Aprilie 2008

Ştiri externe

 

Din viaţa Bisericii Ortodoxe Ruse

» Logica ecumenistă permite recunoaşterea unui sfânt, dar fără a urma învăţătura propovăduită de el

» Patriarhia Moscovei conlucrează îndeaproape cu conducerea politică a Rusiei pentru a spori influenţa şi puterea Imperiului rus la nivel mondial

» ‘Înfrăţirea’ creştinilor cu musulmanii

» Peşteri de tâlhari şi în Rusia

 

Orice fel de amestec al Bisericii cu lumea sfârşeşte prin a vătăma natura mântuitoare a celei dintâi

Cum se văd cu claritate roadele unor astfel de parteneriate Biserică - lume

 

 

Din viaţa Bisericii Ortodoxe Ruse

~ Logica ecumenistă permite recunoaşterea unui sfânt, dar fără a urma învăţătura propovăduită de el

La 17 aprilie 2008, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât ca la apropiatul sinod al episcopilor, din 24-28 iunie, să se ia în discuţie ,,problema recunoaşterii de către toată Biserica a sfinţeniei Arhiepiscopului Ioan Maximovici”. Decizia a fost luată ca urmare a unui curent care ia amploare în Rusia, de cinstire a Sfântului Ierarh Ioan Maximovici.

Ierarh al Bisericii Ruse din Diaspora, canonizat de aceasta la 19 iunie 1994 (a se vedea serialul Un nebun pentru Hristos. Sfântul Ierarh Ioan Maximovici), Sfântul Ioan este iubit pretutindeni în lumea ortodoxă, fiind prăznuit la data de 19 iunie/2 iulie. Şi printre ortodocşii români sfântul începe să fie preţuit: el este prezentat în diverse periodice religioase, precum ,,Lumea credinţei” (numerele iunie şi iulie 2006), au fost traduse mai multe cărţi despre viaţa şi minunile lui, a fost tipărit acatistul său, iar recent, viaţa sa a fost adăugată în Vieţile sfinţilor în data de 2 iulie.

(N.r.: Interesant de remarcat lipsa de coerenţă în aşezarea noilor sfinţi în calendar. Astfel, în vreme ce Sfântul Ioan Maximovici apare în data de 19 iunie stil vechi, care corespunde datei de 2 iulie stil nou, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, care a adormit întru Domnul la data de 5 august stil vechi, care corespunde datei de 18 august stil nou, este trecut în calendarul BOR în data de 5 august. Adică, primul este trecut, într-adevăr, în ziua adormirii sale, iar cel de-al doilea într-o zi care nu are nici o semnificaţie aparte în viaţa sa ...)

 

Stiri 42-11
Iconostas al unei biserici construite recent în satul Babiakovo,
dioceza Voronej, Rusia. Biserica este închinată Naşterii Maicii Domnului
Stiri 42-12
 

Cu toate acestea, atât ruşii cât şi românii cred că este suficient să se îndulcească duhovniceşte din viaţa şi minunile sale şi pot face abstracţie de învăţăturile sale anti-ecumeniste şi anti-serghianiste. Fireşte că deja s-au găsit unii şi alţii să afirme că sfântul nu era împotriva ecumenismului, nici a serghianismului, şi au adus tot felul de dovezi care să le ateste opiniile. Cu toate acestea, cei care-i recunosc sfinţenia, dar nu-i recunosc învăţătura, nu fac decât să-l batjocorească pe sfânt, ca şi pe Dumnezeul care l-a proslăvit pentru dreapta credinţă şi faptele bune.

 

Surse
1. www.orthodoxie.com, 17 aprilie 2008, ,,Le Patriarcat de Moscou et l’archeveque Jean (Maximovitch) de Changaï”
2. www.moinillon.net, 18 februarie 2008, ,,Saint Jean de Changhaï en Russie”

 

 

~ Patriarhia Moscovei conlucrează îndeaproape cu conducerea politică a Rusiei pentru a spori influenţa şi puterea Imperiului rus la nivel mondial

Serghianismul (a se vedea articolul Patriarhia Moscovei şi serghianismul) din sânul Patriarhiei Moscovei nu a dispărut odată cu prăbuşirea comunismului în Rusia, ci a căpătat forme mai subtile şi greu de sesizat. Astăzi, cele două puteri, ecleziastică şi politică, îşi dau mâna pentru a spori hegemonia Imperiului rus la nivel mondial.

