Ianuarie-februarie 2001

Ştiri pe scurt

 

Deputaţii români interzic clonarea umană

La sfârşitul lunii noiembrie, Guvernul României a introdus, printr-o modificare a Codului Civil, unele dispoziţii cu privire la dreptul la viaţă, sănătate şi integritate a persoanei fizice. Acestea cuprind, de asemenea, prevederi referitoare la identificarea persoanei fizice, starea civilă, forme de ocrotire a minorului etc. Un aspect important îl reprezintă introducerea regulii potrivit căreia binele persoanei trebuie să prevaleze în raport cu ocrotirea interesului social sau ştiinţific. Astfel, s-a statuat intangibilitatea speciei umane şi interzicerea oricărei practici eugenice (respectiv a clonării umane), privind organizarea selecţiei persoanelor şi a intervenţiei asupra caracterelor genetice, având ca scop modificarea descendenţei persoanei.

Prin această iniţiativă legislativă s-a ratificat Convenţia europeană privind protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinii şi Protocolul adiţional al acestei convenţii, semnat la Paris pe 12 februarie 1998. Potrivit acestui protocol, ,,este interzisă orice intervenţie având drept scop crearea unei fiinţe umane genetic identică unei alte fiinţe umane vii sau moarte”.

Referitor la interzicerea clonării fiinţei umane, deputatul PD Paula Ivănescu a declarat că ,,acest demers ştiinţific nu-şi are locul în viaţa de zi cu zi, întrucât mirajul naşterii fiinţei umane trebuie să rămână în parametrii cunoscuţi. Omul trebuie născut şi educat după tipicul de milenii, tipic care se dovedeşte mai bun decât crearea de copii la indigo”. ,,De la natură şi Dumnezeu citire suntem cu toţii diferiţi. Pornind de la această diversitate a naturii umane a ajuns lumea să progreseze. S-ar putea să clonăm numai ucigaşi sau indivizi cu calităţi excepţionale şi să creăm astfel o lume de monştri”, a mai precizat Paula Ivănescu.

Nici deputatul UDMR Robert Raduly nu este de acord cu clonarea fiinţei umane. ,,Cred că nimeni nu ar vrea să-şi vadă sosia pe lângă el sau să fie confundat cu aceasta. De aceea suntem valoroşi, pentru că fiecare dintre noi este unic. Diversitatea dă marea valoare speciei umane”, a spus deputatul UDMR.

Viorica Afrăsinei, deputat PDSR, crede că ,,nu este în legea firii clonarea fiinţei umane”. ,,Oricât de avansate ar fi cercetările tehnologice, acestea trebuie orientate spre partea tehnică, şi nu spre fiinţele umane, a opinat reprezentanta PDSR.

 

Marea Britanie votează pentru clonarea embrionilor umani

Camera Comunelor din Parlamentul Marii Britanii a aprobat, la sfârşitul lunii noiembrie a anului 2000, propunerea guvernului Tony Blair de a autoriza clonarea embrionilor umani în scopuri terapeutice. Capul Bisericii Catolice din Anglia şi Ţara Galilor, arhiepiscopul de Westminster, s-a declarat ,,extrem de neliniştit” după votul deputaţilor britanici. Tehnic, puţine lucruri separă clonarea terapeutică de cea reproductivă. Apărătorii acestei legi susţin însă că ar fi ,,arogant şi nedrept” să refuzi bolnavilor şansele ce rezidă în acest tip de cercetare.

Legea britanică prevedea încă din 1999 crearea de embrioni pentru cercetare, cu o limită de utilizare de 14 zile şi numai pentru a lupta împotriva sterilităţii. După primele 14 zile de viaţă, celulele embrionului se specializează şi încep să formeze ţesuturi şi organe. Extrase din embrion în primele 3-4 zile, ele pot fi direcţionate să formeze organe specifice ce pot fi utilizate pentru transplant. Legea prevede distrugerea embrionului la 14 zile de la clonarea lui. O altă prevedere interzice categoric crearea de clone de copii nou-născuţi.

