Iunie 2008

Ştiri

 

Conflictul dintre Mânăstirea Esfigmenu şi Patriarhia Constantinopolului continuă

Hăituirea creştinismului

Noi redute de pe glob cucerite de propaganda sodomită

 

 

Conflictul dintre Mânăstirea Esfigmenu şi Patriarhia Constantinopolului continuă

(A se vedea serialul Muntele Athos, grădina Maicii Domnului, va fi transformat în ‘muzeu al monahismului răsăritean’ sau staţiune turistică ?)

În conflictul dintre Mânăstirea Esfigmenu şi Patriarhia Constantinopolului s-a scris o nouă pagină, zămislită de nemulţumirea Patriarhiei Constantinopolului şi a celorlalte mânăstiri atonite, dar şi a conducerii politice a Greciei, faţă de protestul monahilor esfigmeniţi şi poziţia lor dârză în apărarea Ortodoxiei.

După acuzarea în luna mai 2008 a 7 monahi de ,,ocupare ilegală” a propriei mânăstiri, procurorul şef al tribunalului din Thessaloniki a trimis o scrisoare guvernului şi îndeosebi ministrului de externe al Greciei, Dora Bakoyannis (n.r.: ministrul de externe al Greciei conduce Muntele Athos prin intermediul guvernatorului, care este reprezentantul său pe peninsulă), numindu-i pe monahi ,,ameninţare naţională” şi cerând îndepărtarea lor.

 

Stiri 43-6

Mânăstirea Esfigmenu, Muntele Athos

 

Procurorul Vassilis Floridis afirma că este imposibil ca statul să mai tolereze mult prezenţa unui ,,grup de indivizi fanatici”, care ,,îl sfidează în permanenţă pe patriarhul ecumenic şi ierarhia bisericească” şi fac să plutească ,,riscul contaminării cu acest fenomen într-o regiune atât de sensibilă ca Muntele Athos”. El îşi încheia scrisoarea cerând ca statul să intervină în forţă, rapid şi eficient, pentru a rezolva această situaţie, expulzându-i pe cei declaraţi ,,schismatici” şi ,,ilegali”.

Ca urmare, la 1 iunie 2008, forţele de poliţie greceşti au închis toate drumurile care duc către Mânăstirea Esfigmenu şi s-au pregătit să atace mânăstirea. Pentru expulzarea a circa 80 de oameni paşnici, în parte vârstnici, ţinuţi sub blocadă de alimente, medicamente şi combustibili de mai bine de 5 ani, pe Muntele Athos au ,,năvălit” 200 de membri înarmaţi ai forţelor speciale de poliţie, şi încă 400 păzeau graniţele peninsulei.

Protestele la nivel internaţional, telefoanele şi mailurile trimise guvernului grec au determinat ca forţele poliţieneşti de asediu să fie rechemate. În plus, la începutul lunii iunie, în faţa sediului parlamentului din Atena, au manifestat 200 de persoane, inclusiv preoţi şi monahi, pentru a-i sprijini pe monahii esfigmeniţi. Protestul a fost organizat de membri ai Asociaţiei religioase ,,Sfântul Ioan”, ca urmare a faptului că, la începutul lunii iunie, credincioşii au fost împiedicaţi să viziteze mânăstirea. Preşedintele Asociaţiei ,,Sfântul Ioan”, Athanassios Papageorgiou, împreună cu avocatul său, a depus o moţiune în favoarea monahilor către preşedintele parlamentului grec.

În preajma acestor evenimente nefericite, mai precis la sfârşitul lunii mai a.c., 4 femei din Republica Moldova au pătruns din greşeală pe teritoriul Muntelui Athos, încălcând avatonul. Cele 4 imigrante au declarat că doreau să meargă din Turcia în Grecia, cu ajutorul a 2 călăuze din Ucraina, şi au pătruns fără să ştie pe teritoriul athonit. Fiindcă intenţia lor nu a fost să încalce avatonul, ele au fost iertate de pedeapsă.

Şi cum orice se petrece în lume are loc prin bunăvoinţa sau cu îngăduinţa lui Dumnezeu – căci atunci când se petrec prin bunăvoinţa lui Dumnezeu, lucrurile sunt binecuvântate, iar când ele au loc cu îngăduinţa Lui, este fiindcă Dumnezeu nu trece peste voinţa omului, ci îl lasă să-şi aleagă singur calea, ceea ce înseamnă că doar îngăduie, nu şi binecuvântează –, se naşte întrebarea dacă nu cumva există o legătură între încălcarea avatonului din ultimii ani şi conflictul dintre Mânăstirea Esfigmenu şi Patriarhia Constantinopolului.

