Iulie-august 2000

Ştiri pe scurt

 

Binele societăţii

Organizaţia costaricană responsabilă cu protecţia minorilor din ţările Americii Centrale a adresat un raport Organizaţiei Naţiunilor Unite, în care afirma că peste 300 de tineri şi copii ai străzii au fost ucişi în Honduras, în ultimii doi ani şi jumătate în cadrul unui program de ,,purificare socială”. Şocantul document aduce dovezi referitoare la faptul că această campanie de îndepărtare a persoanelor ,,indezirabile” a fost regizată de poliţie, armată şi serviciile de securitate.

Termenii de ,,indezirabil” şi ,,purificare socială” ce vizează copii şi adolescenţi, 50% dintre victime fiind sub 18 ani, amintesc de purificarea realizată de Hitler în timpul celui de-al doilea război mondial sau chiar de doctrina eutanasiei. Astfel, ,,omorârea cu milă” a oamenilor se transformă încet, dar sigur în omorârea persoanelor indezirabile social ,,pentru binele societăţii” !

 

Epurare biologică

În aceeaşi tendinţă de ,,purificare” a societăţii poate fi încadrată şi SIDA, boală despre care se afirmă că este cea mai gravă epidemie din ultima jumătate de secol. Efectele ei dezastruoase la nivelul întregului glob oferă o imagine de coşmar: 19 milioane de morţi, cifră comparabilă cu numărul de victime din timpul unui război, şi 34 de milioane de persoane infestate în prezent.

Importanţa epidemiei este crescută de mulţi factori, printre care faptul că maladia este concentrată în ţările sărace ale lumii îi dă un aspect terifiant: dintre cele 34 de milioane de persoane infestate doar 5% îşi pot permite efectuarea unui tratament. Refuzul testelor, al medicamentelor sau lipsa fondurilor necesare nu sunt compensate câtuşi de puţin de numeroasele conferinţe internaţionale, declaraţiile pompoase şi aşa-zisul interes ,,ştiinţific” în obţinerea unui tratament eficient împotriva SIDA.

De asemenea, în România, statisticile sunt relevante. Astfel, jumătate din copiii bolnavi de SIDA din Europa se află în ţară, iar 90% dintre cazuri se înregistrează la copii sub 15 ani. Apelurile repetate ale fundaţiilor şi organizaţiilor se lovesc de birocraţia şi lipsa de interes a autorităţilor. Întreruperea tratamentului este justificată prin ,,blocajul financiar”, iar prin ,,reînnoirea anuală a certificatului de handicapat” se doreşte ,,transformarea SIDA dintr-o boală incurabilă într-o viroză oarecare”.

Alături de acestea a fost iniţiat ,,un program de testare a femeilor gravide în mod gratuit”, pentru ca din ianuarie 2001 ,,să demareze un program de monitorizare a femeii gravide”, ziarele titrând ,,prevenţia - armă eficientă împotriva SIDA”. Oare nu se aseamănă toate acestea cu strategiile utilizate de alte ţări, precum Statele Unite, Olanda, Anglia, pentru ca avortul să devină precum injecţia, iar eutanasia precum o banală operaţie ?

 

Piese de schimb

După ,,succesul” obţinut la clonarea oiţei Dolly, o echipă de cercetători japonezi a reuşit recent să cloneze o purcică. Revista ,,Science” notează importanţa evenimentului, care ,,deschide un orizont nebănuit pentru producerea de organe de porc, ,,de schimb”, pentru a putea fi transplantate la om”. Prin această tehnică, cercetătorii doresc să producă organe de animale compatibile, care să nu fie respinse de organismul uman. Scopul este îndepărtarea ,,crizei donatorilor”, fenomen cu care se confruntă lumea contemporană a transplanturilor.

Astfel, sub titlul ,,Piese de schimb pentru organismul uman”, în cotidianul ,,România liberă” din 19 august 2000 este redată o schemă potrivit căreia în viitorul apropiat va putea fi ,,înlocuit” orice organ uman prin clonare de animale sau eventual … embrioni umani. Aceste ,,piese de schimb” vor fi folosite în cazul bolilor, dar şi pentru înlocuirea pieselor ,,uzate” sau ,,nedorite”. Oare ce va mai rămâne din fiinţa umană cârpită şi cusută după bunul plac al ,,proprietarului” ? Dar atunci cine mai este ,,proprietarul” ?

