Mai-iunie 2011

Ştiri bisericeşti interne

 

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei acordă împrumuturi cu dobândă credincioşilor

În campania de aggiornamento a Bisericii Ortodoxe intră, cu o pondere considerabilă, telecomunicaţiile moderne şi internetul

Abateri de tot felul de la învăţătura ortodoxă se revarsă ca un puhoi

Patriarhul Daniil îşi continuă triumfător agenda sa de promovare a religiei unice

Abaterile de la dogmă şi canoane, într-un cuvânt, de la învăţătura Bisericii, încep să fie înscrise în hotărâri sinodale

Catolicii sunt fraţii noştri, dar stiliştii sunt schismatici

Biserica Ortodoxă a Estoniei (aparţinând de Patriarhia Constantinopolului) introduce reforma calendarului

 

 

Pe măsură ce duhul secularismului suflă mai tare în lume, instituţiile bisericeşti care doresc să fie ‘în pas cu vremurile’ introduc tot felul de reguli şi judecăţi pământeşti. Acest curent face ca simţul duhovnicesc şi conştiinţa bisericească ale creştinilor la nivel individual, dar şi la nivel de instituţie, să devină din ce în ce mai amorţite. S-a ajuns astăzi că mulţi dintre ei nici nu mai realizează cum este cu adevărat duhul creştin, cum ar trebui să gândească, să se comporte şi să făptuiască creştineşte.

Pentru aceşti creştini lumeşti, întâlnirea cu o gândire mai tradiţională produce un cutremur în fiinţa lor, care se manifestă adesea prin respingerea oricăror idei sau concepte ce vin din acea direcţie. Fidelitatea şi neclintirea în credinţă este pentru ei mândrie şi aroganţă, îndepărtarea de păstorii care îi conduc către abisul ecumenismului este neascultare, când este vorba să pună în practică dogmele şi canoanele acestea sunt învechite, respingerea învăţăturilor neortodoxe nu mai este un fapt vrednic de laudă, ci a devenit intoleranţă etc. Cu alte cuvinte, înseşi criteriile după care ar trebui cântărite lucrurile din punct de vedere duhovnicesc au fost abandonate, luându-le locul tot felul de criterii lumeşti, dintre care cel economic primează …

 

» Mitropolia Moldovei şi Bucovinei acordă împrumuturi cu dobândă credincioşilor. Din vremea păstoririi fostului mitropolit, actualul patriarh Daniil, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a început să întreprindă unele afaceri mai puţin duhovniceşti. Sub conducerea arhiereilor, preoţilor şi mirenilor aflaţi la cârma ei, instituţia a păşit treptat de la o administrare duhovnicească, aşa cum se cuvine unei astfel de instituţii, la o administrare în care aspectul financiar se află pe primul loc.

Cea mai recentă găselniţă prea puţin duhovnicească a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei este deschiderea, în martie a.c., a unei case de ajutor reciproc, intitulată pompos Casa de Ajutor Reciproc a Clericilor şi Mirenilor (CARCM). Aceasta are condiţii stricte pentru acordarea de împrumuturi de maximum 5.000 lei cu 6% dobândă: persoanele care cer împrumut trebuie să demonstreze că sunt creştini ortodocşi, că au venit stabil, şi trebuie să găsească alţi 2 creştini ortodocşi aflaţi în câmpul muncii care să-i gireze. Suma primită trebuie înapoiată în termen de 2 ani.

Credincioşii care doresc să solicite împrumut trebuie să plătească o taxă de înscriere în CARCM de 35 lei şi o cotizaţie lunară de 30 lei. Cei care doresc să se împrumute din prima lună de înscriere trebuie să depună în contul deschis la CARCM o treime din suma solicitată. În plus, pentru acordarea unui împrumut, trebuie să depună o sumă într-un fond de garanţie, pe care o primesc înapoi după returnarea împrumutului. Când a înfiinţat CARCM, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a finanţat-o cu o sumă de 300.000 lei.

Pe 5 martie 2011, preotul Grigore Timoftescu, preşedintele CARCM, a declarat presei că este convins că instituţia va avea multe solicitări de împrumuturi, având în vedere dobânda redusă care este percepută, dar şi încrederea oamenilor în Biserică. Deja sute de enoriaşi figurează pe lista de aşteptare.

