat sinagogi, au primit rabini în vizită la Vatican (în ianuarie 2005, Papa Ioan Paul al II-lea a primit în audienţă 160 de rabini), au primit daruri şi binecuvântări de la ei; în plus, cardinalii catolici studiază Talmudul cu profesori evrei şi au loc conferinţe în care se arată legătura strânsă dintre cele două religii în aşteptarea Mesiei (a se vedea articolul ,,Ianuarie 2007. Ştiri: Conferinţa iudeo-catolică «Credinţa lui Israel şi omenirea. Contribuţia iudaismului la lumea contemporană»”).

 

Surse
1. www.traditioninaction.org, Photo of the week, ,,Benedict exchanges blessings with a rabbi”
2. www.jta.org, Jewish Telegraphic Agency, ,,Rabbi, pope exchange blessings”

 

 

 

12 mai 2007

Manifestare ecumenistă la nivel continental

Pe 12 mai a.c., la Stuttgart, Germania, a avut loc o manifestare ecumenistă de amploare, intitulată ,,Împreună pentru Europa”. La aceasta au participat peste 10.000 de persoane, membri a peste 250 de mişcări, grupuri, comunităţi, asociaţii romano-catolice, protestante, anglicane şi ortodoxe, unite într-o reţea de comuniune iniţiată în 1999, la Augsburg.

Alături de ei au fost prezenţi 25 de episcopi catolici, 14 evanghelici, 8 ortodocşi şi 2 anglicani şi 30 de parlamentari din 10 ţări. La eveniment au mai asistat peste 100.000 de persoane, conectate prin satelit din 158 de oraşe europene, inclusiv din România.

Iniţiativa organizării unei astfel de manifestări a apărut pe 31 octombrie 1999, când, la Augsburg, Germania, s-a semnat ,,Declaraţia comună despre doctrina justificării” între Biserica Romano-Catolică şi Federaţia Luterană Mondială. În aceeaşi zi, la Augsburg s-a desfăşurat o întâlnire între mişcările şi comunităţile catolice şi evanghelice, care şi-au exprimat dorinţa de a porni împreună pe un ,,drum al comuniunii”.

 

Stiri 36-03

Episcopul luteran Krause şi Cardinalul romano-catolic Cassidy semnând Declaraţie comună despre doctrina justificării, dintre Biserica Romano-Catolică şi Federaţia Luterană Mondială, la Augsburg, Germania, 1999

 

Ca urmare, în martie 2000, la Rottenburg, a avut loc ,,Întâlnirea responsabililor” (adică, a persoanelor de conducere din aceste organizaţii catolice şi protestante), la care au fost prezentate două prelegeri: ,,Dezbinarea dintre creştini - cauză a ateismului” (sic !), ţinută de un episcop evanghelico-luteran şi ,,Iubirea reciprocă - cale spre unitate”, ţinută de Chiara Lubich, preşedinta unui grup de laici catolici.

La 8 decembrie 2001, în Biserica evanghelică Sfântul Matei din München, responsabilii mişcărilor religioase ,,au încheiat un pact al iubirii reciproce”, pe care să se întemeieze drumul comun al credincioşilor spre unitate. Apoi, la 8 mai 2004, s-a desfăşurat prima manifestare de mase ,,Împreună pentru Europa” în oraşul german Stuttgart, la care au participat 9.000 de credincioşi şi 50 de episcopi de diferite confesiuni, ca şi numeroşi politicieni. Evenimentul a fost urmărit prin satelit de 100.000 de persoane din 135 de oraşe europene. De asemenea, membrii a peste 170 de mişcări şi comunităţi creştine ,,au încheiat un pact al iubirii reciproce” …

Întrunirea din 2007 este a doua mare manifestare după cea din 2004. Astfel, între 10-11 mai 2007, s-au reunit pentru dezbateri 3.000 de responsabili ai asociaţiilor şi comunităţilor creştine, care au dezbătut probleme, precum angajamentul în politică şi economie, problemele tinerilor şi familiei, ecologie, artă şi comunicare etc. Au avut loc 3 sesiuni plenare, 22 de forumuri şi 14 mese rotunde. În oraş au existat 10 puncte de întâlnire, unde membrii diferitelor mişcări şi comunităţi s-au reunit pentru ,,rugăciune împreună şi alte momente de împărtăşire”.