Pentru atingerea acestui scop, alipirea Bisericii Ruse din Diaspora a constituit o realizare fără egal, care a oferit politicienilor ruşi oportunitatea de a stabili capete de pod în diverse ţări. Pe Stiri 42-13lângă proprietăţile care s-au întors în administraţia Moscovei ca urmare a unirii celor două Biserici, în câteva luni se vor încheia procedurile legale pentru retrocedarea complexului ortodox rus Serghievskoe Podvorye din Ierusalim (foto din anii ’1920), a afirmat purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Israelului, Eddi Shapira.

Construit la sfârşitul secolului al XIX-lea într-un stil Renaissance imperial şi numit după marele duce Serghie, complexul era o pensiune pentru găzduirea pelerinilor din nobilime. În perioada mandatului britanic în Palestina (1922-1948), clădirile au fost folosite ca birouri, mai întâi de Administraţia britanică, apoi de statul Israel.

După Patriarhia Ierusalimului şi Vatican, Biserica Ortodoxă Rusă este a treia deţinătoare de proprietăţi în Ţara Sfântă.

În altă zonă a lumii, primăria oraşului Bari, Italia a aprobat, în cadrul unei întruniri speciale, retrocedarea Bisericii Sfântul Nicolae şi a metocului învecinat din oraş. Decizia de a înapoia această biserică Rusiei a fost luată de autorităţile italiene în cursul vizitei preşedintelui rus Vladimir Putin în Italia, în martie 2007.

Solidar cu acţiunile preşedintelui, patriarhul Alexie al II-lea a cerut clericilor care slujesc în parohiile ortodoxe ruse din afara Rusiei să colaboreze cu diplomaţii ruşi. Pe 9 aprilie, după întâlnirea sa cu studenţii Academiei Diplomatice, el a declarat: ,,Este dorinţa mea ca slujitorii sfântului altar din ţările unde vor fi trimişi studenţii Academiei Diplomatice să îi ajute pe diplomaţii noştri şi să le împărtăşească atitudinile”. La rândul lor, preoţii ruşi din diaspora au nevoie de ,,sprijin diplomatic”, a mai spus el. Biserica şi statul ,,nu trebuie să ridice un zid între ele, ci trebuie să interacţioneze pentru binele poporului nostru, inclusiv în domeniul relaţiilor internaţionale”.

 

Surse
1. www.interfax-religion.com, 9 aprilie 2008, ,,Alexy II urges interaction between priests, diplomats”
2. www.interfax-religion.com, 11 aprilie 2008, ,,Orthodox compound in Jerusalem to be handed over to Russia”
3. www.interfax-religion.com, 17 aprilie 2008, ,,Italy hands Bari church over to Russia”

 

 

~ ‘Înfrăţirea’ creştinilor cu musulmanii

Gafa Papei Benedict al XVI-lea de la Regensburg (a se vedea articolul Vizita Papei Benedict al XVI-lea în Moscheea Albastră din Istanbul) a generat un efect de domino în lumea creştină. Astfel, la scrisoarea celor 138 de teologi şi conducători religioşi musulmani din toamna anului trecut (a se vedea articolul Octombrie 2007. Ştiri - Scrisoarea lumii musulmane către creştinătate) Bisericile creştine răspund una câte una, căzând ca piesele de domino în urma impulsului dat de ideologii religiei mondiale unice.

Pe 14 aprilie a.c., site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse a publicat răspunsul integral al Patriarhului Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii către musulmani. Acesta face apel la conducătorii creştini să întărească dialogul dintre creştinism şi islam.

,,Creştinii şi musulmanii au multe obiective comune, şi noi putem să ne unim eforturile pentru a le atinge. Însă o asemenea unire a eforturilor este posibilă doar prin recunoaşterea reciprocă a valorii religioase a aproapelui. De aceea, eu salut dorinţa comunităţii musulmane de a avea un dialog sincer şi deschis cu reprezentanţii Bisericilor creştine la un nivel ştiinţific şi intelectual ridicat”.

Patriarhul rus cheamă la promovarea prin toate mijloacele atât a unui dialog dogmatic între religii, cât şi a unei colaborări practice în diverse domenii de activitate publică. ,,Pe plan dogmatic, dialogul nostru ar putea aborda chestiuni importante, precum cunoaşterea lui Dumnezeu, a omului şi a universului. În acelaşi timp, pe plan practic,  colaborarea dintre creştini şi musulmani ar putea merge în sensul apărării rolului religiei în viaţa publică, în lupta împotriva defăimării, intoleranţei şi xenofobiei”. 