Pronunţându-se pe marginea controversatei poziţii a Marii Britanii, Papa Ioan Paul al II-lea a calificat-o drept ,,moralmente inacceptabilă”. Cu o abordare mai radicală, deputatul conservator Edward Leigh a combătut recent iniţiativa executivului laburist, comparând folosirea embrionilor cu o ,,ucidere a inocenţilor” şi declarând că numai ,,naziştii considerau anumite fiinţe umane ca fiind sub-oameni”.

Reacţii şi mai radicale au apărut în urma votării şi de către Camera Lorzilor a Parlamentului Marii Britanii, la sfârşitul lunii ianuarie 2001, a legii care permite clonarea embrionului uman. Prin aceasta, Marea Britanie a devenit prima ţară din Europa şi din lume care îşi dă girul legal asupra clonării umane, ce devine operaţională din 31 ianuarie. Ministrul Sănătăţii a afirmat că, începând de la această dată, cercetătorii vor putea să solicite autorizaţiile necesare pentru a proceda la clonarea embrionilor umani. Acest fapt a suscitat nemulţumirea generală a cultelor din Marea Britanie în asemenea măsură încât Bisericile Anglicană şi Catolică au semnat împreună cu reprezentanţi ai islamului şi ai iudaismului o scrisoare în care denunţă imoralitatea acestei legislaţii. Însă, lorzii nu au ţinut seama nici de protestele liderilor religioşi, nici de Parlamentul European, care a cerut Marii Britanii să oprească experimentările cu clone.

 

Destine legate spre binele omenirii

Între 18-25 ianuarie 2001, a fost organizată, pe plan internaţional, săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor, tema din acest an constituind-o cuvintele Mântuitorului: ,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6).

În Bucureşti au avut loc slujbe ecumenice în lăcaşurile de cult ale principalelor confesiuni creştine din România. Săptămâna de rugăciune s-a încheiat cu o slujbă ecumenică în Catedrala Patriarhală la care au participat reprezentanţi ai Arhiepiscopiei Ortodoxe a Bucureştilor, Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, Vicariatului Greco-Catolic, Episcopiei Armene, Parohiei Luterane sinodo-presbiteriene, Parohiei Luterane de confesiune augustană, Parohiei Anglicane şi Parohiei Reformate, precum şi numeroşi credincioşi aparţinând tuturor acestor confesiuni.

De asemenea, au fost prezenţi la rugăciune reprezentanţi ai mai multor misiuni diplomatice la Bucureşti: Excelenţa sa Jean-Claude Perisset, nunţiul papal la Bucureşti şi ambasadorii Poloniei, Iugoslaviei, Argentinei şi Ucrainei.

La sfârşitul slujbei au rostit predici Înalt Prea Sfinţitul Ioan Robu, arhiepiscopul romano-catolic al Bucureştiului şi Patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române. În cuvântul său, arhiepiscopul romano-catolic a subliniat că drumul ecumenismului trebuie să fie luminat de Iisus Hristos. ,,În măsura în care Îl vom urma pe El, unicul Răscumpărător, avem drept la răsplată”, a afirmat el.

Patriarhul Teoctist a vorbit despre pericolul secularizării ce ameninţă lumea de astăzi, ca şi despre singura cale spre viaţa cea adevărată, ce îşi are izvorul în Sfânta Treime. ,,Pacea şi unitatea Sfintei Treimi trebuie să fie model de convieţuire şi între popoare şi model de colaborare în lume între factorii de răspundere în viaţa popoarelor europene. Viaţa în Hristos trebuie să strălucească în structurile Europei viitoare”, a spus patriarhul.