Este notabil faptul că evenimentul are o tentă politico-religioasă, căci a fost pus sub înaltul patronaj al preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, la el au participat numeroşi politicieni, care au discutat cu reprezentanţii grupurilor religioase. Obiectivul întrunirii este ,,încercarea de a reda Europei un suflu cetăţenesc, popular şi spiritual, un nou elan în drumul ei spre pace, reconciliere, justiţie şi unitate”.Stiri 36-04

Evenimentul ecumenist de la Stuttgart (foto) are o semnificaţie cu totul specială în evoluţia ecumenismului modern. El face trecerea de la dezbaterile teologice la nivel înalt dintre ierarhi şi teologi către ecumenismul de masă, care presupune participarea credincioşilor de rând ai diferitelor confesiuni la acţiuni de anvergură. El este o avanpremieră a viitoarelor întruniri ecumeniste de masă şi vădeşte cât se poate de limpede ţelul acestei mişcări diabolice: credincioşii, de la vlădică la opincă, trebuie să se lepede de Hristos în mod conştient, voit şi individual. Pentru strategii acestui curent politico-religios, nu este suficient ca liderii religioşi să semneze înţelegeri teologice şi să fie într-un cuget, ci vor ca toţi credincioşii să apostazieze, pentru a ajunge să se împărtăşească de aceleaşi valori, sau mai bine zis non-valori ecumeniste, în pregătirea marii apostazii finale ...

În cadrul acestor reuniuni, s-a mai afirmat că ,,evenimentul reconcilierii constă într-un act de căinţă şi reciproc de iertare pentru dezbinările din trecut create între confesiuni”. Oare nu cumva este vorba de căinţă pentru apartenenţa la creştinism şi acceptarea unor valori care au devenit indezirabile pentru cei care guvernează lumea ?

 

Surse
1. www.miteinander-wie-sonst.de, site de prezentare a evenimentului de la Stuttgart
2. www.catholica.ro, 24 aprilie 2007, ,,Mişcări creştine se vor întâlni pentru prima oară la Stuttgart”
3. http://radio.trinitas.ro, 9 mai 2007, ,,Manifestare ecumenică la nivel continental”
4. www.catholica.ro, 10 mai 2007, ,,Mesajul papei pentru întâlnirea «Toţi împreună pentru Europa»”
5. www.mitropolia-ardealului.ro, 11 mai 2007, ,,Manifestarea internaţională «Împreună pentru Europa», Stuttgart”
6. www.culte.ro, 18 mai 2007, ,,Mesajul principalilor reprezentanţi ai Bisericilor creştine în cadrul întâlnirii «Împreună pentru Europa», Stuttgart, Germania”

 

 

 

15 mai 2007

Întrunire interreligioasă la Parlamentul european

La 15 mai 2007, preşedintele Parlamentului european, Hans-Gert Pöttering, preşedintele Comisiei europene, Jose Manuel Barroso şi preşedinta Consiliului european, Angela Merkel, s-au întâlnit cu 20 de lideri ai celor trei religii monoteiste: creştină, mozaică şi musulmană. Întrevederea a avut ca temă ,,O Europă construită pe demnitatea umană”.

Liderii politici au fost într-un cuget cu cei religioşi, afirmând că ,,democraţia, statul de drept, toleranţa, justiţia, solidaritatea, respectul reciproc şi demnitatea umană îi reunesc pe europeni” şi ,,prin aceste valori lucrează pentru acelaşi scop, binele comun”.

La conferinţa de presă ce a urmat după reuniune, Hans-Gert Pöttering a declarat că ,,să asculte vocile creştine, iudaice şi musulmane a fost o experienţă minunată. În ciuda tuturor diferenţelor, avem un punct comun, demnitatea umană, şi suntem de acord că aceasta trebuie apărată şi pusă la baza muncii noastre politice”.