Stiri 42-14El vorbeşte chiar de ,,probleme comune pe care nici o religie nu le poate rezolva singură”, precum ,,o perspectivă anti-religioasă asupra lumii” care tinde să ,,subordoneze toate domeniile vieţii sociale” şi încearcă să instaleze o ,,nouă moralitate”, care contrazice ,,normele morale susţinute de religiile tradiţionale”.

 

Patriarhul alături de marele muftiu al Rusiei

 

Scrisoarea patriarhului rus mărturiseşte încă o dată apostazia sa, care poate fi şi urmarea firească a înţelegerii din ce în ce mai slabe a creştinismului. Este înspăimântător să vezi că patriarhul Rusiei, şi nu un om oarecare, a pierdut înţelegerea credinţei sale, de vreme ce afirmă că noi, creştinii, am putea avea nevoie de ajutorul celor de altă credinţă pentru a rezolva unele probleme.

Lui i se alătură în apostazie conducătorii a 16 biserici membre în Consiliul Naţional al Bisericilor din Danemarca, (n.r.: o organizaţie ecumenistă care grupează diferite confesiuni creştine din această ţară) care răspund într-un mod asemănător scrisorii musulmanilor. Ca şi patriarhul rus, danezii cred că ,,dialogul şi cooperarea interreligioasă şi interculturală nu pot fi considerate opţionale, ci trebuie privite ca o necesitate dacă cineva doreşte să promoveze adevăratul respect şi să evite conflictele violente”.

Însă răspunsul acestora din urmă aproape că nu mai are nici un răsunet, după cel al unui patriarh ortodox ...

 

Surse
1. www.oikoumene.org, 10 aprilie 2008, ,,Danish churches to dialogue with Muslims”
2. www.oikoumene.org, ,,Letter from danish churches to muslim leaders”
3. www.directionstoorthodoxy.org, 16 aprilie 2008, ,,Moscow patriarch responds to 138 Muslim scholars”

 

 

~ Peşteri de tâlhari şi în Rusia

Fenomenele care bântuie Biserica Ortodoxă Română (a se vedea serialul Iunie 2007. Ierarhii au transformat BOR într-o … peşteră de tâlhari !) nu sunt singulare în lumea ortodoxă, ci apar şi în alte Biserici dreptcredincioase care şi-au deschis porţile modernismului şi ecumenismului.

Se pare că şi pe meleagurile Rusiei, credincioşii sunt iritaţi de faptul că păstorii lor nu mai sunt deloc preocupaţi de problemele lor, cu alte cuvinte nu-şi împlinesc menirea de păstori. De exemplu, preşedintele unei organizaţii pentru apărarea drepturilor consumatorului din Ekaterinburg a creat un precedent juridic dând în judecată eparhia locală. El a acuzat bisericile din oraş că ,,încalcă sistematic dreptul credincioşilor la un ritual de calitate”.

În urmă cu un an, a fost el însuşi victima încălcării unui asemenea ‘drept’. Preotul chemat să-l îngroape pe socrul său a săvârşit slujba în câteva minute, motivând că mai are de cântat prohodul pentru mulţi alţi răposaţi. Mâhnit, omul l-a dat în judecată pe preotul grăbit şi a strâns dovezi cu privire la alte slujbe săvârşite după bunul plac al slujitorului, şi nu după tipic.

Publicaţia Novâie Izvestia, care prezintă ştirea, comentează: ,,Cu toate că patriarhul Rusiei a cerut preoţilor să nu pună taxă pe serviciile religioase, nu există biserică din Federaţia Rusă unde această practică să nu se fi încetăţenit. ‘Oare binele e de vânzare ?’ s-a întrebat recent nedumerit patriarhul. Însă, mai des decât rugăciunea, în biserici poate fi auzită întrebarea ‘Cât costă ?’ ”

La 17 aprilie, la Mânăstirea Hristos Mântuitorul din Moscova, a avut loc o consultaţie pastorală a clericilor capitalei ruse, condusă de arhiepiscopul Alexie Frolov, auxiliar patriarhal şi stareţ al lăcaşului. Cei prezenţi au cerut condamnarea ,,tendinţelor moderniste” apărute în sânul Bisericii Ortodoxe Ruse. Ei s-au arătat îngrijoraţi de ,,dezvoltarea în rândul unei părţi a clerului, adică la nivel episcopal, a unor practici în domeniul pastoral şi liturgic, considerate de ei ca ‘reformatoare’ şi care sunt săvârşite sub pretextul iniţiativelor misionare: slujbe prescurtate, folosirea limbii ruse în locul slavonei, împărtăşirea deasă”.