Însă, mulţi pensionari şi oameni nevoiaşi au fost dezamăgiţi de condiţiile cerute pentru acordarea de împrumuturi. Bucuroşi la aflarea veştii că pot împrumuta bani cu dobândă mai mică decât la bancă, ei s-au lovit de condiţiile CARCM, pe care nu le pot îndeplini. Eugenia Pichiu, de 73 ani, din satul ieşean Şipote, a declarat: ,,Am o pensie de 920 lei, din care sunt pregătită să depun lunar câte 500 lei, ca să plătesc împrumutul cât se poate de repede. Aş fi dispusă să girez chiar cu casa mea, dar de unde să iau acum 2.300 lei (n.r.: suma pe care trebuie să o depună ca garanţie) ? Chiar am ajuns să nu mai avem încredere nici măcar în Biserică ?”

Ea a renunţat să se mai împrumute, fiind urmată de mulţi alţi pensionari cu venituri mici. Ieşeanca Aneta Simionescu, de 69 ani, care dorea şi ea un împrumut, a spus: ,,Am o pensie de 680 lei, din care 300 lei se duc numai pe medicamente. Abia îmi permit să trăiesc, nicidecum să depun o sumă de bani de siguranţă”.

În urma acuzaţiilor presei, pe 7 martie 2011, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a emis un comunicat în care a ţinut să se dezică de orice interese financiare legate de funcţionarea CARCM: ,,Suma suplimentară, calculată procentual, care însoţeşte returnarea eşalonată a oricărui împrumut are ca destinaţie exclusivă acoperirea cheltuielilor cu funcţionarea acestei asociaţii. Sumele rămase necheltuite nu vor constitui în nici un caz un venit suplimentar pentru Arhiepiscopia Iaşilor”. Oare ?

Din nefericire, aceasta nu este singura instituţie de acest gen, căci şi Mitropolia Olteniei are o casă de ajutor. În plus, există case de ajutor reciproc care împrumută personalul clerical cu 25% dobândă.

Ce s-ar putea spune despre această nouă iniţiativă a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei ? Nu s-ar putea răspunde mai bine decât cu cuvintele Sfântului Ierarh Vasilie cel Mare despre camătă: ,,Într-adevăr, este culmea neomeniei ca de la cel lipsit de cele necesare vieţii, care-ţi cere împrumut ca să se ajute în viaţă, tu să nu te mulţumeşti cu capitalul, ci să născoceşti venituri şi să aduni bogăţii de pe urma nenorocirilor săracului. (…) Domnul ne-a poruncit lămurit, zicând: ‘Şi de daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi a lua, ce dar este vouă ? Că şi păcătoşii dau păcătoşilor împrumut, ca să ia întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri, şi faceţi bine, şi daţi împrumut, nimic nădăjduind, şi va fi plata voastră multă, şi veţi fi fii celui Preaînalt; că el este bun spre cei nemulţumitori şi spre cei răi. Deci, fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv’ (Luca 6, 34-36). Când vrei să dai săracului pentru Domnul, datul este şi dar şi împrumut; este dar, din pricină că nu nădăjduieşti să ţi se dea înapoi; este împrumut, din pricina marii dărnicii a Stăpânului, care îţi va plăti datoria în locul săracului; Dumnezeu, primind prin sărac puţin, îţi va da mult (…). ‘Cel ce miluieşte pe sărac, dă împrumut lui Dumnezeu, şi după darea lui se va răsplăti lui’ (Pildele lui Solomon 19, 17). Nu vrei oare să ai pe Stăpânul universului girant că-ţi vei primi înapoi banii împrumutaţi ?”

Cuvintele lui sunt întregite de o proorocie a Sfântului Ierarh Nifon al Constantinopolului referitoare la vremurile de pe urmă: ,,Peste tot va stăpâni iubirea de arginţi. Dar vai de monahii care se străduiesc să adune bani, că unii ca aceştia nu vor vedea faţa lui Dumnezeu. Căci iubirea de arginţi este urâciune înaintea lui Dumnezeu. Monahii şi mirenii vor da bani cu dobândă. Ei nu vor voi să-i dea la săraci ca să le răsplătească Dumnezeu cu mult mai mult în Împărăţia Cerurilor”.

Acolo de unde a dispărut Milostenia, ,,fiica cea mare a Marelui Împărat şi cea dintâi dintre fiicele lui”, cum i-a spus aceasta în vedenie Sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, ce rămâne în urmă ? Dispare şi dragostea de aproapele, dar şi credinţa şi nădejdea.

