Iunie 2007. Ştiri

 

Ofensiva Bisericii Greco-Catolice în Ucraina

Războiul împotriva icoanelor continuă cu înverşunare

Ioan Preoteasa face valuri în societatea românească prin acţiunile anti-ortodoxe săvârşite

Rusia – centru al dialogului interreligios

Conferinţa internaţională ,,Healing of memories” sau, în traducere orwelliană, despre Ministerul Adevărului …

 

 

5 iunie 2007

Ofensiva Bisericii Greco-Catolice în Ucraina

(Martie 2007. Ştiri – 13 martie 2007. Prozelitism catolic mascat în Transilvania şi nu numai ...)

Odată cu căderea regimului comunist, Vaticanul şi-a reluat ofensiva de cucerire a Răsăritului ortodox. Astfel, capetele de pod construite în urmă cu 4-5 secole în ţările ortodoxe, prin întemeierea Bisericilor Uniate, sau Greco-Catolice, dau roade însutite astăzi. Susţinute puternic politic şi financiar de Vatican, ele profită de aura martirică construită în timpul regimului comunist, acuză Biserica Ortodoxă de colaboraţionism, ridică biserici, campusuri universitare etc şi fac prozelitism printre credincioşii ortodocşi.

Pe 24 mai a.c., agenţia rusă de ştiri Interfax anunţa că Papa Benedict al XVI-lea a donat 100.000 de euro, din fondurile primite cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a zilei sale de naştere, pentru construirea unui campus pentru universitatea ucraineană catolică din Lvov.

Campusul va cuprinde o biserică, un muzeu, un centru de conferinţe, facilităţi academice, spaţii de cazare ieftine şi un hotel. Preşedintele universităţii, Bris Gudzyak, declara că noul campus ,,va deveni un centru al vieţii religioase şi intelectuale nu numai din Lvov, ci din întreaga Ucraina”.

Cunoscând planul de ridicare a campusului şi alte proiecte ale uniaţilor ucraineni, Frăţia ortodoxă Alexandru Nevsky din Ucraina a acuzat Biserica Greco-Catolică că lucrează pentru extindere. Într-o declaraţie publică, frăţia scria: ,,Operaţiunile Bisericii Uniate, întemeiată în urmă cu mai bine de 4 secole pentru a elimina Biserica Ortodoxă, au fost întotdeauna agresive. (…) În timpul celui de-al doilea război mondial, greco-catolicii s-au pătat, în număr mare, prin colaborarea cu naziştii, oferind sprijin spiritual formaţiilor ucrainene ale Wehrmacht-ului, celebre pentru brutalitatea lor”.

În continuare, ca exemplu al politicii de prozelitism al uniaţilor, frăţia citează dintr-un interviu luat conducătorului Bisericii Greco-Catolice din Ucraina, Lubomir Husar, în care acesta ,,declara intenţiile uniaţilor de a deschide noi dioceze în estul ţării în viitorul apropiat”.

,,Greco-catolicii doresc să intensifice prozelitismul şi să prindă rădăcini în partea centrală şi estică a ţării” susţin ortodocşii, aducând ca argument faptul că ,,greco-catolicii din cele trei regiuni apusene, unde predomină Biserica Greco-Catolică, Lvov, Ternopol şi Ivano-Frankovsk, ca şi cei din Transcarpathia, cumpără pământ şi proprietăţi în Kiev şi împrejurimile sale pe scară largă”.

Astfel, în timp ce oficial susţine cauza ecumenismului şi se arată maleabil şi dispus să facă concesii pentru progresul acestuia, Vaticanul duce o campanie agresivă de prozelitism în teritoriul ortodox. Fără ruşine şi lipsit de scrupule, el îşi extinde influenţa ca o plagă peste credincioşii ortodocşi bulversaţi de ecumenismul şi modernismul lumii contemporane.

 

Surse
www.interfax.ru, 24 mai 2007, ,,Pope of Rome gives 100 thousand euros for building a campus for the Ukrainian Catholic University”
www.interfax.ru, 5 iunie 2007, ,,Orthodox Christians in Ukraine accuse Greek Catholics on proselytism”

 

 

 

19 iunie 2007

Războiul împotriva icoanelor continuă cu înverşunare

În luna iunie s-a înregistrat o nouă etapă în războiul de guerilla început la sfârşitul anului trecut pe marginea existenţei icoanelor în instituţiile româneşti de învăţământ.