 

Viaţă veşnică … artificială

Unul dintre motivele principale pentru care laboratoarele ştiinţifice moderne au elaborat diferite tehnici de clonare este prezentat de ziarul ,,Libertatea” din 31 august 2000. Astfel, sub titlul şocant ,,Joaca de-a Dumnezeu. Un copil va fi înviat din morţi”, presa română anunţă în premieră clonarea umană. Articolul prezintă iniţiativa reprezentanţilor sectei raelienilor, mişcare religioasă din Franţa, de a clona un copil de 10 luni mort recent într-un accident. Fondatorul sectei a exprimat şi scopul clonării, afirmând deschis: ,,Clonarea va permite umanităţii să ajungă la viaţa veşnică”.

La sfârşitul acestui veac apocaliptic, învierea din morţi, veşnicia, lucruri care ţin de viaţa duhovnicească a omului şi legătura acestuia cu Ziditorul său pot fi depăşite cu ajutorul unor ,,tehnici ştiinţifice” şi ,,piese de schimb”. Mai mult, pentru a-i înşela şi pe cei aleşi, s-a anunţat … clonarea Mântuitorului !

 

Marioneta propriilor patimi

După ce, la 24 august 2000, guvernul Statelor Unite ale Americii a luat decizia de a aloca fonduri publice pentru clonarea embrionilor umani, Academia Pontificală pentru Viaţă a publicat un document în care califică aceste cercetări ca inacceptabile din punct de vedere etic, pentru că ele nu consideră embrionii ,,fiinţe umane care trebuie respectate şi tratate ca persoane”. Documentul Vaticanului afirmă că producerea de embrioni umani şi distrugerea lor pentru obţinerea de celule rădăcină, care au potenţialul de a da naştere aproape oricărui tip de ţesut uman, nu justifică în nici un fel eliminarea unor fiinţe umane, oricât de atrăgătoare ar fi rezultatele unor astfel de cercetări. Bietul om ! A ajuns marioneta propriilor sale patimi ...

 

Atei, masoni sau ortodocşi ?

Joi, 20 iulie 2000, premierul României, Mugur Isărescu, a primit de la Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi al Bucovinei, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, medalia ,,Crucea Moldavă” şi o icoană a Sfintei Cuvioase Parascheva. ,,Sper ca icoana să vă ocrotească şi să vă inspire în lucrarea grea de prim-ministru al României. Icoana vă va ajuta să puneţi economia pe picioare. Ştim că iubiţi Biserica şi pentru aceasta ne vom ruga pentru dumneavoastră”, i-a spus mitropolitul Daniel prim-ministrului.

Mugur Isărescu le-a mulţumit înaltelor feţe bisericeşti şi, totodată, moldovenilor declarând: ,,Distincţia pe care am primit-o, cea mai mare în rândul bisericilor, mă onorează şi simt în acelaşi timp că mă apasă de-acum încolo, o mare răspundere pe care cred că o voi onora”. La rândul său, premierul i-a făcut cadou mitropolitului, cu ocazia zilei sale de naştere, o statuetă din lut reprezentând ţăranul român, un tablou cu Mânăstirea Agapia şi o tapiserie lucrată manual. De asemenea, Isărescu i-a mulţumit Î.P.S. Daniel pentru ,,ajutorul dat programului guvernamental” prin ,,rugăciunile de aducere a ploii”. ,,Seceta a dat peste cap lucrarea omenească de la Bucureşti”, a recunoscut premierul.

Dacă am face abstracţie de cele două personalităţi, am putea crede cu uşurinţă că acest schimb de cuvinte şi daruri a avut loc între doi reprezentanţi ai vechiului regim, deoarece atât limbajul de lemn, cât şi cadourile şi semnificaţiile lor vădesc o atare mentalitate. Oare nu ar fi fost mai potrivit ca premierul României să-i facă cadou mitropolitului Moldovei o mitră, o icoană în ferecătură de aur sau o cârjă arhierească cu însemnele mitropoliei ? Darul făcut de prim-ministru - o statuie, un tablou şi … o tapiserie - l-am putea numi în cel mai bun caz ca fiind nepotrivit pentru un ierarh ortodox.