Şi Manuel Barroso a subliniat faptul că demnitatea umană se află în ,,centrul valorilor celor trei religii, dar şi al celor trei instituţii europene: pacea, libertatea, justiţia şi solidaritatea”. Angela Merkel a remarcat că ,,dialogul între politicieni şi religii este esenţial”, însă referindu-se la pomenire numelui lui Dumnezeu în tratatul constituţional, a spus: ,,Personal, aş vrea să facem o referire la Dumnezeu, dar ca preşedintă a consiliului, pot spune că şansa de a o avea este foarte mică”.

Oare cine sau ce îi împiedică pe politicienii europeni să menţioneze numele lui Dumnezeu în constituţie decât propriile convingeri ? Refuzând să facă aceasta, ei arată, de fapt, ce religie doresc să impună continentului european.

De altfel, întrunirea şi discuţiile care au avut loc au semănat întrucâtva cu întrunirea unei loji masonice, care acceptă în principiu ideile tuturor religiilor şi are ca valori concepte vagi şi confuze, astfel formulate pentru a permite unirea tuturor oamenilor într-un cuget, ,,în ciuda tuturor diferenţelor”. În plus, masonii sunt cei care propovăduiesc cu tărie umanismul în toate domeniile: economic, politic, social, cultural, ei sunt cei care au ca scop primordial ridicarea omului la rangul de zeu şi, fireşte, apărarea demnităţii şi cinstei acestuia.

În ultima vreme, întrunirile interreligioase au luat un avânt deosebit la nivel mondial. Din Rusia până în Argentina şi de la Constantinopol la Strasbourg nu se vorbeşte decât despre dialog interreligios şi ,,valorile comune” care îi ,,animă” pe credincioşii tuturor religiilor. Însă, într-un mod destul de previzibil, aceste valori mult-trâmbiţate sunt diferite, dacă nu într-o contradicţie flagrantă cu cele creştine.

Din reţeaua globală a religiei unice care se pregăteşte, nu putea să lipsească România, care se ,,străduieşte” să fie şi în avangarda acestui curent unificator. Astfel, la Constanţa funcţionează un organism unic în Europa, Centrul de Studii şi Cercetări Religioase şi Juridico-Canonice al celor Trei Religii Monoteiste, afiliat Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Ovidius.

Pe 30 mai a.c., centrul a organizat primul simpozion internaţional, cu tema ,,Religia şi dreptul şi impactul lor asupra societăţii umane”. Lucrările simpozionului au fost găzduite de Arhiepiscopia Tomisului şi la acestea au participat ambasadori, consuli, profesori universitari şi cercetători ştiinţifici, personalităţi ale lumii academice şi reprezentanţi ai celor trei religii monoteiste: clerici ortodocşi şi catolici, pastori protestanţi, rabini şi muftii din ţară şi din numeroase ţări, precum Franţa, Italia, Spania, Germania, Bulgaria, Turcia, Israel, Iran, Rusia, Republica Moldova, Georgia etc.

Unul dintre fervenţii promotori români ai dialogului interreligios şi apropierii dintre religii, gazdă a acestei reuniuni, Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului şi decanul Facultăţii de Teologie, declara în cuvântul de deschidere: ,,Acest simpozion legat de religie şi drept în cele trei religii monoteiste are rolul de a ne apropia cu adevărat. Dacă vorbim numai la nivelul periferic, la nivelul principial şi general, atunci nu putem ajunge la concluzii şi trăiri reale împreună. Aici este vorba despre o statuare a unor relaţii foarte profunde. Constatăm că este o zestre comună în cele trei religii şi chiar principii juridice comune”.

Zestrea comună a celor trei religii monoteiste poate fi văzută analizându-le doar prin ,,ochelarii” masoneriei şi ai altor curente ideologice unificatoare cărora li se dă importanţă la acest început de mileniu. Zestre comună, valori comune, puncte comune … dar întru ce vor să se unească religiile pământului ? Întru plinirea cuvintelor Proorocului David (Psalmi 2, 1-2) ?

 

Surse
1. www.europarl.europa.eu, 15 mai 2007, ,,Uniţi în demnitatea umană: preşedinţii Uniunii Europene întâlnesc lideri religioşi”
2. www.telegrafonline.ro, 31 mai 2007, ,,Religia şi dreptul şi impactul lor asupra societăţii umane”

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 36/iulie-august 2007