În august 2006, profesorul de filozofie Emil Moise a cerut eliminarea simbolurilor religioase din şcoli, iar la 21 noiembrie, Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării (CNCD) i-a dat câştig de cauză, cerând Ministerului Educaţiei să ,,emită o normă internă prin care să reglementeze prezenţa simbolurilor religioase în şcolile româneşti” (a se vedea serialul ,,Reînvierea iconoclasmului”).

Ministerul Educaţiei a atacat în instanţă decizia consiliului, însă magistraţii au respins ca neîntemeiată contestaţia acestuia. După aflarea hotărârii Curţii de Apel Bucureşti, pe 18 iunie a.c., preşedintele CNCD, Csaba Asztalos, a emis un comunicat oficial, trâmbiţând această decizie şi afirmând: ,,Trebuie să existe o relaţie echilibrată şi rezonabilă între stat şi cultele religioase. Şcolile publice nu se pot obliga faţă de nici o religie şi trebuie să ofere posibilitatea de opţiune liberă şi fundamentată”.

Comunicatul emis de consiliu este o dezinformare crasă, prin care se încearcă manipularea opiniei publice, în scopul de a o determina să renunţe la lupta pentru păstrarea simbolurilor religioase în şcoli şi spaţiile publice. Spunem aceasta, deoarece decizia Curţii de Apel Bucureşti este cea a unei instanţe intermediare, care poate fi atacată mai sus, şi deoarece Ministerul Educaţiei, prin purtătorul său de cuvânt, şi-a anunţat deja intenţia de a face recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În plus, la Curtea de Apel Bucureşti se află pe rol încă trei procese înaintate de apărătorii icoanelor: Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi Români, Asociaţia Pro Vita Bucureşti şi Asociaţia Civic Media (n.r.: în luna martie a.c., Coaliţia pentru respectarea sentimentului religios a depus la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a Contencios Administrativ, cererea de chemare în judecată a CNCD pe motiv că acesta ,,a respins sute de contestaţii la hotărârea privind eliminarea simbolurilor religioase din şcoli, fără a oferi vreo explicaţie”).

Recenta hotărâre a instanţei judecătoreşti i-a nemulţumit pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, care, pe 20 iunie, au organizat o conferinţă de presă la Palatul Patriarhiei ,,având în vedere încercările repetate ale reprezentanţilor CNCD de inducere în eroare a opiniei publice, în ultimele 2 zile, în legătură cu o pretinsă obligaţie a Ministerului Educaţiei de a elabora norme privind prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice şi pentru a prezenta adevărul cu privire la situaţia juridică a contestării în instanţă a Deciziei CNCD nr. 323/2006”, se arată într-un comunicat de presă.

În urma conferinţei, Biroul de presă al Patriarhiei Române a afirmat că recomandarea CNCD aduce atingere libertăţii religioase, garantată de stat prin articolele 29-30 din Constituţia României, fiind în dezacord cu reglementările europene în domeniu”. De asemenea, ,,prezenţa simbolurilor religioase în sălile de clasă nu este urmarea unei impuneri, ci rezultatul dorinţei şi consimţământului părinţilor, profesorilor şi elevilor în conformitate cu valorile religioase şi culturale pe care le împărtăşesc. De aceea, o decizie de excludere ar reprezenta o măsură brutală şi nejustificată de restrângere a libertăţii religioase, contrară principiilor democratice. O astfel de decizie ar conduce la discriminarea credincioşilor din România”.

Cultele din România şi societatea civilă care apără drepturile religioase ale majorităţii au explicat că menţinerea icoanelor în şcoli este în concordanţă cu reglementările europene în materie, inclusiv cu Declaraţia Universală a drepturilor omului a ONU. Cătălin Croitoru, preşedintele Federaţiei Educaţiei Naţionale a arătat că ,,încercarea de eliminare a icoanelor din şcoli reprezintă un atac la fiinţa naţională”.

De asemenea, regizorul Dan Puric a declarat că ,,neamul românesc a coagulat în jurul credinţei, iar în prezent există o campanie de spălare a creierelor şi sufletelor de care naţiunea, prin presa responsabilă, trebuie să fie conştientă. Se lucrează cu cozi de topor pentru a distruge credinţa şi a ucide speranţa”.

Nici tabăra care se opune prezenţei simbolurilor religioase în spaţiile publice, şi religiei în general, nu stă cu mâinile încrucişate. La sfârşitul lunii iunie, Liga Pro Europa din Târgu Mureş a prezentat, în cadrul unui seminar desfăşurat la Bucureşti, un program naţional la care lucrează. Proiectul finanţat de o fundaţie olandeză şi iniţiat în şcolile româneşti în iulie 2006 se numeşte ,,Promovarea interesului superior al copilului în educaţia religioasă - Monitorizarea educaţiei religioase în şcolile publice din România” şi reprezintă o evaluare a educaţiei religioase din România. Astfel a fost realizat un sondaj în 9 judeţe, fiind chestionaţi 3.000 de elevi şi cadre didactice.