Acelaşi lucru îl putem spune şi despre cadoul mitropolitului către prim-ministru. Alăturarea medaliei ,,Crucea Moldavă” unei icoane, privită ca o amuletă sau ca o muză, pare împrumutată de la masoni, căci cuvintele ,,icoana vă va ajuta …” sunt mai mult decât neinspirate. Se pare că mitropolitul a uitat că, de fapt, Cuvioasa Parascheva este cea care ajută şi mijloceşte la scaunul Sfintei Treimi pentru oameni. Mai mult, în faţa Bisericii şi a credincioşilor, nici unul dintre cei doi nu a găsit de cuviinţă să-I mulţumească lui Dumnezeu !

 

Maşină de produs voturi

Vicepreşedintele PNŢCD, Radu Sârbu, a declarat la începutul lunii iulie, la Cluj, că PNŢCD ar trebui să-şi reconsidere poziţia şi relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română. El consideră că relaţiile ar trebui îmbunătăţite în vederea alegerilor generale, în aşa fel încât Biserica să nu fie împotriva partidului, ,,dar mai ales să nu îi facă anticampanie”. Vicepreşedintele PNŢCD s-a declarat nemulţumit de poziţia preoţilor clujeni care l-au susţinut deschis pe Gheorghe Funar în duminica alegerilor, cu ocazia slujbei de Pogorârea Sfântului Duh. Se pare că fiecare capătă ceea ce merită: unii politicieni sunt ,,marginalizaţi” de oamenii Bisericii, iar oamenii Bisericii sunt desconsideraţi de aceştia. Căci, la urma urmei, în ochii guvernanţilor, Biserica oficială nu pare a mai fi altceva decât o maşină de produs voturi …

 

,,Creştinism” artistic

Pe 26 şi 27 august 2000 a avut loc la Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, ediţia a 4-a, partea a doua a ,,Sărbătorii creştinătăţii româneşti la 2000 de ani”, organizată de Ministerul Culturii, Fundaţia ,,Sfânta Virginia” şi primăria oraşului Pucioasa.

Sărbătoarea a debutat cu deschiderea expoziţiei de artă ,,Millenium Christianae Romaniae - Întoarcerea la izvoarele sfinte” a artiştilor Marian şi Victoria Zidaru, având loc, de asemenea, un recital de poezie creştină, tinerii din Fundaţia Sfânta Virginia prezentând un spectacol de teatru creştin.

Lăsând de o parte aspectul cultural al acestei manifestări, mass-media uită să precizeze că Fundaţia de artă şi credinţă ,,Sfânta Virginia”, ca şi Mânăstirea Pucioasa aparţin unei mişcări sectante cunoscută sub numele de ,,Noul Ierusalim”, ce are prea puţină părtăşie cu creştinismul. Ne miră profund implicarea Ministerului Culturii, ca şi a multor artişti de prestigiu într-un program megaloman iniţiat în numele creştinătăţii româneşti de o mână de oameni, nereprezentativi pentru poporul român. Ar fi grav ca ei să fie reprezentanţii creştinismului în România …

 

Gura păcătosului adevăr grăieşte

Cotidianul ,,Curentul” din 8-9 iulie 2000 publică un articol amplu intitulat ,,Biserica Ortodoxă şi globalizarea”, dedicat acestei probleme atât de acute a lumii contemporane. Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului prezintă punctul de vedere ortodox cu privire la fenomenul mondializării. Vorbind despre ,,ecumenismul spiritual, o formă de globalizare cultivată de Biserică”, el afirmă: ,,Globalizarea tinde să evolueze de la o modalitate de a-i aduce împreună ca fraţi şi surori la un mijloc de extindere a dominaţiei economice a giganţilor financiari chiar şi asupra persoanelor cărora accesul le-a fost interzis din cauza graniţelor naţionale şi barierelor culturale”.