Fiindcă Muntele Athos, grădina Maicii Domnului, ar trebui să fie un loc de închinăciune şi slăvire a lui Dumnezeu, de liniştire şi înălţare duhovnicească, şi nicidecum scena unui război pentru satisfacerea orgoliului nemăsurat al Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, care nu doreşte opozanţi în lucrarea sa de târâre a Ortodoxiei în noroiul apostaziei contemporane.

 

Surse
1. www.iht.com, 23 mai 2008, ,,Greek prosecutor says police should oust rebel monks from religious sanctuary”
2. Ziua, 28 mai 2008, ,,Femei pe Muntele Athos”
3. www.esfigmenou.com, 2 iunie 2008, ,,Alert !!! Update: June 2, 2008. Armed greek police plan to forcibly remove peaceful monks”
4. www.orthodoxpress.com, 6 iunie 2008, ,,Grece: La police prend position autour du monastere d’Esphigmenou”
5. www.esfigmenou.com, 10 iunie 2008, ,,Update”
6. Gardianul, 14 iunie 2008, ,,Se reaprind flăcările răzmeriţei la Mânăstirea Esfigmenu din Muntele Athos”

 

 

 

Hăituirea creştinismului

Având drept stindard ‘corectitudinea politică’ şi nediscriminarea credincioşilor altor religii şi a necredincioşilor, politicienii din întreaga lume duc o campanie înverşunată împotriva creştinismului. Cu fiecare an ce trece, dorinţa de a elimina orice aspect creştin din viaţa publică, până la îndepărtarea sa totală din societatea contemporană, ia forme din ce în ce mai înfricoşătoare.

Aşa cum vânătorul îşi fugăreşte prada, însoţit de haite de câini întărâtaţi, o urmăreşte de-a lungul potecilor şi prin luminişuri până când este înghesuită într-un colţ de codru şi răpusă, tot aşa, haitele urâtorilor de Dumnezeu au pornit cu gonacii să prigonească creştinismul până la moarte. Ultimii ani au fost marcaţi de apariţia şi dezvoltarea unor fenomene anti-creştine, până acolo unde acestea încalcă drepturile omului în ce-i priveşte pe creştini, pentru a nu mai pomeni de minimul bun simţ şi respect faţă de aproapele. Persoane prigonite fiindcă purtau cruce la gât, simboluri religioase îndepărtate din locurile publice pe motiv că-i jignesc pe cei care nu cred în Hristos, şi multe altele s-au petrecut şi se petrec sub ochii noştri, în această lume occidentală, care s-a încuibat pe nesimţite şi în România.

Canada se numără printre ţările cele mai ‘avansate’ în hăituirea creştinismului. Atât la nivel federal, cât şi de provincie, ‘vânătorii’, în speţă politicienii, au o istorie de acum bogată în iniţierea şi votarea de măsuri care au căutat să minimalizeze influenţa credinţei şi culturii creştine asupra societăţii contemporane. Complici la această stare de lucruri sunt, fără îndoială, conducătorii creştini canadieni, care arareori s-au opus sau au cerut explicaţii pentru măsurile abominabile adoptate.

‘Gonacii’ sunt cei care propun şi promovează soluţii la crizele interetnice şi interreligioase prin care trece Canada, din pricina imigraţiei intense şi a campaniilor ateilor şi urâtorilor creştinismului. De exemplu, în urma unor ciocniri puternic mediatizate între cultura franceză catolică şi imigranţi, guvernul din provincia Quebec a comandat un raport care să analizeze situaţia şi să ofere soluţii.

Raportul, intitulat ,,Construirea viitorului: o vreme pentru reconciliere”, a fost alcătuit de sociologul Gerard Bouchard şi filozoful Charles Taylor. Ei au ajuns la concluzia că societatea canadiană trebuie să se ‘adapteze’ la noile circumstanţe şi, pentru aceasta, trebuie să fie îndepărtate crucifixele existente în sălile de clasă şi în Adunarea Naţională, trebuie să fie interzise rugăciunile creştine în întrunirile consiliilor orăşeneşti, persoanele publice – judecători, procurori, ofiţeri de poliţie, gardieni şi preşedintele Adunării Naţionale – trebuie să nu mai poarte însemne creştine, ca şi elevii şi studenţii, cărora le este îngăduit să poarte doar vălul islamic, kippa evreiască, turbanul sikh şi chiar pumnalul de ceremonie sikh, numit kirpan.