În ce priveşte acest sondaj, cotidianul Ziua nota: ,,Formularele oferite în cadrul sondajului elevilor din clasele I-IV, şi profesorilor lor, au serioase probleme de deontologie”. Acestea cuprind întrebări tendenţioase, răspunsurile date putând fi cu uşurinţă interpretate pentru a demonstra caracterul subiectiv şi ,,împotriva libertăţii de conştiinţă al predării religiei în şcoli”. Iată ce declara Smaranda Enache, co-preşedinte al Ligii Pro Europa, membră a Grupului pentru Dialog Social şi fondatoare a Asociaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă: ,,În şcolile din România, predarea religiei are un caracter haotic, iar educaţia religioasă ridică probleme serioase. (…) Odată cu introducerea predării religiei în şcolile publice, acestea au devenit anexe, prelungiri ale Bisericii”.

Concluziile celor de la ligă, prezentate la seminarul din aprilie a.c., vorbesc de la sine, ei considerând că ,,educaţia religioasă este dogmatică şi implică aplicarea ritualurilor religioase în orele de învăţământ”, fapt care îi determină să afirme că ,,ceea ce se face în şcolile din ţară reprezintă un proces de îndoctrinare”. De asemenea, profesorii de religie sunt acuzaţi că sunt ,,captivi unui folclor religios”.

O poziţie la fel de dură a avut Gabriel Andreescu, care a ,,subliniat efectul distrugător pe care educaţia religioasă o are asupra libertăţii de conştiinţă a copiilor”. La rândul său, Emil Moise şi-a reluat pledoaria privind eliminarea sentimentului religios, a icoanelor din şcoli, făcând referire şi la predarea religiei în instituţiile de învăţământ. Mai mult, profesorul buzoian, ca reprezentant al Asociaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă, doreşte înlocuirea termenului ,,şcoli” cu ,,unităţi şcolare”, pentru a putea interveni pentru eliminarea icoanelor din grădiniţe.

Este notabil faptul că, în parte, inspectoratele şcolare, profesorii şi elevii s-au împotrivit proiectului Ligii Pro Europa. Smaranda Enache declara: ,,În Muntenia, cadrele didactice au fost mai refractare în susţinerea proiectului, iar la Cluj profesorii au refuzat în procent mare completarea chestionarelor. Incidentul cel mai grav a avut loc la Buzău, unde inspectoratul nu l-a acceptat ca monitor pe Emil Moise”, completând că ,,răspunsurile din chestionarele completate la Buzău par a fi trase la xerox, probabil ca urmare a presiunii exercitate de unele cadre didactice”.

Războiul dintre susţinătorii icoanelor şi opozanţii menţinerii simbolurilor religioase în spaţiile publice, care este în fapt un război între creştini şi duşmanii religiei creştine, continuă, încleştarea dintre cele două tabere fiind uneori mai vizibilă, alteori mai surdă. Ea urmează cursul fenomenelor care se desfăşoară la nivel mondial împotriva religiei creştine, iar singurul mod de a ne împotrivi curentului global este să ducem o viaţă creştinească adevărată, care să ne ajute să pricepem ce se întâmplă în jurul nostru, dincolo de perdelele de fum şi manipulările cotidiene, şi să ne întărim în această luptă, folosindu-ne armele duhovniceşti.

 