Astfel, el numeşte ,,provocări şi forme agravate ale unor vechi probleme” fenomenele ce străbat astăzi societatea creştină: relativizarea dogmei şi moralei creştine, confesionalismul radical şi fundamentalismul religios, prozelitismul agresiv al sectelor, care folosesc criza economică ca pe o ocazie de a converti oamenii. ,,Se naşte astfel o lăcomie insaţiabilă, care îi duce, în mod inevitabil, pe cei ,,avuţi” către sporirea a ceea ce posedă ori avere, ori putere politică sau militară, ori putere de a modela ideile şi de a influenţa întreaga lume”, spune el.

O altă problemă legată direct de mondializare este globalizarea informaţiei, care face posibilă dezinformarea intenţionată, ca şi folosirea cunoştinţelor în scopuri greşite. ,,Care este adevăratul câştig pentru omenire ca întreg, dacă economia va devora alte zone ale culturii - mai concret, gândirea, creaţia artistică şi partea contemplativă a vieţii umane ? Care este adevăratul câştig al umanităţii, dacă aceasta va cauza slăbirea puterii sale creatoare şi a principiilor fundamentale ale coexistenţei şi supravieţuirii, cum sunt dreptatea, reciprocitatea, respectul pentru persoana umană ?”, se întreabă patriarhul.

În concluzie, globalizarea, definită de patriarh ca fiind ,,dorinţa de lărgire a pieţei şi de sinteză a diferitelor culturi într-una cu totul nouă, în concordanţă cu convingerile celor care se află în poziţia de a influenţa publicul din întreaga lume” se dovedeşte a fi pentru unii ,,o nouă viziune”, iar pentru alţii o nouă ameninţare. Recunoscând pe de o parte pericolul pe care-l reprezintă globalizarea, dar pe de altă parte ,,globalizând” Biserica prin mişcarea ecumenistă, patriarhul se arată încă o dată inconsecvent în ideologia pe care o susţine. Cu toate acestea, gura păcătosului adevăr grăieşte …

 

Cu papă sau fără papă ?

Între 9-19 iulie 2000 a avut loc la Emmitsburg, Maryland, SUA, cea de-a 8-a Sesiune Plenară a Comisiei Internaţionale Unite pentru Dialog teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică. La întrunire au participat 46 de delegaţi, sesiunea fiind condusă de Arhiepiscopul Stelian al Australiei din partea Patriarhiei Constantinopolului - din partea ortodoxă şi de cardinalul Edward Idris Cassidy, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru promovarea unităţii creştine - din partea catolică.

Tema principală a sesiunii a fost ,,Implicaţiile ecleziastice şi canonice ale uniatismului”, problema Bisericilor Greco-Catolice sau Unite cu Roma fiind subiectul care ocupă aproape integral dialogul dintre ortodocşi şi catolici din 1990 încoace, de la căderea comunismului în Europa de Est. Practic s-a reluat în discuţie existenţa uniatismului în sine, ca şi expresia ,,Biserici-Surori” convenită între Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, cu toate că la Balamand, Liban, în 1993, cele două părţi au semnat un document care reglementa aceste probleme. Discuţiile au fost intense, dar în final s-a decis să nu se emită nici o declaraţie comună.

,,Una dintre cele mai importante probleme ce trebuie rezolvate în cadrul acestui dialog este rolul papei în cazul unirii creştine. Papa Ioan Paul al II-lea a cerut tuturor bisericilor creştine punctul lor de vedere asupra rolului său încă din 1995”, notează ,,Ziua” din 21 iulie 2000. Aşadar, deşi la prima vedere această ultimă întrunire ortodoxo-catolică nu a avut nici un rezultat concret, în realitate, ea a avut ca scop impunerea de către Biserica Catolică ortodocşilor a problemei papale. Prin urmare, care este problema papei ?

 

Mare lojă la ONU

Între 28 şi 31 august 2000, la sediul ONU din New York s-au reunit, sub egida ONU şi a UN Foundation/Better World Fund, peste 1000 de reprezentanţi ai lumii religioase, în cadrul summit-ului Millenium World Peace pentru dialog interreligios. Acesta a fost organizat înaintea summit-ului ONU al mileniului care va începe la 6 septembrie şi va fi, după cum l-a anunţat secretarul general al ONU, Kofi Annan, ,,cea mai mare congregaţie de şefi de state şi de guvern pe care lumea a văzut-o vreodată”.

