Decembrie 2004

Ecumenismul în România

 

Anul 2004 a fost bogat în evenimente ecumeniste, fapt care s-a reflectat şi în Biserica Ortodoxă Română, ai cărei clerici şi mireni au participat la numeroase asemenea activităţi. Rugăciuni în comun, simpozioane şi congrese, înfiinţarea de centre ecumeniste, colaborări pe plan practic - toate acestea au scopul de a eroda cugetul duhovnicesc al ortodocşilor, pentru a-l înlocui cu o mentalitate nouă, relativistă, favorabilă unirii tuturor confesiunilor şi religiilor în Babelul apocaliptic.

Este de notat că ierarhii români se numără printre ierarhii ortodocşi cei mai activi din cadrul mişcării ecumeniste şi se află în avangarda acestei apostazii care atacă Biserica. De câteva decenii, ei studiază în străinătate, la facultăţi de teologie catolice şi protestante, în marile centre ideologice ale Consiliului Mondial al Bisericilor şi este de înţeles ca ei să vehiculeze idei străine de învăţătura Bisericii Ortodoxe. De asemenea, mai ales în ultima vreme, au fost ridicaţi în rang oameni tineri cu vederi liberale, care sunt din ce în ce mai devotaţi unor idealuri umaniste, potrivnice Ortodoxiei.

Învăţătura eretică primită în şcolile heterodoxe, ca şi participarea frecventă la dialogurile ecumeniste, îi transformă pe ierarhii ortodocşi români în veritabili apostoli ai ecumenismului, ce propovăduiesc turmei lor mentalitatea relativistă pe care şi-au însuşit-o. Impregnaţi puternic cu duhul acesteia, ei caută să-i convingă pe credincioşi că unirea cu heterodocşii şi chiar cu celelalte religii ale lumii este un lucru pozitiv, ba mai mult că nu există alternativă pentru această unire.

În această lucrare asupra turmei, ierarhilor îndoctrinaţi li se alătură ,,marii” duhovnici ai neamului, mai vechi sau mai noi, a căror imagine asupra Bisericii este, de asemenea, afectată de introducerea modernismului în Biserica Ortodoxă începând cu anii 1920. Deşi unii dintre ei iau poziţie împotriva ecumenismului şi, în general, a curentelor moderniste din Biserică, învăţătura lor este străbătută de idei care nu fac parte din tradiţia ortodoxă şi vatămă, mai mult sau mai puţin, pe cei care se împărtăşesc de ea.

Aşadar, credincioşii, pentru că nu sunt hrăniţi cu o învăţătură ortodoxă curată, sărăcesc duhovniceşte şi încep să bântuie printre neroziile susţinute de ,,marii” duhovnici, fiind ameţiţi de acest amalgam de aberaţii ecumeniste şi sfaturi bolnăvicioase. Ei îşi însuşesc o învăţătură incoerentă despre Hristos şi Biserica Sa, o imagine de ansamblu deformată asupra vieţii creştine şi pun mai presus de învăţăturile Sfinţilor Părinţi cuvintele ,,părinţilor” mai noi.

Această erodare duhovnicească însoţită de relativizare, faptul că nu mai sunt înrădăcinaţi în învăţătura Bisericii, îi face să fie confuzi în faţa atacului învăţăturilor ecumeniste şi să nu se poată apăra de ideologiile străine. Nemaicunoscând adevărata savoare a creştinismului şi fiind conduşi de aceşti ,,lupi în piele de oaie”, ei primesc cu uşurinţă, din ignoranţă şi nepăsare, să Îl nege ei înşişi pe Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor. Astfel, păstori şi păstoriţi ajung să fie antrenaţi deopotrivă în acest vârtej apostatic.

Pentru a avea o perspectivă generală asupra fenomenului ecumenist din România, am spicuit câteva dintre cele mai importante evenimente ecumeniste care au avut loc anul acesta, în care au fost implicaţi clerici şi credincioşi.

 

Săptămâna de Rugăciune pentru unitatea creştinilor a devenit o adevărată tradiţie, dezvoltându-se şi căpătând noi valenţe de la an la an

Un prim eveniment al anului, ce a avut loc în perioada 18-25 ianuarie, a fost săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Manifestare ecumenistă ce datează de aproape un secol, ea a fost introdusă în România în 1993, devenind o adevărată tradiţie pentru credincioşi. Ea a prins rădăcini şi s-a dezvoltat în ţara noastră, anul acesta având loc rugăciuni în comun în multe oraşe mari, precum Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj, dar şi în localităţi mai mici ale Moldovei în care se află comunităţi de catolici, precum Bacău, Huşi, Oneşti sau Roman[1]. Este de remarcat că astfel de manifestări au loc, mai ales, în zonele unde există comunităţi catolice, care doresc să-şi facă simţită prezenţa şi să demonstreze cât de mulţi catolici există în România.