În raport se scrie: ,,Potrivit principiului neutralităţii statului, simbolurile religioase legate de funcţionarea instituţiilor publice (n.r.: a se citi creştine, fiindcă statul canadian a fost fondat pe o temelie creştină) trebuie abandonate”. Faimosul crucifix din Adunarea Naţională ar trebui mutat într-o ,,încăpere dedicată istoriei parlamentului”, însă deoarece ,,catolicismul a lăsat un semn de neşters asupra istoriei Quebec-ului”, crucifixul uriaş de pe vârful Mount Royal din Montreal şi numele de oraşe şi sate derivate de la numele sfinţilor catolici pot rămâne. Acestea au scăpat hăituirii, fiindcă ,,nu mai împlinesc o funcţie religioasă evidentă”. În plus, Quebec-ul ar trebui să adopte ‘texte de bază’ care să definească ‘secularismul deschis’ şi ‘interculturalismul tipic lui’, iar guvernul ar trebui să alcătuiască ‘un calendar multiconfesional’ al sărbătorilor religioase publice.

Prim-ministrul din Quebec a refuzat să îndepărteze crucifixul aflat deasupra scaunului preşedintelui Adunării Naţionale, spunând: ,,Nu vom rescrie istoria. Biserica Catolică a jucat un rol major în ceea ce suntem astăzi ca societate, iar crucifixul este mai mult decât un simbol religios”.

Alţi gonaci, la fel de importanţi ca primii, sunt Comisiile pentru respectarea drepturilor omului din provinciile canadiene. Înfiinţate în urmă cu mai bine de 10 ani, aceste instituţii ,,pândesc” orice abatere de la secularismul declarat al statului, de la lipsa de morală instaurată şi se pun în mişcare imediat la plângerea oricărui cetăţean ‘discriminat’ în drepturile sale. Potrivit actualei legi canadiene, Comisiile pentru respectarea drepturilor omului au puteri neobişnuit de mari de urmărire şi confiscare a bunurilor, chiar mai mari decât ale tribunalelor regulate şi agenţiilor de aplicare a legii.

În luna mai a.c., la Calgary, Jason Kenney, secretarul de stat pentru multiculturalism şi identitate canadiană, a afirmat că aceste Comisii pentru respectarea drepturilor omului ,,suprimă libertăţile democratice tradiţionale”. Astfel, în ultimii 10 ani, ele au luat decizii care au avut drept ţintă predilectă creştinii şi valorile creştine: primarii creştini au fost amendaţi fiindcă refuză să proclame ‘zilele sodomiţilor’, doresc să se rostească rugăciunea Tatăl nostru la consiliile orăşeneşti, şi păstrează însemne creştine în sălile instituţiilor publice; profesorii creştini sunt hăituiţi fiindcă se ridică împotriva propagandei extrem de caustice a sodomiţilor; chiar un partid politic creştin este în proces cu o astfel de comisie pentru că promovează învăţătura creştină cu privire la sodomie.

Prin cea mai recentă decizie, în urma plângerii unei sodomite, o comisie a amendat un pastor din Toronto cu 23.000 de dolari, iar toţi cei 2.500 de angajaţi ai organizaţiei sale de întrajutorare socială, Christian Horizons, trebuie să urmeze cursuri de drepturile omului pro-sodomie.

În luna mai, primarul oraşului Saguenay din provincia Quebec a primit o decizie a Comisiei pentru respectarea drepturilor omului prin care i se cere să înceteze să rostească rugăciuni la începutul zilei de muncă, pe motiv că ,,rugăciunea creştină în primărie se opune poziţiei seculare şi religios neutre a oraşului”.

Primarul Tremblay, un apărător declarat al moştenirii catolice tradiţionale a Quebec-ului, a răspuns categoric că nu renunţă la rugăciuni, vorbind despre ,,zelul oficialităţilor de a abandona tradiţia creştină la plângerea câtorva oameni”: ,,Nu ştiu de ce ar trebui să ne oprim. Rugăciunile sunt ceea ce avem mai preţios. A ne supune capriciilor unor oameni, foarte puţini … înseamnă a îngenunchea cu repeziciune, iar noi nu avem intenţia de a ne opri … Suntem un pic cam moi. Când cineva, care reprezintă 3% din populaţie, doreşte să facă ceva, toţi fac eforturi deosebite pentru a-i face pe plac. Însă când primarul vrea rugăciune, i se spune să se oprească pentru a respecta principiul secularismului !” Comisia a admis că decizia sa nu poate impune interzicerea rugăciunii, dar lasă reclamantului dreptul de a depune plângere în tribunal.

