Februarie 2007. Ştiri

 

Există mai multe ordine ale Cavalerilor de Malta ?

În Europa bântuie un nou curent: transformarea bisericilor în baruri, discoteci ... ,,peşteri de tâlhari”

Creştini prigoniţi în lume

,,La Barcelona, enoriaşii fac karaoke în biserică”, titrează Gardianul

 

 

4 februarie 2007

Există mai multe ordine ale Cavalerilor de Malta ?

Pe 27 ianuarie a.c., la Muzeul de Istorie al Complexului Muzeal Bucovina din Suceava, a avut loc o ceremonie a Ordinului Suveran, Militar şi Ospitalier al Sfântul Ioan Botezătorul de Ierusalim, Rhodos şi Malta, de învestire a unor cetăţeni români cu titlul de cavaleri ai Ordinului Sfântul Ioan de Ierusalim sau cavaleri de Malta. Printre aceştia s-au numărat prinţul Dimitrie Sturdza, actorul Jean Constantin, campionul de box Vasile Câtea şi cinci cetăţeni din Republica Moldova.

În scurtul istoric al ordinului, prezentat de ziare, se menţionează că acesta este de sorginte catolică, având doar membri catolici, şi că, în perioada interbelică, o delegaţie diplomatică românească a mers la Vatican pentru a solicita papei primirea în ordin a unor români, chiar de religie ortodoxă. De asemenea, ziarele au consemnat faptul că cei învestiţi în 27 ianuarie nu sunt primii români cavaleri de Malta şi au remarcat că ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, care este cavaler de Malta de la începutul anilor ’90, nu a fost prezent la ceremonie.

 

Stiri 34-3

Imagine de la ceremonia de învestire a lui Jean Constantin,
29 ianuarie 2007, Suceava. În imagine, alături de Jean Constantin,
preotul ortodox prezent la ceremonie, cu epitrahilul la gât

 

Ceremonia de învestire a început, în faţa marelui maestru al ordinului, ducele Basilio Cali de Rodez, a aspiranţilor la titlul de cavaler şi a invitaţilor, cu o rugăciune rostită de un preot ortodox, care s-a încheiat cu cuvintele: ,,Vă considerăm binefăcătorii ţării şi ai poporului nostru. Avem nevoie de dvs. şi ne rugăm pentru dvs. la fiecare slujbă. (...) Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi”.

După această rugăciune, marele maestru a citit o proclamaţie, iar aspiranţii au rostit jurământul de primire în ordin, consfinţind în scris pe un altar improvizat şi primind de la maestru ,,lumina lui Hristos”. Prin jurământ, aspirantul se angajează să fie ,,servul lui Iisus Hristos şi al săracilor”, dar şi ,,să fie fidel şi loial ordinului” şi să lucreze pentru ,,întărirea unităţii creştine”.

La scurt timp după această ceremonie, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, primul român ortodox membru al Ordinului Suveran de Malta, a declarat că ,,gruparea malteză de la Suceava este compusă din impostori ce reprezintă un fals ordin lipsit de orice fel de legitimitate. (...) Nu există decât un singur ordin autentic, Ordinul Suveran de Malta, cu sediul magisterului la Roma”. Grupul de la Suceava a răspuns, afirmând că fac parte din ,,alt ordin maltez”.

 

Stiri 34-4

Suceava, 29 ianuarie 2007, românii învestiţi Cavaleri de Malta
În centru, marele maestru al ordinului, ducele Basilio Cali de Rodez,
şi preotul ortodox prezent la ceremonie

 

Ordinul oficial, recunoscut în 96 de state ale lumii, a reacţionat săvârşind, pe 4 februarie a.c., o ceremonie publică demonstrativă de învestire a cinci români. În general, ceremoniile acestor ordine catolice sunt învăluite în tăcere, nefiind făcute publice, însă ca reacţie la ritualul de la Suceava, ceremonia din 4 februarie, care a avut loc la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureşti, a fost intens mediatizată, imaginile de la aceasta fiind transmise pe principalele posturi de televiziune.