Încă de la jumătatea anilor ’1990, preoţii tradiţionalişti l-au acuzat pe părintele Gheorghe Kotchetkov, fondatorul şi decanul Institutului Sfântul Filaret că are o poziţie ,,reformatoare” (a se vedea articolul Februarie 2008. Ştiri - Cărţile de slujbă şi lucrările Sfinţilor Părinţi sunt retraduse, în limbaj ecumenist). Aceştia i-au numit pe susţinătorii curentului modernist ,,neo-renovatori”, făcând aluzie la schisma care a divizat Biserica Rusă în anii ’1920-1930.

În finalul conferinţei, arhiepiscopul Alexie a evidenţiat adevărata pricină a acestor tendinţe moderniste, spunând că ele îşi au originea ,,nu într-o interpretare proastă, ci într-o lipsă de credinţă şi absenţa unei stări duhovniceşti corecte”. Ceea ce ne trimite la aceeaşi pierdere a înţelegerii credinţei ortodoxe printre slujitorii şi credincioşii Bisericilor dreptslăvitoare, dar ecumeniste.

 

Surse
1. Gardianul, 12 aprilie 2008, ,,Un enoriaş a dat în judecată Biserica pentru o slujbă de înmormântare prea scurtă”
2. www.orthodoxpress.com, 21 aprilie 2008, ,,Russie: des pretres du clerge de Moscou appellent a condamner des ’tendances modernistes’ apparues selon eux dans l’Eglise orthodoxe russe”

 

 

 

Orice fel de amestec al Bisericii cu lumea sfârşeşte prin a vătăma natura mântuitoare a celei dintâi

În cei 2.000 de ani de creştinism, istoria nu a încetat să ne încredinţeze de faptul că amestecul Bisericii cu lumea nu are cum să se soldeze cu nimic benefic pentru Biserică. Orice fel de alianţă între cele două, motivată de orice tip de năzuinţă, nobilă sau nu, sfârşeşte prin a vătăma natura dumnezeiască, transcendentală şi mântuitoare a Bisericii.

Astăzi, asistăm la un apogeu al pierderii însuşirilor fundamentale ale instituţiei ecleziastice creştine. Biserici precum cea Catolică, sau multitudinea de confesiuni protestante, se prăbuşesc cu fiecare zi ce trece în necredinţă, resimţind în mod acut vătămarea până la distrugere a oricărei caracteristici transcendentale a creştinismului.

Conducătorii Bisericilor vorbesc deschis despre ,,fragilitatea instituţională şi umană a Bisericii” (arhiepiscopul Gianfranco Girotti), ,,oboseala Bisericii” şi ,,lipsa mijloacelor” (cardinalul Andre Vingt-Trois, discurs de deschidere a întrunirii Conferinţei Episcopale Franceze la 1 aprilie 2008) sau ,,problemele comune pe care nici o religie nu le poate rezolva singură” (Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii în scrisoarea către musulmani).

Ca într-un lanţ al slăbiciunilor, astfel de simţăminte generează necesitatea unirii forţelor tuturor religiilor pentru a face faţă curentelor anti-religioase contemporane. Altfel spus, creştinismul oficial a păşit pe toboganul apostaziei şi cade clipă de clipă în noi şi din ce în ce mai vârtoase abateri de la adevărata închinare.

Prin urmare, se vorbeşte tot mai des de alcătuirea de parteneriate între organizaţiile religioase şi cele politice şi culturale. De asemenea, se militează pentru înfiinţarea unui Consiliu consultativ al religiilor sub egida ONU (a se vedea articolul Octombrie 2007. Ştiri - Consiliul Consultativ al Religiilor sau Marea Lojă Unită a Religiilor Lumii ?); ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, repetă propunerea sa de înfiinţare a unui astfel de consiliu la fiecare întrunire politică mondială la care ia parte, cerând chiar sprijinul lumii musulmane pentru această iniţiativă.