Şi ‘hăitaşii’ provinciei canadiene Ontario sunt activi. În 1988, Curtea de Apel din Ontario a anulat o regulă care cerea ca şcolile publice să înceapă ziua cu rostirea rugăciunii Tatăl nostru. În 1999, un tribunal a stabilit că rostirea rugăciunii Tatăl nostru la începutul întrunirilor municipale era ,,neconstituţională”, deoarece ,,impunea o atitudine morală creştină” asupra discuţiilor publice. Dacă şcolile au renunţat la rugăciune, o parte a primăriilor a refuzat să se supună deciziei, spre nemulţumirea activiştilor secularizării.

În martie 2008, folosind acelaşi argument al multiculturalităţii, prim-ministrul din Ontario, Dalton McGuinty a cerut renunţarea la rugăciunea Tatăl nostru la începutul sesiunilor parlamentare (a se vedea articolul Martie 2008. Ştiri din lumea largă, Politicienii nu mai vor ajutorul Dumnezeului creştin, ci caută sprijin în alte părţi). Adunarea Naţională din Quebec păstrează un moment de tăcere în loc de rugăciune, iar parlamentarii din Columbia Britanică rostesc în fiecare zi o rugăciune aparţinând fiecărei religii existente în provincie, prin rotaţie.

Cetăţenii din Ontario au protestat vehement faţă de propunerea prim-ministrului, au fost trimise peste 20.000 de scrisori, problema a fost discutată de peste 100 de ziare şi posturi de radio din toată Canada. Înşişi parlamentarii au fost deranjaţi. Parlamentara Cheri DiNovo declara că circa 80% din cetăţeni sunt în favoarea păstrării rugăciunii şi comenta că nu s-a primit nici o plângere de la cetăţeni nemulţumiţi, care să solicite îndepărtarea rugăciunii. Liderul conservator-progresist John Tory afirma: ,,Nu cred că exista nici o dorinţă de a dezbate acest lucru, cu siguranţă nici una în comparaţie cu camerele de urgenţă din spitale sau slujbele pierdute. Dar acum dacă dl. McGuinty – pentru motive cel mai bine cunoscute de el – a declanşat această dezbatere, oamenii s-au implicat în ea”.

Pe 12 iunie a.c., problema a fost discutată de parlamentari, care au decis să păstreze rugăciunea Tatăl nostru, reafirmând întâietatea creştinismului în adunarea provinciei. Cu toate acestea, ei au votat în unanimitate să adauge o a doua rugăciune, prin rotaţie, care va avea cel puţin 9 forme: rugăciune budistă, hindusă, islamică, evreiască, sikh, baha’i, un moment de tăcere (pentru mulţumirea ateilor şi agnosticilor), un rit spiritual nativ (al populaţiilor native canadiene) şi o rugăciune de binecuvântare neconfesională a reginei Elisabeta şi a reprezentantului ei în provincie.

Prim-ministrul nu a fost prezent la vot, însă a fost mulţumit de compromisul făcut de parlamentari: ,,Noi am găsit o variantă, într-un mod ontarian minunat, care demonstrează abilitatea noastră de a reconcilia trecutul cu prezentul”. Alţii nu au fost atât de mulţumiţi. Activistul secular Henry Beissel, preşedintele organizaţiei Secular Ontario, a descris decizia ca retrogradă, afirmând: ,,Parlamentarii noştri nu înţeleg că insultă, umilesc şi discriminează pe cei care nu le împărtăşesc vederile. Cred că este foarte trist că statul canadian nu poate merge înainte în secolul XXI. Acest tip de fanatism şi rasism religios aparţine secolelor trecute şi este timpul să mergem înainte”.

Alţii au arătat că este posibil ca această modificare să atragă diferite probleme de includere a unor grupuri religioase minoritare. Astfel, lista de rugăciuni a rămas deschisă, iar grupurile minoritare se străduiesc să câştige recunoaştere pe listă. O problemă similară a fost dezbătută recent în Marea Britanie, când un grup satanist a dorit să câştige recunoaştere oficială …

Se remarcă identitatea de vederi între politicienii lumii, care se străduiesc din răsputeri să elimine creştinismul din viaţa publică. McGuinty declara în martie, când a cerut îndepărtarea rugăciunii: ,,Astăzi suntem mai mult decât doar protestanţi şi catolici. Sunt reprezentate aici toate credinţele lumii”.