Săptămâna constă în rugăciuni pentru unitatea creştinilor care au loc pe rând, în câte o zi, în lăcaşurile de cult ale confesiunilor care participă: ortodoxă, catolică, evanghelică, luterană, reformată, armeană etc. La ele participă ierarhi, profesori de teologie, studenţi şi credincioşi ai acestor culte, ierarhii de diferite confesiuni susţinând, într-un singur glas, cu tărie, necesitatea unirii tuturor confesiunilor. Arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti, Ioan Robu, declara la rugăciunea în comun de anul acesta, din catedrala patriarhală: ,,Să simţim că suntem una acum, dar încă nu suntem pe deplin”[2].

 

Stiri 32-1

Mitropolitul Daniil al Moldovei şi Bucovinei şi episcopul romano-catolic de Iaşi,
Petru Gherghel, în timpul săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor
din 2004, într-o biserică catolică

 

Un eveniment elocvent al săptămânii de rugăciune a avut loc la Cluj-Napoca. Manifestarea ecumenistă din acest oraş a fost organizată de Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla şi la ea a participat, pentru prima oară, o delegaţie a Comunităţii Evreilor din Cluj-Napoca[3]. Evenimentul vădeşte adevărata tendinţă a ecumenismului, aceea de a uni nu numai toate confesiunile creştine, dar şi toate religiile într-una singură, al cărei Dumnezeu nu va fi, cu siguranţă, Mântuitorul Hristos. Căci, urmărind de-a lungul anilor, relaţiile interreligioase dintre creştini şi evrei şi încercările lor de a ajunge la un punct comun, ne-am întrebat iar şi iar: cărui Dumnezeu se pot ruga împreună creştinii şi evreii, când cei din urmă nici nu vor să audă de Hristos ?

De asemenea, în cursul săptămânii de rugăciune de anul acesta, la Roman, a avut loc festivitatea de deschidere oficială a Centrului de Cercetare Ecumenică şi Dialog Interreligios ,,Pax et unitas”. Noul centru va funcţiona în cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic franciscan, cu scopul de a studia şi aprofunda elementele comune existente între confesiunile creştine[4]. Astfel, ortodocşii ecumenişti se străduiesc împreună cu heterodocşii să micşoreze cât mai tare diferenţele care există între Ortodoxie şi confesiunile heterodoxe, între Adevăr şi minciună.

 

Prin centrele de studiere a creştinismului se impune ideologia ecumenistă şi se lucrează la modificarea învăţăturii Sfinţilor Părinţi

Centrele de studiere a creştinismului dintr-o perspectivă ecumenistă se înmulţesc în ultima vreme, ca ciupercile după ploaie. Ele au menirea de a impune o imagine asupra creştinismului prin ochelarii deformanţi ai ecumenismului. Adică, păstorii care vor studia în aceste centre, şi mai departe cei pe care-i vor păstori, vor fi învăţaţi să privească confesiunile heterodoxe şi învăţătura lor ca echivalente cu Ortodoxia, ba chiar mai mult să modifice însăşi învăţătura Sfinţilor Părinţi şi istoria Bisericii pentru ca acestea să le susţină ideile.

Un centru similar celui de la Roman a fost înfiinţat, în 2003, la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Cele patru facultăţi de teologie, ortodoxă, reformată, greco-catolică şi romano-catolică din cadrul acesteia colaborează în spirit ecumenist şi au creat Centrul de Studii Biblice, ,,instituţie care îşi propune să analizeze Revelaţia la nivel de cercetare ştiinţifică interconfesională”[5]. Cu alte cuvinte, să-L luăm pe Dumnezeu şi să-L punem la microscopul creierelor noastre ...

În acelaşi duh, în luna octombrie a.c., la Mânăstirea Nicula, Arhiepiscopul Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului împreună cu Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului au sfinţit piatra de temelie a unui Centru de Studii patristice şi ecumeniste[6].