Având în vedere unitatea cel puţin administrativă a confesiunilor creştine din această săptămână, organizatorilor acestei manifestări interconfesionale nu le mai rămâne decât ca la anul să invite şi celelalte religii ale lumii să se alăture lor în rugăciune. Probabil că se vor găsi căi de dialog şi puncte de vedere comune între creştini şi păgâni. Şi poate, în finalul săptămânii de rugăciune, vor face şi nişte vrăji sau vor lega nişte destine spre binele omenirii …

 

Odă marelui artistStiri 22

Luni, 19 februarie 2001, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti a avut loc o slujbă de pomenire a sculptorului Constantin Brâncuşi (1876-1957), cu ocazia aniversării a 125 de ani de la naşterea sa. Ceremonia a fost oficiată de Prea Sfinţitul Teodosie Snagoveanul, arhiepiscopul Bucureştilor, şi a marcat debutul unui şir de manifestări dedicate marelui artist în anul 2001, an declarat de către Ministerul Culturii drept Anul Brâncuşi în România.

 

Constantin Brâncuşi (1876-1957)

 

Slujba comemorativă a avut loc la iniţiativa Fundaţiei Franco-Române, condusă de Remus Botar. După slujbă, ministrul Culturii şi Cultelor, Răzvan Theodorescu, a ţinut un discurs, în care a evocat personalitatea marelui artist, pe care l-a numit ,,cel mai renumit român al tuturor timpurilor”. ,,Acest geniu absolut a fost un fiu al Bisericii, dar şi un spirit deschis către toate culturile şi civilizaţiile, către lumea Occidentului, Tibetului şi Indiei. Înainte de toate a fost, însă, un bun ortodox. Constantin Brâncuşi a fost astăzi pomenit în cea mai importantă catedrală a Ortodoxiei româneşti, în prezenţa întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române”, a mai spus ministrul Culturii.

În cuvântul său, patriarhul Teoctist l-a numit pe Brâncuşi ,,marele ambasador al poporului român”, arătând că nimeni nu a reuşit să înfăţişeze mai bine ,,drumul neîncetat al creştinului spre Dumnezeu” decât a făcut-o sculptorul român prin opera sa ,,Coloana infinitului”.

De asemenea, în cadrul Anului Brâncuşi, au avut loc la Târgu-Jiu, reşedinţa judeţului Gorj, judeţ în care se află localitatea natală a sculptorului, Hobiţa, manifestări dedicate memoriei acestuia.

Se pare că, în ultimele luni, liniştea şi pacea patriarhală s-au instaurat în sânul Bisericii Ortodoxe Române, lipsită de probleme de ordin duhovnicesc sau administrativ. Astfel, ierarhii ortodocşi îşi îndreaptă din ce în ce mai mult atenţia spre problemele societăţii şi se străduiesc să-şi facă simţită prezenţa pe scena politică şi socială a României.

Plini de smerenie, ei s-au adunat la inaugurarea Anului Brâncuşi pentru a-i aduce omagii marelui artist şi pentru a-l slăvi pentru contribuţia pe care a adus-o vieţii ortodoxe româneşti … Se pare însă că organizatorii acestui eveniment au scăpat din vedere oportunitatea pe care ar fi avut-o de a sfinţi lucrările marelui sculptor sau măcar un bust al acestuia … Dar nu este timpul pierdut.

 

Rescrierea istoriei

Pe 22 februarie 2001, au fost săvârşite o sfântă liturghie şi un parastas pentru fostul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Iustinian Marina (1948-1977), la Biserica Mânăstirii Negru Vodă din Bucureşti, unde este înmormântat.

Slujba de pomenire, prilejuită de împlinirea a 100 de ani de la naşterea fostului ierarh român, a fost oficiată de patriarhul Teoctist şi un sobor de ierarhi, care s-au rugat pentru iertarea păcatelor celui care a fost al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, evocând realizările sale în cei aproape 30 de ani de păstorie ca întâistătător al Bisericii.

În seara zilei precedente, la Palatul Patriarhiei a avut loc o sesiune solemnă dedicată patriarhului Iustinian Marina, la care au participat numeroase personalităţi ale vieţii publice din România. Î.P.S. Bartolomeu Anania, arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, a evocat personalitatea marelui ierarh, spunând că, deşi fostul patriarh a avut relaţii cu regimul comunist din acea vreme, nu a făcut compromisuri în ceea ce priveşte ,,fiinţa Bisericii”.