Un lucru asemănător îl afirma încă de anul trecut Barack Obama, candidat la alegerile prezidenţiale de anul acesta din Statele Unite ale Americii. Deşi, într-o oarecare măsură, campania sa s-a bazat pe faptul că este creştin, el nu s-a sfiit să declare: ,,Orice am fi fost odinioară, astăzi nu mai suntem o naţiune creştină. Suntem în acelaşi timp o naţiune evreiască, o naţiune musulmană, o naţiune budistă, o naţiune hindusă şi o naţiune de necredincioşi”.

Concluzia firească a acestei observaţii, care se doreşte transformată în axiomă politică, este: ,,Trebuie să recunoaştem acest lucru şi să realizăm că atunci când alcătuim politici de la parlamentul statal către Casa Albă, trebuie să lucrăm să traducem argumentarea noastră în valori care sunt accesibil fiecărui cetăţean, nu numai membrilor propriei noastre comunităţi de credinţă”. Cu alte cuvinte, să mai renunţăm la valorile creştine, embleme ale ‘fanatismului şi rasismului religios’ din secolele trecute, şi să adoptăm valorile noii ordini mondiale, adică ale antihristului !

 

Surse
- 6 mai 2008, ,,Ontario premier’s plan to scrap Lord’s Prayer backfires as groundswell grows in opposition”
- 15 mai 2008, ,,Human Rights Commission bans prayer in City Hall of Quebec’s city of Saguenay”
- 16 mai 2008, ,,Quebec Mayor vows to continue prayer despite Human Rights Commission Order”
- 22 mai 2008, ,,Remove crucifixes and ban public prayer to solve immigrant tensions – Quebec Report. Every religion but Christianity should be welcome in public life in Quebec”
- 23 mai 2008, ,,Crucifix will stay in Quebec National Assembly says premier. Says ‘WE won’t rewrite history. The church has played a major role in who we are today as a society’”
- 13 iunie 2008, ,,Ontario Legislature shoots down proposal by ‘catholic’ premier to scrap Lord’s Prayer. Premier McGuinty skipped out on the vote”
2. www.canada.com, 13 iunie 2008, ,,MPPs vote to keep Lord’s Prayer, Ontario legislature opts to introduce multi-faith rotation”
3. www.thestar.com, 13 iunie 2008, ,,MPPs to hear Lord’s Prayer – and others”
4. www.telegraph.co.uk, 20 iunie 2008, ,,Christianity ‘could die out within a century’”
5. www.wnd.com, 22 iunie 2008, ,,Obama: America is ‘no longer Christian’. Democrat says nation also for Muslims, nonbelievers”

 

 

 

Noi redute de pe glob cucerite de propaganda sodomită

(A se vedea serialul Sodoma cucereşte lumea, cu sau fără voia noastră)

Asemenea unei veritabile epidemii, a căror antidoturi au fost pierdute, sodomia avansează cu paşi siguri pentru a cuprinde în îmbrăţişarea sa mortală întreaga omenire. Ţară după ţară introduce legislaţie favorabilă, adepţii săi forţează sau chiar încalcă legea pentru a-şi impune punctul de vedere, scopul lor fiind cucerirea lumii creştine, ţintind către Biserica lui Hristos.

Astfel, în luna iunie 2008, Norvegia a devenit cea de-a şasea ţară din lume care oferă sodomiţilor dreptul legal de a se căsători, cu toate beneficiile acordate familiei. Printre acestea se numără permisiunea de a adopta copii şi inseminarea artificială.

Încă din anii ’1990, Norvegia a introdus uniunile civile sodomite, însă abia acum, odată cu legiferarea căsătoriei sodomite, se oferă întreaga gamă de drepturi pe care o au cei căsătoriţi. Gunn Karin Gjul, membru al Partidului Laburist din Norvegia, afirma: ,,Această hotărâre este de o importanţă comparabilă cu votul universal şi legea noastră despre egalitate” …

Tot în luna iunie a.c., pe insula Tilos din Marea Egee, aflată la 400 km de Atena, mai multe cupluri sodomite greceşti, ajutate de un primar simpatizant, s-au căsătorit, sfidând ameninţarea cu pedeapsa legală şi condamnarea Bisericii Ortodoxe. Considerând că legea veche de 26 de ani are o ‘portiţă’ şi nu precizează foarte clar genul mirilor la căsătoriile civile, cuplurile au decis să o ‘testeze’ şi să-şi impună punctul de vedere.