Prin urmare, apologeţii români ai ecumenismului nu vor mai fi nevoiţi să se deplaseze în străinătate pentru a-şi face studiile şi a aprofunda ideologia ecumenistă, căci au, de acum, propriile instituţii. În plus, prin aceste instituţii împământenite, numărul susţinătorilor ecumenismului va creşte vertiginos; practic nu va mai rămâne păstor neatins de plaga ecumenistă.

Mai pot fi amintite Institutul Ecumenic Sfântul Nicolae de la Iaşi şi Centrul Cultural Pastoral Sfântul Daniil Sihastrul de la Durău, care se află sub oblăduirea Mitropolitului Daniil al Moldovei şi Bucovinei, mason şi mare preot care nu se ştie cui mai slujeşte.

O altă acţiune prin care se lucrează la ştergerea diferenţelor dintre confesiuni este editarea de către catolicii şi ortodocşii din Iaşi a unui calendar ortodoxo-catolic, unic în lume. În acesta sunt cuprinşi sfinţii ortodocşi şi catolici, iar pe spatele fiecărei pagini sunt două texte, un citat din cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea şi o cugetare desprinsă din tradiţia ortodoxă[7]. Încă o dată, se dovedeşte că Iaşiul lui Daniil se află în fruntea propagării ereziilor ecumeniste în România.

 

Ecumeniştii acordă o importanţă deosebită întrunirilor şi conferinţelor la care se propovăduieşte învăţătura care-L neagă pe Hristos

Un alt aspect al ecumenismului este reprezentat de sumedenia de întruniri, conferinţe şi simpozioane care au loc. Un prim gen de întruniri sunt cele ale comitetelor de conducere ale organismelor ecumeniste internaţionale din care fac parte şi ierarhi şi clerici români. La acestea sunt puse la punct strategiile mişcării şi planurile pentru noi acţiuni de impunere a ideologiei ecumeniste.

De pildă, în perioada 29 ianuarie - 1 februarie a.c., la Kamien Slanski, Polonia, s-a reunit comitetul comun al Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE - adunarea episcopilor catolici din ţările europene) şi al Conferinţei Bisericilor Europene (CBE - adunarea reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe şi protestante din Europa). Membrii comitetului au dezbătut actuala situaţie ecumenistă din Europa. La dezbateri a participat Mitropolitul Daniil al Moldovei şi Bucovinei, care este membru în prezidiul CBE. El a ţinut un discurs în care a subliniat nevoia urgentă de unire: ,,Fiind creaţi de Dumnezeu, care este o comuniune de trei Persoane, nu putem exista decât în comuniune”[8].

Un alt gen de întruniri sunt cele pe teme de ,,spiritualitate” ecumenistă. În perioada 2-4 mai a.c., Sanctuarul Divino Amore (Roma) a fost gazda celei de a III-a Conferinţe Ecumenice Internaţionale de Spiritualitate, cu tema ,,Spiritualitatea ecumenică - izvor al unităţii pentru o nouă Europă creştină”. La aceasta a participat P.S. Ioachim Băcăuanul, pentru a se pătrunde mai bine de semnificaţiile ,,spiritualităţii” ecumeniste pe care să le propovăduiască credincioşilor săi[9].

 

Un alt gen de conferinţe sunt cele care au menirea de a rescrie istoria din perspectivă ecumenistă

De asemenea, anul acesta au avut loc mai multe conferinţe şi simpozioane dedicate rescrierii istoriei şi modificării percepţiei asupra ei. Potrivit mentalităţii relativiste, dacă trecutul nu poate fi negat, cel puţin poate fi privit dintr-o perspectivă favorabilă scopurilor urmărite.

Astfel, între 26-27 mai a.c., s-au desfăşurat, la Centrul Cultural al Bisericii Ortodoxe Ruse, lucrările conferinţei ,,Bizanţul ortodox şi Apusul latin. 950 de ani de la Schisma dintre Biserici şi 800 de ani de la cruciada a IV-a”. La aceasta au participat reprezentanţi ai mai multor Biserici Ortodoxe şi reprezentanţi ai Bisericii Catolice. ,,Pe baza izvoarelor directe şi indirecte, scrise sau nescrise, interpretate cu competenţă şi probitate ştiinţifică, au fost identificate cauzele schismei …”, ca şi cum acestea nu ar fi fost cunoscute până în prezent.