Ministrul rus este secondat de patriarhul Alexie al II-lea. Pe 10 aprilie 2008, patriarhul l-a primit la reşedinţa sa de la Mânăstirea Danilov din Moscova pe Ban Ki-Moon, secretarul general al ONU. În cursul vizitei sale în Federaţia Rusă, el s-a întâlnit şi cu alţi conducători religioşi ruşi, cu toţii cerând ,,înfiinţarea unui parteneriat sistematic între responsabilii religioşi şi ONU”. În plus, patriarhul şi-a exprimat ,,încrederea că secretarul general al ONU este dispus să coopereze cu clerul şi să ţină seama de opiniile liderilor religioşi” şi a subliniat necesitatea creării unui consiliu interreligios la ONU.

În această notă de parteneriat între religie, politică şi organizaţii seculare, pe 8 aprilie 2008, sub auspiciile Consiliului Europei, s-a desfăşurat o întrunire despre predarea elementelor de religie în şcolile publice din Uniunea Europeană. La ea au participat reprezentanţi politici – ai ţărilor membre, reprezentanţi religioşi – ortodocşi (Patriarhiile Constantinopolului, Moscovei şi României), catolici, protestanţi, evrei şi musulmani, reprezentanţi ai mişcărilor umaniste europene, delegaţi ai unor organizaţii non-guvernamentale, experţi în probleme de învăţământ şi reprezentanţi mass-media.

Reuniunea a fost consacrată problemelor predării cunoştinţelor despre religii în şcolile europene. S-a subliniat necesitatea următoarelor acţiuni: definirea deontologiei necesare predării elementelor de religie; formarea formatorilor (n.r.: profesorii de religie vor fi pregătiţi la rândul lor pentru a preda elevilor elemente de religie corecte politic); realizarea de manuale specifice pentru învăţământul elevilor (care să cuprindă viziunea unificatoare a organizaţiilor politice mondiale); promovarea unei scrieri pluraliste a istoriei religiilor, ca şi cadrul juridic al învăţământului faptelor religioase şi de credinţă.

,,Tuturor elevilor şi într-o singură clasă: un învăţământ care se adresează unui auditoriu pluralist compus din elevi care se identifică cu o religie sau alta sau cu nici una”. Cu alte cuvinte, îndoctrinarea copiilor din fragedă pruncie cu ideologia religiei unice.

În ultima vreme, se discută doar de parteneriate şi colaborări între religii, politicieni, instituţii sociale etc, spre binele societăţii umane. Oare ce fel de bine vor să aducă lumii ? Fără de Dumnezeu, nimic nu poate fi bun ...

 

Surse
1. http://strasbourg-reor.org, 26 martie 2008, ,,Lavrov a appele l’OCI a soutenir la creation d’un Conseil consultatif des religions sous l’egide de l’ONU”
2. www.coe.int, 9 aprilie 2008, ,,Rencontre 2008 du Conseil de l’Europe sur la dimension religieuse du dialogue interculturel”
3. www.interfax-religion.com, 10 aprilie 2008, ,,Secretary general thanks Alexy II for promotion of religions’ dialogue at UN”
4. www.egliserusse.eu, 11 aprilie 2008, ,,Le secretaire general de l’ONU a rencontre des responsables religieux de Russie”
5. www.orthodoxie.com, 17 aprilie 2008, ,,Conseil de l’Europe: une rencontre sur le dimension religieuse du dialogue interculturel”
6. www.strasbourg-reor.org, 22 aprilie 2008, ,,Une conference internationale sur les problemes de l’enseignement religieux”

 

 

 

Cum se văd cu claritate roadele unor astfel de parteneriate Biserică - lume

Biserica Suediei a declanşat controverse serioase în rândul clerului şi credincioşilor săi, după dezvăluirea unui raport intern care afirma că aceasta a investit în acţiuni la distilerii de alcool, fabrici de arme, companii de minerit şi petroliere cu certificate de mediu proaste şi legături îndoielnice cu regimuri ale unora dintre cei mai cumpliţi dictatori din lume.

Numărul din 4 aprilie al cotidianului bisericesc Kyrkans Tidning prezintă situaţia creată de aceste destăinuiri. Persoanele din conducerea Bisericii au răspuns cu argumente penibile, care denotă lipsa oricărei percepţii creştine asupra ideii de Biserică, de genul: ,,Biserica Suediei recunoaşte dreptul statelor de a se apăra ele însele” sau ,,principiile etice de investiţii permit să investească în producerea de arme care urmează codul Uniunii Europene de conduită pentru exportul armelor şi care nu vinde ’arme inumane şi mine anti-personal’ ”, şi altele.