,,Suntem foarte emoţionaţi şi fericiţi că am găsit pe cineva care să transforme visul nostru în realitate. Sunt mândră să fiu prima grecoaică sodomită care se căsătoreşte”, spunea Evangelia Vlami, una dintre proaspetele căsătorite şi purtătoare de cuvânt pentru comunitatea sodomită din Grecia.

De asemenea, primarul socialist Anastassis Aliferis al insulei Tilos a afirmat: ,,Potrivit legii europene, nu poate exista nici un fel de discriminare şi eu sper că autorităţile îşi vor aminti acest lucru pentru a evita să-şi bată joc de ţara noastră”. El a săvârşit ceremonia, cu toate că a fost avertizat anterior de procurorul şef al Greciei că încalcă legea. Acesta a dat o directivă către procurorii din insula Rhodos, capitala administrativă a grupului de insule din care face parte Tilos, în care afirma că orice căsătorie între cupluri sodomite va fi ,,anulată automat şi considerată ilegală”.

Ministrul grec al justiţiei, Sotiris Hatzigakis, a spus că aceste cununii sunt ilegale şi toţi cei implicaţi vor fi acuzaţi: ,,În Grecia nu există un cadru legal care să permită căsătoriile sodomite. Tentativele de a săvârşi ceremonii civile pentru cuplurile sodomite sunt ilegale şi asemenea ‘căsătorii’ sunt nule şi neavenite”.

Însă, în ciuda oricăror declaraţii, pro sau contra, precedentul a fost creat şi – precum ne-au dovedit evenimentele de până acum – lucrurile vor înainta încetul cu încetul în direcţia dorită de promotorii unor astfel de iniţiative.

 

* * *

 

După ce s-a impus la nivelul legislaţiei în ţări din Europa, Statele Unite ale Americii şi Canada, sodomia îşi continuă asaltul asupra lumii creştine, bătând la porţile Bisericii. Nu este o noutate faptul că ea şi-a făcut intrarea oficială în comunităţile protestante (a se vedea articolele Sodoma la porţile Bisericii ?, Prăbuşirea Bisericii Anglicane sub asaltul agresiv al ideologiei seculare). În 2003, în Biserica Anglicană, a fost hirotonit primul episcop care a recunoscut public că este sodomit, ca mai apoi să se permită sodomiţilor să devină clerici şi, recent, să se introducă ceremonii de binecuvântare a uniunii civile sodomite.

Luna iunie a adus noi ‘progrese’ pe acest front. Pe 7 iunie 2008, primul episcop anglican sodomit declarat, Gene Robinson de New Hampshire şi partenerul său de 20 de ani, Mark Andrew, s-au unit în cadrul unei uniuni civile discrete. Uniunile civile sodomite au devenit legale în New Hampshire anul acesta. Ceremonia civilă şi slujba religioasă de mulţumire şi binecuvântare ce a urmat s-au desfăşurat la Biserica Sfântul Pavel din Concord, New Hampshire. Au participat în jur de 120 de familii şi prieteni apropiaţi.

Tot în Statele Unite ale Americii, profitând de introducerea în statul California a dreptului la căsătoria sodomită, diferite dioceze anglicane au început să ofere … cununii pentru sodomiţi. Pe 22 mai a.c., una dintre cele mai mari parohii anglicane din Los Angeles, Biserica Tuturor Sfinţilor din Pasadena, a anunţat că, având în vedere decizia Curţii Supreme a Californiei de a anula legile care interziceau căsătoria sodomită, ,,va trata în mod egal toate cuplurile care vin pentru ritul cununiei”.

Clerul de la această parohie săvârşeşte rituri de binecuvântare a uniunilor sodomite de câţiva ani (n.r.: aşa cum, din punct de vedere legal, există diferenţe între uniunile civile şi căsătorie, tot aşa se pare că Biserica Anglicană a dezvoltat rituri caracteristice uniunii civile, şi respectiv căsătoriei sodomite). După decizia Curţii Supreme, consiliul parohiei a votat să adauge căsătoria sodomită la lista de slujbe pe care le oferă. La rândul său, Episcopul Jon Bruno de Los Angeles a anunţat că va alcătui un grup de lucru cu ceilalţi episcopi anglicani, pentru a găsi ,,politici şi proceduri” care să fie conforme cu legea californiană şi cu canoanele şi constituţia Bisericii Episcopale.