Surse
1. Ziua, 22 martie 2007, ,,Apărătorii icoanelor au dat în judecată CNCD”
2. Gardianul, 24 martie 2007, ,,Coaliţia pentru respectarea sentimentului religios a dat în judecată CNCD”
3. Ziua, 19 iunie 2007, ,,Icoanele rămân în şcoli în ciuda dezinformării CNCD”
4. Adevărul, 19 iunie 2007, ,,Icoane în şcoli, doar la orele de religie”
5. România liberă, 19 iunie 2007, ,,Icoanele din şcoli ar putea fi scoase”
6. Curentul, 19 iunie 2007, ,,Icoane în şcoli, doar la orele de religie”
7. Cotidianul, 19 iunie 2007, ,,Justiţia scoate icoanele din şcoli”
8. Lumina, 19 iunie 2007, ,,Dezinformare şi manipulare în «procesele icoanelor»”
9. Ziua, 20 iunie 2007, ,,Icoanele din şcoli la patriarhie”
10. www.catholica.ro, 20 iunie 2007, ,,Reacţie la declaraţia preşedintelui CNCD (comunicat)”
11. www.trinitas.ro, 20 iunie 2007, ,,Simbolurile religioase – expresie a libertăţii religioase şi identităţii culturale”
12. www.patriarhia.ro, 20 iunie 2007, ,,Comunicat pentru difuzare imediată. Procesele icoanelor merg mai departe”
13. Ziua, 21 iunie 2007, ,,Icoanele nu vor fi scoase din şcoli. Dan Puric: Presa trebuie sa fie de partea naţiunii, nu împotriva ei”
14. Cotidianul, 22 iunie 2007, ,,Icoanele în şcoli”
15. Gardianul, 23 iunie 2007, ,,«Procesul icoanelor», parte dintr-un plan de distrugere a credinţei”
16. Ziua, 25 iunie 2007, ,,Atac la icoanele din grădiniţe”

 

 

 

22 iunie 2007

Ioan Preoteasa face valuri în societatea românească prin acţiunile anti-ortodoxe săvârşite

La sfârşitul lunii mai a.c., conducerea Arhiepiscopiei Bucureştilor şi-a exprimat nemulţumirea faţă de începerea construcţiei unui lăcaş de cult în comuna Copăceni din judeţul Ilfov, fără acordul autorităţilor ecleziale.

Persoana care a iniţiat proiectul este, potrivit informaţiilor vehiculate de presa românească, un fost preot ortodox, Ioan Preoteasa, care se recomandă mitropolitul Ioan al valahilor de pretutindeni, preşedintele asociaţiei religioase Biserica Creştinilor Ortodocşi Tradiţionali de Pretutindeni. Acesta s-a născut la 1 mai 1956, în comuna Adunaţii Copăceni, judeţul Giurgiu, şi a fost hirotonit preot ortodox la data de 8 iunie 1989, pentru parohia Saxoni, protoieria Giurgiu Nord.

În martie 1990, soţia sa a iniţiat acţiune de divorţ, învinuindu-l de ,,imoralitate, violenţă şi comportament nefiresc” (sesizarea 2549/14.03.1990), iar el a părăsit România fără aprobarea episcopului locului, în luna noiembrie a aceluiaşi an, stabilindu-se în Statele Unite ale Americii. În 2004, cererea de divorţ a fost acceptată în instanţă şi, ca urmare, lui Ioan Preoteasa i s-a interzis să mai slujească, Patriarhia Română eliminându-l din rândurile clerului în 2005. În dosarul destul de voluminos al fostului preot se mai notează că, de-a lungul timpului, acesta a intervenit pe lângă diverse personalităţi din ţară şi străinătate pentru a fi hirotonit episcop.

În 2004, Ioan Preoteasa a revenit în România, după ce vreme de câţiva ani, s-a ocupat de afaceri printre ortodocşii români din America. Refuzând să accepte decizia patriarhiei, el a început să aducă diverse acuze sinodului român şi a aderat la o asociaţie religioasă cu statut neclar, Biserica Creştinilor Ortodocşi Tradiţionali de Pretutindeni. De asemenea, deoarece organizaţia îi permite accesul în politică, el a devenit membru al Partidului Democrat.

Asociaţia sa, înfiinţată în 2003 ca Asociaţia Creştinilor Ortodocşi Tradiţionali Liberi, şi-a început activitatea în Republica Moldova şi Ucraina, Preoteasa susţinând că ,,este în comuniune canonică cu Biserica Ortodoxă Autonomă a Românilor din Cernăuţi” şi că are ,,continuitatea harului de la Patriarhul Tihon al Rusiei”. In acest context, el a început să alcătuiască în România o structură ecleziastică paralelă, cu episcopi, preoţi şi monahi, lăcaşuri de cult şi centre în localităţi de pe teritoriul ţării: Arinii Dornei, Constanţa, Bucureşti, Lugoj, Găeşti (judeţul Dâmboviţa), Ilfov, Vrancea, Neamţ etc. Pentru a-i atrage pe oameni, el uzează de făgăduinţe deşarte şi are un discurs bombastic îndreptat împotriva Bisericii oficiale, acuzând conducerea acesteia că „sunt nişte şarlatani, care au făcut din Biserică o afacere”.

