ŞTIRI


Hristos şi Veliar

Un grup de clerici şi mireni din Arhiepiscopia Clujului, Arhiepiscopia Alba-Iuliei, Episcopia Harghitei şi Covasnei şi Episcopia Maramureşului şi Sătmarului a trimis o scrisoare deschisă Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Urmând exemplul reprezentantului grupului, care este preot paroh şi totodată primar al unei localităţi din judeţul Maramureş, în scrisoare se propune conducerii Bisericii să desemneze un episcop drept candidat la preşedinţia României pentru viitoarele alegeri: ,,Vremurile şi ţara cer o personalitate în stare să se răstignească aşa cum a făcut Hristos pentru Biserică”. Într-adevăr aceasta ar fi încununarea activităţii politice a Bisericii Ortodoxe Române din ultimele decenii şi, în acelaşi timp, răstignirea Bisericii pe capiştea idolească a statului …


În şomaj, pensionat sau suspendat

Recentele lucrări ale forurilor centrale ale Bisericii Ortodoxe Române - Sfântul Sinod, Adunarea Naţională Bisericească şi Consiliul Naţional Bisericesc - au adus noutăţi în viaţa clericală. Astfel, în ceea ce priveşte implicarea clerului în politică, sinodul ,,recomanda” acestuia în 1996 să se abţină de la ,,o politică militantă în cadrul partidelor”, putând totuşi candida cu aprobarea episcopului locului. În plus faţă de aceasta, recentele lucrări hotărăsc ca ,,clericii care, în pofida acestor recomandări, vor candida şi vor ocupa funcţii în administraţia de stat sau mandate în Parlament, vor fi suspendaţi din activitatea preoţească pe durata mandatului”. Aşadar, clerul Bisericii Ortodoxe Române sau este în concediu, sau în şomaj, sau la pensie, sau este suspendat, căci se pare că nu a mai rămas nimeni să-I slujească lui Dumnezeu !!!


Cine face legea ?

Proiectul de lege privind regimul general al cultelor, aflat actualmente în dezbaterea Comisiei pentru Drepturile Omului a Parlamentului României, este considerat de majoritatea cultelor recunoscute de statul român ca fiind ,,mai restrictiv decât cel din 1948”. Printre acestea se numără şi Biserica Catolică care, prin Conferinţa Episcopilor Catolici din România, a cerut parlamentului retragerea respectivului proiect. Unul din argumentele ce au însoţit o astfel de cerere a fost şi acela că ,,unele dintre articolele proiectului intră în conflict cu disciplina canonică catolică”, proiectul fiind declarat de-a dreptul ,,incoerent”. Nedumeriţi, observăm că şi astăzi, ca de-a lungul întregului secol XX, Biserica Catolică nu s-a sfiit să dicteze statului român doleanţele sale.


Tainele diplomaţiei vaticane

La sfârşitul lunii ianuarie Josef Homeyer, episcop de Hildesheim şi preşedinte al Comisiei Episcopatelor Catolice din Comunitatea Europeană însoţit de membri ai acestei Comisii a vizitat România la invitaţia Patriarhului Teoctist. Vorbind despre scopul acestei vizite, preşedintele comisiei a afirmat că ,,este vorba despre căutarea modalităţilor concrete prin care Bisericile Ortodoxe pot fi prezente la Bruxelles” şi că ,,Biserica Catolică doreşte să aibă alături Bisericile Ortodoxe tocmai pentru a-şi impune împreună punctul de vedere în adoptarea deciziilor politice ale Comunităţii Europene”. Altfel spus, catolicii vor să îi iniţieze pe ortodocşi în tainele diplomaţiei vaticane. Aceeaşi dorin]\ a fost exprimat\ şi de Î.P.S. Serafim Joantă, Mitropolitul Germaniei şi Europei Centrale, care declara: ,,}ările ortodoxe vor ajunge să vorbească pe o singură voce la Bruxelles şi, printr-o colaborare apropiată cu Bisericile Catolice şi Evanghelice, creştinii vor ajunge să vorbească pe o singură voce în toate organismele europene - pentru ca globalizarea economică şi politică să fie însoţită de o globalizare la nivel moral”. În sfârşit, se vede luminiţa de la capătul tunelului … spre care s-a pornit în 1924 !


Toate-s vechi, şi nouă toate

După 400 de ani, Biserica Catolică regretă arderea pe rug a lui Giordano Bruno, pentru vina de a fi susţinut teoria lui Copernic conform căreia pământul se învârte în jurul Soarelui, şi nu invers. În plus, iezuiţii şi-au exprimat dorinţa ca ,,Biserica să-şi facă mea culpa” pentru fapta Inchiziţiei de acum aproape jumătate de mileniu. Cu toate acestea, ,,nu cred că se poate sau că trebuie să se vorbească despre reabilitare”, a declarat cardinalul Paul Poupard, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură. Ca întotdeauna, catolicii nu-şi neagă sorgintea medievală. Incredibil, dar adevărat: catolicii de astăzi sunt aceeaşi dintotdeauna, o mie de ani a părut ca o zi în viaţa lor …


,,Evanghelizare” reciprocă

Dialogul ecumenic între catolici şi penticostali a debutat prin prezenţa unui responsabil penticostal la Sesiunile Conciliului Vatican II (1962-1965), desfăşurându-se în mai multe etape, pentru ca în 1998 să înceapă a cincea fază a acestuia. Rezultatele lor s-au concretizat în documentul ,,Evanghelizare, prozelitism şi mărturie comună”, în care se afirmă deschis că ,,există imense convergenţe între catolici şi penticostali, pentru că ambele comunităţi consideră evanghelizarea drept sarcina principală şi esenţială a Bisericii”. A durat destul de mult până când cele două confesiuni să se recunoască drept ,,fraţi întru necredinţă”.


Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 10-11/ianuarie-februarie 2000