Este prima ceremonie la care publicul larg a avut acces şi, în premieră, aspiranţi ortodocşi şi catolici au devenit în acelaşi timp cavaleri ai ordinului.

 

Ce titrează ziarele româneşti despre adevăratul Ordin de Malta

Ordinul de Malta, înfiinţat după anul 1000, a primit recunoaştere papală la 15 februarie 1113, prin bula Papei Pascal al II-lea, care l-a trecut sub autoritate papală. După vitregiile vremurilor şi peregrinări ale cavalerilor prin insula Rhodos şi Malta, în prezent, ordinul îşi are sediul principal la Roma şi este ,,subiect suveran cu propria constituţie şi propriile instituţii care îl guvernează”.

În lume, există astăzi 12.500 de doamne şi cavaleri de Malta, iar recenta ceremonie de la Bucureşti a ridicat numărul cavalerilor români la 16. De asemenea, în România există peste 1.200 de voluntari ai Serviciului Maltez, care îşi desfăşoară activitatea caritabilă în 26 de filiale.

Este de remarcat interesul pe care îl manifestă ordinul catolic faţă de România, de vreme ce Vaticanul şi Ordinul de Malta primeşte aspiranţi la titlul de cavaler, catolici şi ortodocşi deopotrivă, doar în cazul României. În plus, Constantin Bălăceanu-Stolnici, primul român ortodox cavaler de Malta, este membru în Consiliul Naţional Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române, numărându-se printre laicii care au drept de vot şi iau parte la decizii importante pentru Biserică. Iar el pare a fi doar unul dintre cavalerii de Malta din România care au acces la pârghiile puterii ecleziastice.

Oricum, aceste ordine de sorginte catolică, printre care se numără Ordinul Cavalerilor de Malta, cu o ascendenţă dubioasă printre ordinele oculte apărute în Evul Mediu, au început să se infiltreze în România, atrăgând în ceremoniile lor ortodocşi şi, mai grav, preoţi care rostesc diferite rugăciuni la ceremonii la care mari duci dau ,,lumina lui Hristos”. De asemenea, prezenţa în rândurile lor a unor ierarhi ortodocşi sau mireni cu putere de decizie în Biserică este cel puţin ciudată.

Pentru omul de rând, nu are nici o relevanţă faptul că există sau nu mai multe ordine ale Cavalerilor de Malta, el nu stă să scotocească cotidienele şi periodicele şi să se lămurească cu desăvârşire asupra unor astfel de aspecte. Însă ceea ce el reţine este faptul că un preot ortodox a fost prezent la o ceremonie de învestire a Cavalerilor de Malta, îmbrăcat în veşminte preoţeşti, a rostit o rugăciune şi a binecuvântat pe cei prezenţi. Aşadar, prin prezenţa slujitorului ei, Biserica Ortodoxă nu numai că a îngăduit, dar a şi aprobat o astfel de manifestare.

Aceasta este doar una dintre piesele din puzzle-ul pe care îl construiesc noii ,,arhitecţi” ai lumii în ce priveşte Biserica Ortodoxă. Acest puzzle – chiar dacă ar fi făurit doar din manipulări mediatice precum cea de mai sus – are rolul de a termina, odată pentru totdeauna, cu Biserica Ortodoxă, a o compromite definitiv prin aceea că-i anulează, în ochii oamenilor, orice putere de a fi mai presus de cele ale lumii acesteia.

 

Surse

1. Gardianul, 29 ianuarie 2007, ,,Jean Constantin a devenit Cavaler de Malta”.

2. Obiectiv de Suceava, 29 ianuarie 2007, ,,Prinţul Dimitrie Sturdza, actorul Jean Constantin şi campionul mondial la box Vasile Câtea, învestiţi la Suceava Cavaleri de Malta”.

3. Gardianul, 5 februarie 2007, ,,Şoimul maltez atins de gripă aviară la Suceava. Cavalerii de Malta se luptă între ei pe teritoriul României”.

4. Curentul, 5 februarie 2007, ,,Prima ceremonie publică a cavalerilor de Malta”.

5. Cotidianul, 5 februarie 2007, ,,Cavalerii de la Malta au recrutat încă cinci români. Oficialii Bisericii Catolice au inclus, ieri, cinci români în Ordinul Suveran al cavalerilor de Malta”.