În realitate, este vorba de o nouă perspectivă, ecumenistă, asupra evenimentelor istorice, conferinţa subliniind faptul că ,,Bisericile trebuie să-şi asume răspunderea pentru divizarea spirituală a Europei, să-şi reîmprospăteze şi să-şi purifice memoria”[10]. Traducând din limbaj ecumenist, este vorba de uitarea trecutului, eventual pentru repetarea greşelilor din trecut.

O întrunire similară a avut loc în perioada 25-27 martie 2004, când Institutul pentru Teologie şi Istorie a Răsăritului creştin din cadrul Facultăţii de Teologie Catolică a Universităţii din Viena a organizat un seminar la care au participat teologi şi istorici români. Acesta a luat în discuţie o altă problemă spinoasă pentru relaţiile dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică: evenimentele istorice bisericeşti din regatul Poloniei şi apariţia uniatismului în această ţară.

La seminar au fost prezentate cercetările ştiinţifice comune ale istoricilor şi teologilor din diferite Biserici. Oficiosul Patriarhiei Române, ,,Vestitorul Ortodoxiei”, care publică ştirea, comentează că ,,rezultatele muncii lor ştiinţifice urmează să fie receptate de instituţiile bisericeşti”[11]. Cu alte cuvinte, Bisericile îşi vor schimba percepţia asupra apariţiei uniatismului, privindu-l ca pe un fenomen pozitiv din istorie. Spre uimirea noastră, răsfoind presa, am citit că Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, declara deja, în luna aprilie a.c., că înfiinţarea Bisericii Greco-Catolice este un fapt pozitiv, ,,o necesitate de ordin istoric”[12].

Ierarhii români au început să se implice în organizarea de astfel de reuniuni chiar în ţara noastră. Anul acesta, între 8-15 octombrie, la Centrul Cultural Pastoral Sfântul Daniil Sihastrul din Durău, judeţul Neamţ, s-a desfăşurat o întâlnire interconfesională de mare anvergură. Simpozionul a fost organizat de Conferinţa Bisericilor Europene în colaborare cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi s-a dorit a fi un prilej pentru dialogul reprezentanţilor lumii ortodoxe cu teologi ai Bisericii Luterane. Au participat ierarhi şi teologi ai majorităţii Bisericilor Ortodoxe, iar din partea Bisericii Luterane au fost prezenţi teologi laici şi clerici din Suedia, Armenia, Finlanda, Polonia şi Australia[13].

 

Relaţiile ierarhilor români cu cei protestanţi constituie o latură importantă a ecumenismului românesc

Tot în suita relaţiilor dintre Biserica Română şi confesiunile protestante se numără dialogurile teologice şi acţiunile ecumeniste de natură practică ce iau amploare în ultimii ani. Un exemplu recent este a X-a sesiune a dialogului teologic dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania, desfăşurată în luna noiembrie 2002 la Cluj, la care s-a semnat un document final. Dialogul teologic dintre cele două părţi este considerat cel mai avansat dintre toate dialogurile pe care această confesiune protestantă le poartă cu Bisericile Ortodoxe locale[14].

În plan practic, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului întreţine de zece ani relaţii ecumeniste cu Episcopia Evanghelică Luterană din Württemberg, Germania. Acestea s-au concretizat în vizite şi discuţii şi, din partea germană, în susţinerea financiară a unor proiecte iniţiate de partea română. Toate acestea au facilitat apropierea dintre credincioşi, care încep să simtă ,,asemănarea” dintre confesiuni. Nimeni nu este împotriva unor relaţii apropiate şi frăţeşti între credincioşii de diferite confesiuni, dar problema este alunecarea voită de la această apropiere frăţească firească spre planul dogmatic, spre ştergerea diferenţelor teologice.

O dovadă a acestei alunecări este modul în care au fost sărbătoriţi cei zece ani de parteneriat între cele două episcopii. Între 2-7 septembrie a.c., la iniţiativa arhiepiscopului Bartolomeu Anania, a avut loc un seminar cu tema ,,Voi sunteţi sarea pământului”. Mai mult, au fost programate slujbe ortodoxe şi luterane la care au participat credincioşii ortodocşi şi musafirii luterani[15].

 

Educarea tineretului în spirit ecumenist ocupă un loc semnificativ în programele mişcării

O altă latură a programului de impunere a ideologiei ecumeniste, de care se ţine mult seama, se referă la acţiunile şi manifestările pentru tineret. Acestea au început să prindă amploare, căci copiii şi tinerii învăţaţi dintru bun început cu ideile ecumeniste vor fi, în viitor, activişti convinşi şi vor propovădui cu multă forţă ecumenismul, ei nemaiştiind ce este creştinismul autentic.