Este demn de remarcat faptul că episcopul şi-a modificat poziţia faţă de căsătoria sodomită odată cu modificarea legislaţiei civile. În urmă cu doar un an, la întrunirea episcopilor anglicani de la New Orleans, el a declarat unui reporter de la New York Times că ,,Biserica Episcopală nu a autorizat niciodată uniunile sodomite”, şi toate binecuvântările care se săvârşesc în dioceză nu au ,,permisiunea lui”.

Tot ca o consecinţă a hotărârii Curţii Supreme a Californiei, din 15 mai, episcopii din California şi El Camino Real au alcătuit recomandări pentru clerul lor în favoarea săvârşirii de căsătorii sodomite. Episcopul Marc Andrus al Californiei scria: ,,Dioceza de California caută să ofere, prin sfat şi exemplu, o cale pentru Biserica Episcopală astfel încât căsătoria sodomită să fie parte a riturilor noastre oficiale de căsătorie, fără distincţie. Deşi nu există rituri canonice pentru căsătoria gay, scopul nostru este ca toate cuplurile să fie tratate egal de Biserică, precum sunt iubite în mod egal de Dumnezeu”.

Iar în dioceza învecinată, El Camino Real, episcopeasa Mary Gray-Reeves a anunţat: ,,De vreme ce biserica naţională merge înainte către incluziunea sacramentală totală, aşa va proceda şi dioceza noastră”.

Anglicanii din Marea Britanie se străduiesc să nu rămână mai prejos decât confraţii lor întru necredinţă din America. Astfel, deşi uniunile civile sodomite sunt recunoscute oficial în această ţară, Biserica Angliei nu permite ceremoniile sodomite în biserică, dar se săvârşesc unele binecuvântări.

Însă, într-o sfidare totală a regulilor, doi pastori s-au căsătorit în prima ceremonie bisericească de căsătorie sodomită din Marea Britanie. Peter Cowell, capelan la un spital din Londra şi pastor la Westminster Abbey, şi David Lord, pastor din Noua Zeelandă, au folosit o ceremonie de cununie tradiţională într-una dintre cele mai vechi biserici din Anglia, Sfântul Bartolomeu cel Mare din Londra.

Slujba a inclus în mod deliberat cât mai mult din rânduiala cununiei din cartea de rugăciuni curente a Bisericii Anglicane, cu citiri, imne şi slujbă euharistică, schimburi de jurăminte şi inele. Printre cei 300 de invitaţi la ceremonie s-au numărat mulţi clerici de rang înalt. Ştirea despre această ceremonie nu putea veni într-un moment mai nepotrivit pentru Comunitatea Anglicană, care, de la hirotonia episcopului sodomit Gene Robinson încoace, este zguduită de conflicte grave între tabăra conservatoare şi cea liberală. Arhiepiscopul Henry Orombi de Uganda a comentat astfel evoluţiile din Biserica Anglicană: ,,Conducerea a încercat să nege că acest lucru s-ar putea întâmpla (n.r.: trecerea de la acceptarea sodomiei la săvârşirea tuturor tainelor anglicane pentru sodomiţi), însă acum adevărul a ieşit la iveală”.

Astăzi, conflictul declanşat în 2003, odată cu hirotonia lui Robinson, capătă aspecte din ce în ce mai acute, ajungându-se ca, anul acesta, conducătorii a 5 provincii anglicane din lume să anunţe că nu vor participa la întrunirea de la Lambeth. Aceasta este forul suprem de conducere a Comunităţii Anglicane, care se reuneşte odată la 10 ani. Ca urmare, mii de credincioşi şi sute de parohii şi clerici s-au separat de conducerea liberală şi caută în prezent călăuzire la episcopi anglicani mai conservatori sau în sânul Bisericii Catolice (a se vedea articolul Decembrie 2007. Ştiri - Ironia istoriei).

Între 22-29 iunie 2008, anglicanii conservatori au organizat în Iordania şi Israel o conferinţă paralelă, intitulată Gafcon - Conferinţa pentru viitorul anglican mondial, la care au luat parte circa 1.000 de conducători anglicani din 25 de ţări, 300 de episcopi, şi 700 de preoţi şi credincioşi cu familiile lor. Participanţii au adoptat Declaraţia de la Ierusalim, în care au afirmat că anglicanii liberali ,,propovăduiesc o evanghelie falsă” şi au hotărât crearea unei ,,biserici în biserică”, ruperea legăturilor cu diocezele liberale din Statele Unite ale Americii şi Canada, înfiinţarea de provincii conservatoare pe teritoriul acestor state federale, înfiinţarea de colegii teologice şi hirotonia propriilor clerici.