 

 

 

7 februarie 2007

În Europa bântuie un nou curent: transformarea bisericilor în baruri, discoteci ... ,,peşteri de tâlhari”

Declinul creştinismului în Europa şi, în general, în lume a traversat deja mai multe etape. O primă etapă a reprezentat-o scăderea numărului de credincioşi prezenţi la slujbele bisericeşti, apoi acesta s-a manifestat la nivelul statisticilor cu privire la numărul de creştini ,,practicanţi” şi al celor care investighează credinţa în Dumnezeu şi în diferite concepte creştine (precum viaţa după moarte, viaţa pământească, minunile şi Învierea Mântuitorului, minunile din zilele noastre), procentele celor care cred scăzând vertiginos în ultimele decenii.

Astăzi, procesul de descreştinare îşi face simţită prezenţa pe alt plan: înstrăinarea lăcaşurilor de cult care au devenit, dureros de spus, inutile. Cotidianul Gândul preia un studiu alcătuit de ziariştii de la ediţia europeană a revistei Newsweek, care consemnează tendinţa accelerată de secularizare a continentului. Astfel, în Uniunea Europeană mii de biserici îşi schimbă destinaţia, transformându-se în baruri, cafenele, discoteci, săli de concerte, săli de prezentare a modei, depozite, apartamente de lux etc. Sau sunt preschimbate în moschei sau temple pentru diferite religii orientale.

Acest fenomen se corelează cu numărul de credincioşi care participă la slujbe. În Franţa, doar 5% din cei care se declară catolici mai merg la biserică, în Cehia, procentul este şi mai scăzut - 3%. În Marea Britanie, Biserica Anglicană a declarat că 10% din bisericile britanice (peste 1.600) sunt ,,dispensabile”, multe dintre acestea devenind moschei sau temple sikh pentru comunităţile de imigranţi care aşteptau de 30-40 de ani să aibă un lăcaş de cult.

În Italia, încă din deceniul trecut, Vaticanul a anunţat vinderea a cel puţin 10.000 din cele 95.000 de lăcaşuri (aproximativ 10%). În Germania, unde numărul catolicilor practicanţi a scăzut de la 22% în 1990 la 9% anul acesta, numai dioceza catolică din Essen oferă, spre închiriere, mai mult de 100 de biserici, pentru că nu mai are nici enoriaşi, nici bani pentru a le întreţine.

La Praga, Cehia, în 2006, credincioşii au ajuns la proteste de stradă după ce guvernul a vândut unui antreprenor privat o biserică din secolul al XII-lea, pe care acesta urma să o folosească la petreceri cu striptease şi muzică tehno. Însă, deoarece vânzarea fusese legală, protestele nu au reuşit să mai schimbe nimic. În întreaga Cehie, 700 de monumente istorice, dintre care 200 de biserici şi mânăstiri, aşteaptă să fie cumpărate de investitori, cărora nu li se poate pretinde să păstreze destinaţia iniţială a lăcaşului. În schimb, în Danemarca, deşi doar 5% din credincioşii Bisericii Luterane mai participă la slujbe, majoritatea plăteşte un impozit benevol pentru conservarea bisericilor, astfel că nici un lăcaş de cult nu a fost înstrăinat.

Pe de altă parte, în Europa de Est, se poate remarca o revigorare a sentimentului religios după căderea comunismului: se ridică lăcaşuri de cult impunătoare, credincioşii participă la slujbe, au loc procesiuni fastuoase în Rusia, România, Polonia etc. Însă este o revigorare aparentă, pentru că deceniile de comunism au afectat profund atât instituţia Bisericii - care a fost deturnată de către ierarhii săi de la misiunea ei, slăvirea Ziditorului şi păstorirea credincioşilor către Împărăţia Cerurilor, către o simbioză nefirească cu un regim care respingea categoric existenţa lui Dumnezeu -, cât şi credinţa omului de rând, care prea adesea nu mai ştie în ce crede cu adevărat.