Pe agenda summit-ului păcii mondiale figurează reducerea tensiunilor interreligioase care alimentează conflicte armate, ca cele din Balcani, Orientul Apropiat sau Indonezia şi crearea unui consiliu permanent al liderilor principalelor culte la Naţiunile Unite, care să se implice în rezolvarea crizelor pe care le gestionează ONU.

La această întrunire au participat reprezentanţi ai religiilor creştină, iudaică, islamică, hindusă, budistă, confucianistă, shintoistă, jainistă, ca şi ai religiilor tradiţionale africane, coreene, aborigene americane, australiene. Printre liderii prezenţi la acest summit s-au numărat Meir Lau, şef-rabinul Israelului, Abdullah al-Obaid, secretarul general al Ligii Musulmane Mondiale, reverendul Konrad Raiser, secretarul general al Consiliului Mondial al Bisericilor, Patriarhul Suprem Karekin al II-lea, Catholicosul Bisericii Ortodoxe Armene, Cardinalul Francis Arinze, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios de la Vatican, iar dintre ortodocşi Prea Sfinţitul Marko Sopi, Episcopul de Kosovo, Prea Sfinţitul Leonid Kishovsky, ofiţer ecumenic, din Biserica Ortodoxă a Americii, iar din partea Patriarhului Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române Prea Sfinţitul Sofronie Drincec, Episcopul de Gyula.

De asemenea, la acest eveniment au participat reprezentanţi ai unor fundaţii şi organizaţii cu nume semnificative: rabinul american Arthur Schneier, fondatorul şi preşedintele Fundaţiei Apel la Conştiinţă (The Appeal of Conscience Foundation), Sir Sigmund Sternberg, preşedintele Conferinţei Internaţionale pentru Creştini şi Evrei, preşedinte al Forumului pentru Trei Credinţe (International Conference of Christians and Jews, Three Faiths Forum), Maximo Kalaw Jr., directorul executiv al Consiliului Pământului (The Earth Council).

Sporind şi mai mult caracterul mai degrabă masonic al summit-ului, printre cosponsori, contributori şi parteneri strategici s-au aflat Fundaţiile Ford, Fraţii Rockefeller, Sternberg, Universitatea Naţiunilor Unite pentru Pace, Dialogul pentru Dezvoltarea Credinţelor Lumii, Conferinţa Mondială pentru Religie şi Pace, Consiliul pentru un Parlament al Religiilor Lumii, Conferinţa Naţională pentru Comunitate şi Dreptate şi multe altele asemenea.

Printre subiectele abordate la această întrunire se numără: rolul religiei în transformarea conflictelor, sfârşitul violenţei sărăciei şi a degradării mediului înconjurător, responsabilitatea globală, ca şi subiecte confuze la prima vedere ca tematică: prezentarea Cartei Pământului (Presentation of The Earth Charter), de către Dr. Steven Rockefeller, preşedinte al Comitetului de proiectare a Cartei Pământului (The Earth Charter Drafting Committee), Dr. Kamla Chowdhry, co-preşedinte al Comisiei Cartei Pământului (The Earth Charter Commission) sau restaurarea pământului şi a poporului său în concordanţă cu legile sale naturale şi spirituale, ce a avut ca preşedinţi pe John Hoyt, preşedinte al Corporaţiei de Restaurare a Pământului (Earth Restoration Corps), Hanne Strong, membru al Corporaţiei de Restaurare a Pământului şi Michael Edwards de la Fundaţia Ford.

Deşi s-a încercat o echilibrare a numărului de reprezentanţi ai diferitelor religii ale lumii, ca şi a problemelor vitale a fiecăreia dintre ele, se pare că numărul masonilor a covârşit celelalte ,,religii”, iar strategia ,,Marelui Arhitect al Universului” a fost dezbătută preponderent. Să fie oare ,,religia” masonică cea mai numeroasă din lume ? Sau cea mai puternică ?

 

Andreea Popa


Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 16-17/iulie-august 2000