În cadrul reuniunii, a fost vizionat un film documentar despre fostul patriarh, iar la sfârşitul sesiunii, cele două corale ale preoţilor din Bucureşti au susţinut un scurt concert de cântări bisericeşti.

Înalţii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române nu şi-au dezminţit nici de această dată filiaţia faţă de trecutul nostalgic. Iustinian Marina, numit ,,patriarhul roşu” din cauza colaborării sale apropiate cu autorităţile comuniste, a fost comemorat de către cei care, se pare, i-au continuat lucrarea. Astfel, după ce au închinat ode lui Brâncuşi, ierarhii dedică sesiuni solemne, rescriu istoria şi cântă spre pururea pomenire a celui care, în numele credinţei, a pactizat cu ateii.

 

Metamorfoză

În perioada 19-22 februarie 2001, sub preşedinţia patriarhului Teoctist, s-au desfăşurat, la Bucureşti, lucrările Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi ale Adunării Naţionale Bisericeşti, ce au avut ca temă realizările anului precedent şi analiza propunerilor pentru activitatea din anul în curs.

În cele trei zile de reuniuni, ierarhii membri ai Sfântului Sinod au adoptat o serie de hotărâri, printre care se numără retipărirea Sfintei Scripturi, ediţia jubiliară a Sfântului Sinod, în versiune revizuită, redactată şi comentată de Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania, arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului; adresarea unei pastorale clerului şi credincioşilor cu privire la colecta pentru Fondul Central Misionar din Duminica Ortodoxiei din anul 2001; aprobarea regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea sistemului de asistenţă socială al Bisericii Ortodoxe Române; aprobarea propunerii Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor ca Facultatea de Teologie din Bucureşti să poarte numele patriarhului Justinian Marina etc.

O atenţie deosebită a fost acordată sistemului de asistenţă socială al Bisericii Ortodoxe Române, care conţine măsuri concrete de îmbunătăţire a activităţilor social-filantropice din unităţile bisericeşti în ceea ce priveşte ajutorarea copiilor instituţionalizaţi, a victimelor violenţei în familie, a persoanelor vârstnice aflate in dificultate şi a familiilor sărace.

Sfântul Sinod a hotărât ca Biserica Ortodoxâ Română, prin ierarhi şi prin preoţii de parohie, să sprijine iniţiativele autorităţilor de stat şi ale instituţiilor neguvernamentale de soluţionare a problemei copiilor instituţionalizaţi, prin identificarea familiilor care întrunesc condiţiile legale şi morale şi doresc să se implice în creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor aflaţi în dificultate. Această hotărâre a fost cuprinsă şi în răspunsul membrilor Sfântului Sinod la scrisoarea de apreciere a Baroanei Emma Nicholson de Winterbourne, raportorul pentru România la Parlamentul European, adresată ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române la data de 19 februarie 2001.

De asemenea, au mai fost aprobate câteva propuneri privind îmbunătăţirea calităţii învăţământului teologic şi predării religiei în şcolile publice, au fost discutate aspecte legate de comunităţile ortodoxe româneşti din jurul graniţelor ţării şi diaspora, ca şi participarea unor membri ai Sfântului Sinod şi a altor teologi ortodocşi români la întâlniri internaţionale panortodoxe, intercreştine, ecumenice şi interreligioase.

Adunarea Naţională Bisericească, forul central reprezentativ al Bisericii Ortodoxe Române, a analizat şi evaluat activitatea bisericească pe plan intern şi extern în anul 2000, considerând că prezenţa şi activitatea misionară a Bisericii Ortodoxe Române în societatea românească contemporană au fost apreciate, şi subliniind, în acelaşi timp, necesitatea intensificării implicării Bisericii, alături de autorităţi şi societatea civilă, în soluţionarea problemelor sociale grave ale României.

Având în vedere noile preocupări majore, poate că ar fi mai bine ca Biserica Ortodoxă Română să-şi schimbe numele în Organizaţia Social-Filantropică Ortodoxă Română, aceasta pentru a nu mai induce în eroare pe cei care doresc să-I urmeze lui Hristos !

 

Andreea Popa

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 22-23/ianuarie-februarie 2001