După cum se remarcă din studiul Newsweek, dar şi din alte statistici şi date referitoare la creştinism, într-un fel sau altul, acesta pierde teren, creştinii devin pe zi ce trece mai neinteresaţi să dea slavă Ziditorului lor. Oamenii sunt asaltaţi din toate părţile de un mod de viaţă anticreştin, de o morală anticreştină, de curente filozofice sofisticate, dar anticreştine. Sunt asaltaţi de tot felul de descoperiri senzaţionale care lovesc în esenţa religiei creştine, li se aduc dovezi aparent de netăgăduit că religia lor nu este, în realitate, ceea ce se propovăduieşte în biserică. Învaţă de mici copii la şcoală că ceea ce scrie în Scriptură sunt basme, că ştiinţa este antagonică cu religia.

Şi copleşiţi de acest torent care vine neîncetat asupra lor şi din faţa căruia arareori găsesc scăpare, pentru că înşişi păstorii lor nu mai vor să creadă, se frâng sufleteşte şi îşi pierd credinţa. Îşi pierd bisericuţa din inimă în care se închinau cu frică şi cu cutremur Mântuitorului lor, şi atunci şi lăcaşurile de cult materialnice, din piatră sau lemn, devin ... inutile. Iar apostaţii acestei lumi privesc cu multă bucurie la înstrăinarea bisericilor creştine, pe care le transformă cu o satisfacţie diabolică în ,,peşteri de tâlhari”.

 

Sursa: Gândul, 7 februarie 2007, ,,Mii de biserici europene se transformă în moschei, baruri, pizzerii sau depozite”

 

 

 

20 februarie 2007

Creştini prigoniţi în lume

În diferite colţuri ale lumii, creştinii sunt prigoniţi mai mult sau mai puţin făţiş de către credincioşii altor religii, pe care liderii creştini ecumenişti le apreciază şi le consideră pacifiste şi tolerante. Astfel, în India, în statul Chhattisgarh, grupul extremist hindus Dharam Sena (Armata Religioasă) a atacat recent o întrunire a creştinilor din oraşul Raipur, la care erau prezenţi 100 de lideri creştini. În clădirea în care se desfăşura întâlnirea, au năvălit membrii acestei organizaţii hinduse, care i-au agresat pe participanţi, rănind cel puţin 10 persoane. Printre cei răniţi au fost şi doi străini, care au fost târâţi peste un kilometru, fiind bătuţi continuu. Statul indian Chhattisgarh are o populaţie de 21 de milioane de oameni, dintre care numai 400.000 sunt creştini.

 

***

 

Din cauza războiului, situaţia creştinilor din Irak este dramatică. În Irak există 3% creştini, aparţinând la mai multe confesiuni, ortodoxă, catolică, nestoriană (creştinii asirieni), necalcedoniană (armeni catolici, iacobiţi) etc. Profitând de condiţiile tulburi caracteristice conflictelor armate, musulmanii majoritari îi agresează, torturează şi ucid pe creştini, le atacă lăcaşurile de cult şi cer cu vehemenţă expulzarea creştinilor din Irak şi transformarea bisericilor în moschei.

Astfel, în cei aproape patru ani de război, peste 800 de biserici şi mânăstiri au fost parţial sau total distruse. Comunităţile creştine armene, asiriene şi chaldeene au dispărut din punct de vedere administrativ şi canonic, autorităţile ilegale kurde împiedicând desfăşurarea normală a activităţii acestora. Atacurile împotriva lăcaşurilor de cult creştine sunt tratate de poliţia irakiană cu superficialitate, multe fiind coordonate de membri din conducerea acesteia. Refugiaţii creştini din ţările vecine majoritar musulmane sunt prigoniţi de autorităţile iraniene, siriene, turceşti şi iordaniene, care duc o politică agresivă de expulzare a creştinilor de pe teritoriul lor.

Cel mai recent eveniment de acest gen a fost uciderea, la începutul lunii februarie a.c., a unui preot ortodox şi a mai multor membri ai familiei sale, la Mosul. Atacul a avut loc în incinta casei parohiale în ciuda prezenţei forţelor de securitate kurde însărcinate cu protecţia lăcaşurilor de cult nemusulmane.