Mass-media românească a devenit interesată de acest caz când Ioan Preoteasa a ieşit la rampă, în cursul anului trecut, săvârşind slujba înmormântării pentru omul de afaceri Florian Anghelescu, soţul fostului consilier prezidenţial al preşedintelui Băsescu, Stana Anghelescu, care s-a sinucis. Cu această ocazie, Biserica Ortodoxă a informat opinia publică cu privire la faptul că Ioan Preoteasa nu mai face parte din rândurile clerului său, iar presa a început să facă dezvăluiri cu privire la organizaţia religioasă a acestuia şi intenţiile sale.

Anul acesta, presa a aflat despre planul lui de a ridica ,,o mânăstire cu un azil de bătrâni” în comuna Copăceni, judeţul Ilfov, unde a adus deja ,,preoţi şi călugări”, pe care i-a cazat într-un cort, pe locul viitoarei mânăstiri. Deşi nu are nici un fel de aprobare pentru construirea acestui lăcaş de cult, el a ridicat deja o cruce şi a încercat să-i atragă pe credincioşii din sat promiţându-le mese gratuite şi prezenţa preşedintelui Traian Băsescu, şi explicându-le că ,,structura din care face parte este altă instituţie, dar de aceeaşi credinţă”.

În plus, susţinând că este ierarh al ,,Adevăratei Biserici Ortodoxe din România”, în două duminici consecutive, 10 şi 17 iunie, Ioan Preoteasa a slujit pe câmpul de la marginea comunei Copăceni, unde intenţionează să ridice mânăstirea. El a slujit îmbrăcat în veşminte de episcop, autointitulându-se mitropolit primat al Bisericii Creştinilor Ortodocşi Tradiţionali de Pretutindeni şi mitropolit al Adevăratei Biserici Autonome din Ucraina, având camilafcă albă, semn al rangului său.

Arhiepiscopia Bucureştilor a cerut autorităţilor locale amănunte despre construcţiile lui Ioan Preoteasa şi a făcut cunoscut preoţilor şi reprezentanţilor mânăstirilor din arhiepiscopie cazul fostului preot, pentru ca aceştia să evite participarea la slujbe religioase cu acesta.

Către sfârşitul lunii iunie a.c., Ioan Preoteasa a slujit la Rugineşti-Vrancea împreună cu Dumitru Poiană, un alt preot caterisit recent, la 19 aprilie 2007, pentru ,,schismă, neascultare faţă de autorităţile bisericeşti şi slujirea cu persoane din afara Bisericii Ortodoxe Române, grave abateri disciplinare”. El nu i-a anunţat pe sătenii parohiei despre caterisirea sa şi a intrat în legătură cu Ioan Preoteasa. Apoi le-a vestit enoriaşilor că va veni un ,,mare ierarh ortodox” să slujească.

Oamenii, înşelaţi de cuvintele sale, au participat în număr mare la slujba ţinută de Ioan Preoteasa înveşmântat în straie de patriarh, la care a hirotonit preoţi şi diaconi. Cel mai grav aspect al acestui eveniment este acela că aşa-zisul mitropolit a venit la Rugineşti însoţit de o femeie îmbrăcată în veşminte monahale, pe care a prezentat-o ca fiind Elena, maică stareţă la Mânăstirea Sfântul Vasilie din judeţul Neamţ şi ,,prima femeie-preot ortodox din România”. În acelaşi timp, aceasta este ,,arhieriţă” în cadrul Bisericii Secrete Ortodoxe Adevărate, fondată la Tecuci de Constantin Dogaru, ucenic al lui Gregorian Bivolaru, liderul MISA (n.r.: Mişcarea de integrare spirituală în absolut).

Cotidianul Ziua informează despre dosarul pe care ,,maica stareţă” Elena Iovu, împreună cu soţul ei, Vasile Iovu, îl au la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În acest dosar scrie: ,,După câţiva ani de la începerea construcţiei schitului, de care se ocupau şi soţii Iovu, s-a constatat că în spatele bunelor lor intenţii se ascundea, de fapt, apartenenţa la o grupare intitulată Biserica Secretă, în cadrul căreia Elena Iovu are calitatea de arhimandrit. În această calitate, în cel mai mare secret slujea în cadrul Schitului Sfântul Vasilie cel Mare, şi, în faţa adepţilor grupării, hirotonea «preoţi»”.

Odată cu descoperirea activităţii lor, gruparea lui Dogaru s-a unit cu cea a lui Preoteasa. Fenomenul nu este singular în România, din nefericire, de-a lungul anilor şi-au făcut apariţia în spaţiul românesc tot felul de mişcări, asociaţii, organizaţii religioase pseudo-ortodoxe, care încearcă să capteze atenţia credincioşilor naivi sau interesaţi de avantaje materiale sau de altă natură.