Astfel, în perioada 16-21 septembrie a.c., în Tulcea, s-a derulat o manifestare cultural-religioasă în cadrul ,,Săptămânii internaţionale de rugăciune şi meditaţie a tinerilor creştini”. Întâlnirea a fost organizată de Arhiepiscopia Tomisului în colaborare cu Universitatea Ovidius şi a avut ca scop principal apropierea dintre tineri aparţinând diferitelor confesiuni creştine. Programul a inclus atât prezentări de teme teologice şi discuţii libere, cât şi rugăciuni în comun Stiri 32-2ale tinerilor ortodocşi şi romano-catolici săvârşite la mânăstirile din judeţul Tulcea[16].

De asemenea, în perioada 9-16 septembrie, la Marburg, Germania, s-a desfăşurat a XI-a întâlnire din cadrul dialogului teologic bilateral pentru tineri, dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania. Aceasta a avut ca temă ,,Dialogul ecumenic: situaţie, viziune şi metode”. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de 12 tineri teologi studenţi sau doctoranzi, iar germanii au avut 8 participanţi. S-a făcut o evaluare a întâlnirilor anterioare (1994-2003) şi au fost prezentate 6 referate, cu privire la noi modalităţi de abordare a dialogului bilateral.

 

Arhiepiscopul romano-catolic Sean P. O'Malley şi episcopeasa luterană Margaret Payne

 

Partea cea mai elocventă a întâlnirii nu au reprezentat-o discuţiile teologice, ci lucrurile de ordin practic experimentate de tinerii români în Germania. Ei au vizitat Biserica Elisabeta din Marburg, unde au luat parte la liturghia săvârşită de pastoriţa Börsch, cu care ulterior au purtat discuţii[17]. În acest mod extrem de simplu se erodează, în inimile tinerilor ortodocşi, tradiţia Bisericii şi se sădeşte ideea că şi femeile pot fi preoţi. Ca urmare a acestei eroziuni, în câţiva ani, proaspeţii teologi ortodocşi nu se vor mai împotrivi hirotoniei femeilor, ba chiar vor ajunge să o susţină.

 

Bartolomeu al Constantinopolului acordă importanţă Bisericii Române

Faptul că ierarhia română este puternic implicată în ecumenism şi că Biserica Ortodoxă Română este o Biserică importantă pentru ţelurile ecumenismului este vădit limpede de interesul extrem de mare pe care Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului îl arată pentru ţara noastră. În ultimii ani, el a vizitat România cu o insistenţă deosebită.

Mason al Arcului Regal, ce a studiat la Institutul Pontifical Oriental din Roma şi la Institutul Ecumenic din Bossey, vicepreşedinte al Comitetului de Credinţă şi Ordine al Consiliului Mondial al Bisericilor, patriarhul Bartolomeu este unul dintre marii apostoli ai ecumenismului în lumea ortodoxă. Anul acesta, el a vizitat România în luna octombrie, când a primit titlul de membru de onoare al Academiei Române şi titlul doctor honoris causa al Universităţilor din Cluj şi Constanţa. La Constanţa a ţinut o prelegere pe o temă ,,duhovnicească” arzătoare: ,,Semnificaţia şi protejarea celui mai preţios element din Univers: apa”[18], căci ecumenismul, secularismul şi pierderea conştiinţei ortodoxe nu sunt probleme atât de grave. Prin poziţia sa, de apărător al ecologiei, în vreme ce este patriarh al Constantinopolului, el dă un exemplu cumplit, relativizând şi batjocorind ideea de ierarh al Bisericii.

El acordă importanţă Bisericii Ortodoxe Române din motive strategice, slujind unor interese oculte, problemă pe care o vom relua în alt context.

 

Cardinalul Kasper a transmis patriarhului român salutările papei, dar a precizat că ,,Vaticanul nu doreşte să sacrifice Biserica Greco-Catolică”

Din 1999, de când Papa Ioan Paul al II-lea a venit în România, s-au înmulţit vizitele făcute de cardinali, ierarhi catolici şi conducători ai cultelor protestante pe meleagurile noastre. De exemplu, în luna aprilie a.c., a vizitat România cardinalul Karl Lehmann, episcop de Mainz şi preşedinte al Conferinţei Episcopilor din Germania, venirea sa înscriindu-se în contextul relaţiilor ecumeniste dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Romano-Catolică din Germania[19].