Într-o cuvântare rostită duminică, 11 februarie a.c., la comemorarea masacrului creştinilor irakieni din 2005, de către musulmanii şiiţi, Mar Dinkha al IV-lea, patriarhul Bisericii Creştine Asiriene, a condamnat ,,politica actuală a autorităţilor de la Bagdad faţă de populaţia creştină din Irak”. El a acuzat guvernul irakian actual că ,,urmăreşte eliminarea populaţiei creştine de pe teritoriul irakian, pentru a crea un stat islamic”.

 

***

 

În Egipt, clericii şi credincioşii Bisericii Copte sunt adeseori ţinta unor atacuri din partea mediilor musulmane radicale. Copţii sunt prigoniţi chiar de autorităţile civile care iau măsuri împotriva acestei minorităţi. Astfel, deşi oficial se consideră că în Egipt sunt mai puţin de 6 % creştini, mulţi copţi cred că statisticile sunt falsificate şi aceştia reprezintă circa 10 % din populaţia ţării.

În februarie a.c., forţele de securitate egiptene au demolat mai multe construcţii din Cairo şi alte localităţi din Egipt aparţinând Bisericii Copte, sub pretextul că respectivele construcţii nu aveau permisele necesare. În plus, autorităţile locale au arestat o serie de clerici, eliberaţi doar în urma unor proteste de stradă ale comunităţii creştine şi a protestului unor diplomaţi străini. Cu toate acestea, clericii au fost acuzaţi oficial, urmând a fi judecaţi pentru prozelitism religios şi opunere de rezistenţă la acuzare.

 

Şi acestea sunt doar câteva exemple de prigonire a creştinilor în lume ...

 

Surse
1. www.trinitas.ro, 9 februarie 2007, ,,Creştini atacaţi în India”
2. www.trinitas.ro, 12 februarie 2007, ,,Creştinii ortodocşi irakieni - ţinta terorismului musulman”
3. www.trinitas.ro, 14 februarie 2007, ,,Tragedia creştinilor din Irak”
4. www.catholica.ro, 20 februarie 2007, ,,Atacuri la adresa creştinilor din Egipt”

 

 

 

22 februarie 2007

,,La Barcelona, enoriaşii fac karaoke în biserică”, titrează Gardianul

După ce, secole la rând, în confesiunile creştine care au pierdut duhul autentic al creştinismului s-a infiltrat duhul lumii, în prezent acesta devine vizibil în multe din manifestările lor ecleziastice. Campioană la acest capitol este Biserica Anglicană, care, ,,graţie” deciziilor luate de ierarhii săi, s-a lepădat de bruma de creştinism care mai exista în sânul ei. Majoritatea credincioşilor ei au încetat să mai meargă la slujbe, nemaifiind interesaţi de o credinţă pe care nu o mai înţeleg şi care nu-i ajută la nimic.

La fel de îndepărtaţi de creştinism ca enoriaşii lor, păstorii apelează la mijloace lumeşti pentru a-i convinge pe aceştia să nu părăsească corabia pe cale de scufundare. Ei încearcă să-i atragă pe credincioşi cu lucruri care îi interesează, chiar dacă acestea nu au nici o legătură cu creştinismul, ba mai mult, se află într-o contradicţie flagrantă cu învăţătura acestuia.

După ce, în timpul campionatelor de fotbal, pastorii anglicani au instalat ecrane de televiziune în lăcaşurile de cult, pentru ca enoriaşii să poată urmări meciurile de fotbal în biserică, un episcop aparţinând aceleiaşi confesiuni a avut o nouă idee ingenioasă pentru a-i atrage pe oameni la slujbe.

Episcopul de Grantham, Timothy Ellis, a anunţat că, în luna mai a.c., va organiza prima slujbă religioasă din Marea Britanie, având ca fond sonor cântece celebre compuse de Bono, solistul trupei irlandeze U2. Un cor va interpreta melodii ale acestei formaţii, iar credincioşii vor putea cânta alături de cor, deoarece versurile vor apărea pe un ecran special.