Cu sau fără voia lor, astfel de asociaţii fac jocurile celor care doresc discreditarea şi, în final, distrugerea Bisericii Ortodoxe, făcându-se, de asemenea, jucăria vrăjmaşului care se luptă din răsputeri să răpească oile mai slabe, rătăcite şi îndepărtate de turma dreptcredincioasă ...

 

Surse
1. Ziua, 21 martie 2006, ,,Falşi preoţi la înmormântarea lui Anghelescu”
2. Jurnalul naţional, 21 martie 2006, ,,Patriarhia dezminte - Anghelescu, îngropat cu preoţi falşi”
3. România liberă, 21 martie 2006, ,,Preoţi ,,falşi” la înhumarea lui Anghelescu”
4. Realitatea românească, 21 martie 2006, ,,Preoţi falşi la înmormântarea lui Florian Anghelescu”
5. Ziua, 24 martie 2006, ,,Patriarhia ameninţată”
6. Gazeta de Bucureşti, ,,Preotul care l-a îngropat pe Florian Anghelescu vrea să dea în judecată Patriarhia”
7. Ziua, 27 aprilie 2006, ,,Biserica KGB”
8. Ziua, 3 mai 2006, ,,Un golan caterisit ...”
9. Ziua, 31 mai 2007, ,,Mânăstire construită ilegal în Ilfov”
10. Gardianul, 31 mai 2007, ,,Un răspopit înscris la PD ridică ilegal o mânăstire”
11. Ziua, 1 iunie 2007, ,,Biserica paralelă”
12. Ziua, 22 iunie 2007, ,,Biserica pirat”

 

 

 

26 iunie 2007

Rusia – centru al dialogului interreligios

Dornică să fie un centru al lumii, şi profitând de faptul că pe teritoriul ei, ca şi în ţările vecine, există mai multe religii care au un număr considerabil de credincioşi, Rusia s-a implicat puternic, în ultimele decenii, în promovarea dialogului interreligios. În acest scop, ea a iniţiat o sumedenie de acţiuni, precum summit-uri la care participă lideri religioşi mondiali, dezbateri teologice (!) între creştinism şi alte religii şi colaborări pe plan practic.

Una dintre activităţile avangardiste ale Rusiei este înfiinţarea unei Comisii teologice mixte de dialog ortodoxo-islamic, ca urmare a vizitelor reciproce efectuate în 1996 şi 1997 de Mitropolitul Chiril de Smolensk şi Kaliningrad, responsabil cu relaţiile externe ale Patriarhiei Moscovei, şi ayatollahul Ali-Tashiri, director al departamentului pentru cultura islamică şi relaţii al Republicii Iran.

După cum îi arată şi numele, comisia analizează problemele teologice ale celor două religii. Cea mai recentă întrunire a acesteia, cea de-a V-a, a început la 27 februarie 2006 şi a luat în discuţie viziunea eshatologică a ortodocşilor şi musulmanilor ! Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii a fost extrem de încântat de dialogul ruso-iranian şi a declarat: ,,Sper că această întâlnire despre eshatologie în viziunea ortodoxă şi musulmană va contribui la dezvoltarea dialogului şi cooperării dintre comunităţile noastre religioase şi dintre naţiunile noastre”.

Apoi, între 3-5 iulie 2006, în ajunul întâlnirii la nivel înalt a conducătorilor ţărilor din grupul G8, la Moscova s-a desfăşurat Întrunirea Mondială a Liderilor Religioşi, organizată de Consiliul Interreligios al Federaţiei Ruse şi Consiliul Religios al Comunităţii Statelor Independente, la iniţiativa patriarhului Alexie al II-lea şi cu sprijinul preşedintelui rus Vladimir Putin. La aceasta au participat peste 300 de lideri religioşi din 49 de state, cardinali şi episcopi catolici, conducători ai unor Biserici evanghelice şi luterane, conducători ai Bisericilor monofizite, secretarul general al Consiliului Mondial al Bisericilor, şi reprezentanţi de marcă ai altor religii, printre care mozaică, musulmană, budistă, hindusă, shintoistă. Din partea României a participat însuşi patriarhul Teoctist, însoţit de o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române.