Arhiepiscopul Peter Akinola de Nigeria afirma: ,,Situaţia anglicanismului în Occident este înfiorătoare. Biserica este plină de eretici şi apostaţi şi decade atât de repede, încât catedralele sale devin simple atracţii pentru turişti. Din cei 200 de episcopi ai Bisericii Episcopale, mă îndoiesc că puteţi găsi 40 care să fie dreptcredincioşi şi să creadă în Scriptură”.

Sodomia asaltează şi alte comunităţi protestante. Astfel, credincioşii luterani din Germania s-au împărţit în două tabere la aflarea veştii că un cleric cu rang înalt din Hamburg, Horst Gorski, sodomit declarat, candidează pentru postul de episcop de Schleswig. Agenţia Reuters relatează că Gorski este un teolog activist sodomit care a înfiinţat ‘centre’ pentru clerul sodomit. Reprezentanţii luterani au refuzat să-l îndepărteze din alegeri, spunând că ,,biserica nu are o poziţie oficială cu privire la sodomie”, în vreme ce Federaţia Luterană Mondială a afirmat că nu intenţionează să se implice în controversă.

Luteranismul în general este asediat cu cereri din partea mişcării sodomite, de a accepta ,,stilul lor de viaţă”. În 2007, Adunarea Naţională a Bisericii Luterane Evanghelice a Americii a votat o rezoluţie prin care îi îndemna pe episcopi să se ,,abţină de la sau să demonstreze cumpătare” în pedepsirea clerului sodomit ,,angajat în relaţii sodomite fidele” …

Apoi, luteranii suedezi oferă deja ‘binecuvântări’ pentru cuplurile sodomite. În timp ce Biserica Luterană a Suediei nu a luat nici o decizie oficială cu privire la săvârşirea de ‘căsătorii sodomite’, ea a ‘binecuvântat’ uniunile civile sodomite şi a primit cu bucurie clerul sodomit.

Anul acesta, conducătorul Bisericii Luterane Evanghelice din Canada, episcopul Michael Pryse, a refuzat să condamne pe temei moral hotărârea unei biserici luterane din Newmarket de a susţine sodomia şi a hirotoni ca pastor un sodomit ‘căsătorit’ cu alt bărbat.

Într-o scrisoare amplă către biserica sa, enoriaşa luterană Astrid Neumann din Columbia Britanică a scris că părăseşte comunitatea din pricina îndepărtării bisericii de învăţăturile tradiţionale ale creştinismului: ,,Totul a devenit îndoielnic. Am ajuns la concluzia finală că nu poţi avea încredere în Scriptură, nu există Adevăr, şi totul este relativ” …

 

Surse
- 1 iunie 2008, ,,California decision puts pressure on Anglican Communion”
- 13 iunie 2008, ,,US bishops issue guidelines for gay marriages”
- 20 iunie 2008, ,,What is GAFCON – Global Anglican Future Conference ?”
- 27 iunie 2008, ,,Anglican traditionalists set to form a ‘church within a church’”
- 29 iunie 2008, ,,Gafcon plans a future distant from the Archbishop of Canterbury”
- 30 iunie 2008, ,,Archbishop of Canterbury: Gafcon Declaration is ‘problematic’”
- 3 iunie 2008, ,,Greece’s first gay weddings defy church and state”
- 8 iunie 2008, ,,NH gay bishop, partner joined in civil union”
- 14 iunie 2008, ,,Two gay priests ‘marry’ in London church: report”
- 15 iunie 2008, ,,Anglican Church: Gay ‘wedding’ broke rules”
- 18 iunie 2008, ,,Anglican Orthodox hold strategy summit”
- 3 iunie 2008, ,,Despite formidable opposition, tiny greek island sees first homosexual ‘marriage’. ‘If the Tilos mayor proceeds, he will have committed the criminal act of ‘breach of duty’, said Supreme Court prosecutor on Friday”
- 4 iunie 2008, ,,Tilos Island mayor charged by police for conducting homosexual ‘wedding’”
- 12 iunie 2008, ,,Norway OK’s homosexual ‘marriages’ and adoptions”
- 16 iunie 2008, ,,Two homosexual Church of England ministers ‘marry’”
- 18 iunie 2008, ,,German lutherans poised to elect active homosexual bishop”
4. Gardianul, 5 iulie 2008, ,,Câteva sute de episcopi şi arhiepiscopi au format o nouă Biserică în cadrul Bisericii Anglicane”

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 43/iulie-august 2008