Un alt rod al parteneriatului Biserică - politică îl constituie ultima realizare a fostului prim-ministru britanic, Tony Blair. Acesta a părăsit lumea politică după ce vreme de 10 ani (1997-2007) a fost unul dintre cei mai importanţi ,,arhitecţi ai culturii morţii”. În ‘palmaresul’ său sunt înscrise următoarele acţiuni: a militat pentru a se permite avortul până la naştere, a promovat practica avortului pentru eleve minore fără informarea părinţilor, a încurajat folosirea pilulelor contraceptive, a susţinut cercetarea distructivă pe embrionul uman în laborator, eutanasia prin ignorare, a introdus predarea de elemente sexuale şi perversiuni ca fireşti începând de la copiii preşcolari, a introdus legislaţie pro-sodomită (care permite încheierea de uniuni civile sodomite şi adoptarea de copii de către cuplurile sodomite) şi a interzis şcolilor religioase să predea învăţături împotriva sodomiei. Măsurile pro-sodomite au avut drept consecinţă suprimarea libertăţii de exprimare pentru credincioşi şi închiderea agenţiilor de adopţie catolice. Creştinii britanici au afirmat că Blair şi guvernul lui ,,au scufundat Marea Britanie într-un abis etic”.

Însă, după toate acestea, Tony Blair a făcut o mişcare surprinzătoare, exprimându-şi dorinţa de a deveni membru al Bisericii Catolice. Pe 21 decembrie 2007, el a fost primit în Biserica Catolică, printr-o ceremonie discretă în capela din reşedinţa personală a cardinalului Murphy O’Connor. Catolicii britanici şi nu numai ei au cerut cu vehemenţă ca fostul premier să nu fie primit în Biserică, ci mai întâi să se pocăiască pentru acţiunile sale împotriva învăţăturii creştine, însă conducerea catolică nu a ţinut seamă de solicitările lor repetate.

Ulterior, la 3 aprilie 2008, Blair a ţinut o conferinţă în Catedrala Westminster din Londra, pentru a anunţa deschiderea fundaţiei sale religioase, Fundaţia de credinţă Tony Blair ... Ţelurile acesteia sunt ,,promovarea respectului, prieteniei şi înţelegerii între principalele credinţe religioase”, însă ,,religia trebuie salvată de extremişti şi tendinţele exclusiviste din religia contemporană”. În discursul său, el a arătat că împărtăşeşte teoria potrivit căreia gândirea religioasă a evoluat din cele mai vechi timpuri când era iraţională şi neiertătoare, către timpurile moderne când credinţele împărtăşesc valori şi ţeluri comune.

La scurt timp după conferinţa din catedrală, el a participat la dineul anual de strângere de fonduri al celei mai mari şi cunoscute organizaţii activiste sodomite din Marea Britanie, Stonewall. Datorită prezenţei sale, câştigul său a fost considerabil, peste 600.000 de dolari. În cuvântul său de la dineu, Tony Blair a mulţumit celor prezenţi pentru ajutorul acordat introducerii legislaţiei care permite uniunile civile sodomite. El a spus că din toată legislaţia pro-sodomită votată în ultimii ani, legea parteneriatului civil ,,i-a adus o adevărată bucurie”. Prima uniune civilă sodomită a fost ,,atât de însufleţită, şi eu am fost atât de impresionat de ea”.

Membru al Societăţii Fabiene, participant la întâlnirea Clubului Bilderberg din Atena, 1993, ca şi la întâlniri ale grupului Bohemian Grove, toate de sorginte masonică, dar şi participant la diferite ritualuri păgâne, graţie celebrităţii sale ca om politic, Tony Blair trece la catolicism, înfiinţează o fundaţie şi propovăduieşte din inima Bisericii Catolice ... acelaşi gunoi pe care l-a promovat pe când era prim-ministru.

 

Surse
1. www.lifesitenews.com, 3 aprilie 2008, ,,Blair championing religion in Westminster Cathedral leaves catholics outraged. Virtually no area of pro-life or pro-family ethical concern not made much worse by the Blair government”
2. www.lifesitenews.com, 4 aprilie 2008, ,,‘Some Catholic’: former PM Tony Blair is now raising funds for homosexual group”
3. www.religiousintelligence.co.uk, 23 aprilie 2008, ,,Swedish Church under attack on ethical investments”

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 42/mai-iunie 2008