Muzica va fi însoţită de efecte luminoase, iar băncile din lăcaşul de cult vor fi îndepărtate pentru ca enoriaşii să poată dansa. Evenimentul organizat la Biserica St. Swithin, Lincolshire, va fi înregistrat de BBC şi difuzat în cursul acestui an.

Episcopul a încercat să-i liniştească pe tradiţionalişti, declarând că nu va înlocui slujbele clasice, ,,dorind doar să experimenteze forme noi de exprimare şi comunicare religioasă”. ,,Muzica rock poate fi o sursă imensă de spiritualitate”, a adăugat episcopul. Depinde ce fel de spiritualitate şi ce fel de spirite aduce cu sine muzica rock ...

 

Stiri 34-5

16 octombrie 2004. Liturghie catolică cu clovni la Catedrala din Salzburg. Arhiepiscopul Alois Kothgasser de Salzburg, Austria, al doilea din stânga, se joacă cu un clovn înaintea altarului, în timpul unei liturghii. ,,Clovnii-medici”, cum se numesc ei înşişi, poartă haine albe de spital şi nasuri mari roşii. Ei vizitează spitale pentru a-i face pe pacienţi să râdă. Sub acelaşi pretext, al amuzării credincioşilor, arhiepiscopul i-a invitat pe clovni la altar, ridiculizând jertfa Mântuitorului.

 

Nici Biserica Romano-Catolică nu este departe de manifestările anglicanilor, mai ales în regiunile mai moderniste. Deşi nu au început încă să folosească muzica rock la slujbe (n.r.: pe care Papa Ioan Paul al II-lea o aprecia în mod deosebit), parohia Sant Joan Bosco din Barcelona, Spania, a fost echipată cu o instalaţie de karaoke. Enoriaşii pot cânta versurile proiectate pe un ecran imens plasat deasupra altarului. Succesul înregistrat este copleşitor, iar oamenii sunt încântaţi de iniţiativa bisericii, mai ales cei în vârstă, care nu pot citi cu uşurinţă literele mici din cărţile de rugăciuni. Biserica Sant Joan Bosco este considerată cea mai modernă biserică din capitala catalană.

Frontul modernismului avansează cu paşi mici, dar siguri înlăuntrul Bisericii apusene. De la modernism în mentalitate, la modernism în dogmă, până la modernism la nivelul manifestărilor exterioare, aşa-zisul creştinism apusean îşi schimbă aspectul pe zi ce trece. Ecrane de televiziune, cântece rock, meciuri de fotbal, parohii virtuale, spovedanii şi rugăciuni pe internet, ce mai urmează ?

 

Stiri 34-6

Iulie 2006. Imagine de la învestitura episcopului anglican Marc Andrus pentru dioceza de California. Înainte ca membrii clerului să se pregătească pentru hirotonia ce urma să aibă loc, un leu chinezesc şi o paradă tradiţională organizată de cunoscători ai artelor marţiale Kei Lun au amuzat pe cei prezenţi în catedrală. Ei au dansat şi au sărit printre credincioşi.

 

Sărăcia şi seceta au înlocuit problemele duhovniceşti care nu au dispărut, dar care nu mai au rezolvare în acest creştinism ,,cosmetizat”. Această pierdere a duhului creştin autentic nu poate fi rezolvată cu surogate de creştinism. Surogatele de creştinism nu pot oferi decât, cel mult, surogate de soluţii, care doar amăgesc omul, îl ameţesc şi îl fac să creadă că creştinismul nu mai are soluţii, consecinţa ultimă fiind îndreptarea omului spre alte religii, care, aparent, au soluţii simple şi eficace.

 

Surse
1. Gândul, 30 ianuarie 2007, ,,Marea Britanie. Versurile U2, în loc de imnuri religioase”.
2. www.trinitas.ro, 6 februarie 2007, ,,Biserica Anglicană continuă drumul care o îndepărtează de tradiţia creştină”.
3. Compact de Bucureşti, februarie 2007, ,,U2, în Bisericile din Marea Britanie”.
4. Gardianul, 22 februarie 2007, ,,La Barcelona, enoriaşii fac karaoke în biserică”.

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 34/martie-aprilie 2007