 

Stiri 36-05

Întrunirea Mondială a Liderilor Religioşi, 3-5 iulie 2006, Moscova. Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei, alǎturi de alţi întâistǎtǎtori ortodocşi, printre care s-a numǎrat Patriarhul Teoctist al României, şi lideri monofiziţi, catolici, protestanţi, musulmani, evrei, hinduşi, budişti etc

 

Participanţii au dezbătut teme legate de rolul religiei în societatea contemporană, educaţia şi formarea morală a tineretului, sprijinirea valorilor familiei, vieţii şi egalităţii între bărbaţi şi femei, respectul tradiţiilor religioase, moralitatea în economie, căile de combatere a terorismului şi extremismului etc. Liderii religioşi au alcătuit un mesaj final, sincretist, în care se vorbeşte despre ,,Cel Atotputernic”, ,,Creator”, ,,păcate şi vicii”, deşi pentru religiile participante aceste noţiuni au fie sensuri diferite, chiar opuse, fie nu există deloc !

De asemenea, documentul precizează limpede că ,,dialogul interreligios trebuie menţinut de liderii religioşi şi experţi şi trebuie să se îmbogăţească prin contribuţia credincioşilor de rând. (…) Deplângem încercările de ,,contopire” artificială a tradiţiilor religioase sau de schimbare a lor fără voinţa credincioşilor”. Cu alte cuvinte, liderii religiilor lumii cer deschis credincioşilor să participe personal la apostazia generalizată şi să accepte voit ,,contopirea” sau ,,schimbarea tradiţiilor religioase” …

Cel mai recent eveniment interreligios din Rusia a avut loc la sfârşitul lunii iunie a.c.. Astfel, la 26 iunie 2007, agenţia rusă de ştiri Interfax a anunţat că ,,organizaţiile religioase tradiţionale din Rusia plănuiesc să înfiinţeze Fundaţia de caritate Rafail, care să vină în ajutorul veteranilor şi invalizilor de război”. Prin urmare, aceasta a fost înfiinţată de Biserica Ortodoxă Rusă, Conducerea Musulmană Centrală şi Federaţia Comunităţilor Evreieşti din Rusia, numele ei venind de la Arhanghelul Rafail, recunoscut de cele trei religii. În plus, atât în literatura rabinică, cât şi în tradiţia creştină, Arhanghelul Rafail este arhanghelul care tămăduieşte, în ebraică numele lui însemnând ,,Dumnezeu a tămăduit”.

Într-un interviu acordat cotidianului rus Krasnaya Zvezda, rabinul Aaron Gurevich, responsabil al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din Rusia pentru colaborarea cu Forţele Armate, Ministerul de Urgenţă şi agenţiile de aplicare a legii, a oferit amănunte referitoare la acest proiect:

,,Se intenţionează ca fundaţia să fie internaţională, deoarece compasiunea faţă de oameni ne uneşte. (…) Însuşi faptul că am devenit conştienţi că numai împreună putem aduce o contribuţie importantă la bunăstarea socială este semnificativ. Cu siguranţă, ajutorul invalizilor şi veteranilor este o problemă a statului, însă organizaţiile religioase vin cu o ofertă de a ajuta în acest domeniu”.

Rabinul a mai afirmat că deşi fundaţia este de-abia în stadiul de a fi înregistrată la Ministerul de Justiţie, există deja liste de nume ale celor care au nevoie de ajutor în zona Volga-Urali, iar Federaţia Comunităţilor Evreieşti din Rusia plănuieşte să trimită oameni la tratament în Israel, unde serviciile medicale sunt de înaltă calitate. ,,Şi noi vom face apel la toţi cei care nu sunt indiferenţi şi vor să îşi aducă contribuţia la lucrarea fundaţiei”, a adăugat el.

Această colaborare pe plan practic a credincioşilor diferitelor religii netezeşte căile către dialogul teologic care a fost iniţiat deja şi către crearea unei religii cu ,,valori comune”. Asemenea lui Procust, care îşi potrivea victimele după lungimea patului, liderii creştini se străduiesc să ajusteze creştinismul după religiile păgâne şi ideologiile actuale, pentru ca învăţătura dumnezeiască să nu mai ,,tulbure” conştiinţele oamenilor contemporani …

 

Surse
1. www.interfax.ru, 26 iunie 2007, ,,Orthodox Christians, Muslims and Jews found a charity for aid to war veterans and disabled”
2. www.trinitas.ro, 2 martie 2006, ,,A început a V-a sesiune a Comisiei mixte teologice de dialog islamico-ortodox”
3. Gardianul, 24 iunie 2006, ,,Liderii religioşi, la Moscova”
4. Ziua, 3 iulie 2006, ,,Teoctist la Moscova”
5. Adevărul, 5 iulie 2006, ,,Primul summit internaţional al religiilor. Lideri religioşi ai tuturor confesiunilor s-au adunat la Moscova”
6. www.trinitas.ro, 7 iulie 2006, ,,Mesaj final al întâlnirii la nivel înalt a liderilor religioşi, Moscova”