În luna mai a.c., patriarhul Teoctist a primit vizita cardinalului Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Unitate Creştină. El a adus patriarhului român salutările frăţeşti ale papei, dar nu a uitat să puncteze că ,,Vaticanul nu doreşte să sacrifice Biserica Greco-Catolică în favoarea dialogului cu Biserica Ortodoxă”[20]. La acestea, Teoctist a răspuns servil: ,,Cardinalul pregăteşte lucrarea cea mai importantă a Sfântului Scaun, ajutând Bisericile să-şi atingă ţelul, acela al unităţii depline”[21].

Din evenimentele ecumeniste ce au avut loc doar în acest an se remarcă faptul că Biserica Ortodoxă Română a fost târâtă de ierarhii ei în prima linie a ecumenismului, precum mărturiseşte un teolog român: ,,Biserica Ortodoxă Română este considerată una dintre cele mai deschise şi mai îndrăzneţe Biserici Ortodoxe în dialogul ecumenist mondial”[22]. Într-adevăr, ea a ajuns să dea tonul la diferite acţiuni moderniste şi inovaţii străine de duhul Ortodoxiei.

Încheiem această perspectivă asupra ecumenismului propovăduit de ierarhii români cu cuvintele Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, care, credem, sunt reprezentative pentru intenţiile şi planurile ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române: ,,Va veni o vreme în care şi românii îl vor recunoaşte pe papa drept cap al Bisericii, ca o condiţie a unităţii creştinismului[23].

 

Andreea Popa

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 32 (4/2004)



[1] România liberă, 24 ianuarie 2004, ,,Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor”.

[2] Biroul de presă şi comunicaţii al Patriarhiei Române, comunicat de presă nr. 5231/19.01.2004.

[3] România liberă, 24 ianuarie 2004, ,,Comunitatea Evreilor a participat la Octava de Rugăciune”.

[4] România liberă, 24 ianuarie 2004, ,,Deschiderea Centrului Ecumenic «Pax et unitas»“.

[5] Adevărul, 9 februarie 2004, ,,Patru facultăţi teologice învaţă împreună calea adevăratei toleranţe”.

[6] România liberă, 20 octombrie 2004, ,,Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a sfinţit la Nicula piatra de temelie a unui centru patristic”.

[7] România liberă, 10 ianuarie 2004, ,,Un calendar catolic-ortodox unic în lume”.

[8] Porunca iubirii, 2/2004, ,,Se intensifică întâlnirile ecumenice”.

[9] Vestitorul Ortodoxiei, 15 iunie 2004, ,,A treia întâlnire ecumenică internaţională de spiritualitate”.

[10] Vestitorul Ortodoxiei, 30 iunie 2004, ,,Conferinţa internaţională dedicată Schismei de la 1054 şi Cruciadei a IV-a (1204)”.

[11] Vestitorul Ortodoxiei, 15 iunie 2004, ,,Revista presei bisericeşti”.

[12] Formula As, anul XIV, nr. 611.

[13] România liberă, 9 octombrie 2004, ,,Reprezentanţi ai patriarhiilor ortodoxe din lume, la Durău”.

[14] Porunca iubirii, nr. 5-6/2002, ,,Cultura dialogului sau despre o altă relaţie Biserică-stat”.

[15] Viaţa cultelor, septembrie 2004, ,,Zece ani de relaţii ecumeniste ortodoxo-luterane”.

[16] Actualitatea ortodoxă, septembrie 2004, ,,Săptămâna internaţională de rugăciune şi meditaţie a tinerilor creştini”.

[17] Vestitorul Ortodoxiei, 31 octombrie 2004, ,,Dialogul teologic bilateral pentru tineri”.

[18] Ziua, 22 octombrie 2004, ,,Patriarhul Bartolomeu şi-a încheiat vizita în România”; 25 octombrie 2004, ,,O eminentă personalitate a vieţii spirituale contemporane: Bartolomeu al Constantinopolului”.

[19] Biroul de presă şi comunicaţii al Patriarhiei Române, comunicat de presă nr. 1541/27.04.2004.

[20] România liberă, 29 mai 2004, ,,Vaticanul nu doreşte să sacrifice Biserica Greco-Catolică în favoarea dialogului cu Biserica Ortodoxă”.

[21] Ziua, 12 mai 2004, ,,Unificarea, un dar al Duhului Sfânt”.

[22] Idem 13.

[23] Idem 12.