 

 

 

27 iunie 2007

Conferinţa internaţională ,,Healing of memories” sau, în traducere orwelliană, despre Ministerul Adevărului …

Anul 2007 a abundat de evenimente ecumeniste desfăşurate în ţara noastră, care au premers ,,marelui eveniment”, a treia Adunare Ecumenică Europeană de la Sibiu. Astfel, între 26-29 iunie, la Patriarhia Română s-a derulat conferinţa internaţională ,,Healing of memories – vindecarea memoriei”, organizată de patriarhie împreună cu Institutul Teologic Romano-Catolic ,,Sfânta Tereza” şi Universitatea Bucureşti.

La conferinţă au participat reprezentanţii tuturor Bisericilor istorice din România, ierarhi şi profesori de teologie, reprezentanţi ai cultului musulman şi comunităţii evreieşti şi delegaţii a 13 Biserici europene. ,,Discuţiile din prima zi a conferinţei vor avea în prim plan perspectivele ortodoxe, catolice şi protestante asupra muncii de reconciliere între Biserici, popoare şi culturi”, deoarece scopul conferinţei este de a compara ,,istoria Bisericilor noastre, mai întâi în Europa şi după aceea în România. În adunarea noastră facem constatări, unde există relaţii bune, unde există situaţii de conflict, pentru ca prin recunoaştere reciprocă să ajungem la o convieţuire mai bună”, a declarat preotul profesor Ioan Caraza de la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

Evenimentul de la patriarhie face parte dintr-un proiect mai amplu derulat în ţara noastră de Comunitatea Bisericilor Protestante şi Conferinţa Bisericilor Europene. În urmă cu un an, la 4 mai 2006, la Centrul eparhial Iaşi, a avut loc o conferinţă care a purtat acelaşi nume. În cuvântul ţinut în deschiderea conferinţei, Mitropolitul Daniil al Moldovei şi Bucovinei a mulţumit tuturor pentru participare şi a subliniat colaborarea deosebită dintre Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Episcopia Romano-Catolică şi Comunitatea ebraică din Iaşi: ,,Aici avem relaţii bune cu Episcopia Romano-Catolică, dar şi cu Comunitatea ebraică de aici, din oraş, mai ales că am avut până acum două simpozioane internaţionale iudeo-creştine, unul despre morala socială a profeţilor şi spiritualitatea psalmilor, iar al doilea despre viaţa – dar al lui Dumnezeu şi responsabilitate umană”.

Titlul acestui proiect ecumenist interreligios, ,,Healing of memories – vindecarea memoriei”, ilustrează un aspect important al tehnicilor de manipulare proprii ecumenismului şi este un termen mult îndrăgit de Vatican. Vindecarea memoriei şi a rănilor trecutului din relaţiile dintre diferite Biserici şi religii – aşa cum este înţeleasă aceasta de strategii vaticani – conduce la punerea pe picior de egalitate a Ortodoxiei cu confesiunile heterodoxe şi religiile necreştine. În plus, ,,graţie” acestei vindecări a memoriei, liderii religioşi ai lumii le pot cere ortodocşilor să se pocăiască, la rându-le, pentru dezbinările, certurile şi luptele din trecut, ceea ce echivalează cu negarea învăţăturii dumnezeieşti pentru păstrarea căreia au luptat vreme de două milenii.

Pe de altă parte, astfel de conferinţe destinate uitării trecutului şi vindecării memoriei se aseamănă într-un mod izbitor cu acţiunile Ministerului Adevărului, descris de George Orwell în nuvela sa, ,,1984”. Acest Minister al Adevărului avea misiunea de a prezenta omenirii o istorie, un trecut care să corespundă întru totul propagandei celor puternici şi uza de orice fel de mijloace pentru a-şi atinge scopul. Să înţelegem din această asemănare uluitoare că şi Consiliul Mondial al Bisericilor este un fel de Minister al Adevărului, care se ocupă cu rescrierea istoriei în ce priveşte credinţa acestei lumi într-un Mântuitor ?

 

Surse
www.trinitas.ro, 27 iunie 2007, ,,La Patriarhia Română va debuta conferinţa internaţională «Healing of memories»”
www.trinitas.ro, 4 mai 2006, ,,ÎPS Părinte Mitropolit Daniel a deschis lucrările conferinţei «Vindecarea memoriei»”

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 36/iulie-august 2007