P.S.: Tot în jurisdicţia Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Mânăstirile Suceviţa, Moldoviţa şi Voroneţ impun o taxă de intrare tuturor celor care vor să le treacă pragul. Din aceasta nu reiese clar: sunt mânăstiri sau doar monumente sau muzee ?

 

» În campania de aggiornamento a Bisericii Ortodoxe intră, cu o pondere considerabilă, telecomunicaţiile moderne şi internetul. Sesizând înclinaţia tinerei generaţii spre telefoane mobile, iphone, internet şi altele, ierarhia ortodoxă a început să-i caute pe tineri pe acest teritoriu, oferindu-le diferite servicii specifice acestor modalităţi de comunicare.

În 2010, Patriarhul Chiril al Moscovei şi a toată Rusia a declarat că ,,preoţii ar trebui să activeze online şi să folosească reţelele de socializare pentru a le ţine predici utilizatorilor de internet”. El nu a menţionat în mod specific serviciile de telefonie mobilă, dar prezenţa Bisericii se face din ce în ce mai simţită pe celular în ultima vreme, comentează cotidianul rus de limbă engleză The Moscow Times.

Anul acesta, mişcarea tinerilor ortodocşi Voskresenie a lansat un serviciu de mesagerie text denumit ,,Cuvânt bun”, care oferă învăţături din Sfânta Scriptură şi din scrierile sfinţilor ortodocşi. Conducătorul proiectului, stareţul Ioasaf Sorokin de la Biserica Învierii Domnului alege în fiecare dimineaţă două citate pe care le transmite credincioşilor din toată ţara. În luna februarie a.c., serviciul a avut circa 2.000 de utilizatori. El este oferit de Intis, o companie cu sediul în statul Tatarstan, care este predominant musulman, şi este disponibil la nivel naţional, având utilizatori în majoritatea regiunilor.

În timp ce stareţul Ioasaf oferă servicii spirituale gratuit, un număr de companii dintre care unele nu aparţin spaţiului religios au intuit posibilitatea obţinerii unor profituri în acest domeniu folosind tehnologii de ultimă generaţie. De pildă, operatorul regional de telefonie mobilă Smarts oferă o gamă largă de ,,servicii spirituale şi tarife pentru credincioşii ortodocşi”. Unul dintre acestea, denumit ,,Clopotniţa”, presupune reduceri pentru apeluri şi mesaje text în sărbătorile religioase. El este disponibil în regiunea Samara şi a fost alcătuit în colaborare cu eparhia locului. Filiala Smarts din regiunea învecinată Iaroslavl acordă abonaţilor apeluri gratuite sâmbăta şi duminica şi posibilitatea de a asculta cântări ortodoxe prin telefon.

Serviciul ,,Prietenul Spiritual” disponibil pentru abonaţii Smarts din Samara le permite acestora să audieze un student de la seminarul ortodox pe teme precum ,,o situaţie de viaţă dificilă”, ,,sărbători ortodoxe” sau ,,cum să ajungi la cea mai apropiată biserică”. Serviciul a primit binecuvântarea Arhiepiscopului Serghie de Samara şi Sizran şi percepe suma de 1 rublă pe minut.

De asemenea, se pot descărca online icoane ortodoxe, de obicei ale unor sfinţi populari, precum şi texte de rugăciuni, la preţul de aproximativ 20 ruble pe mesaj. ,,Astfel de oferte pot fi găsite pe multe site-uri, deşi companiile din spatele lor nu au de obicei nici o legătură cu Biserica”, titra cotidianul The Moscow Times.

Nici românii nu sunt mai prejos. La scurt timp după ce a preluat frâiele Bisericii Ortodoxe Române, modernistul patriarh Daniil a înfiinţat propriul grup de presă care include postul de televiziune Trinitas, postul radio Trinitas, editura de carte religioasă Trinitas, agenţia de ştiri Basilica, cotidianul Lumina şi agenţia de pelerinaje Basilica Travel.

Urmând exemplul patriarhiei, sunt biserici, episcopii sau mitropolii care au posturi de radio, site-uri, forumuri, care oferă informaţii pe diferite teme de interes sau ,,consiliere duhovnicească”. În plus, au apărut numeroase site-uri şi blog-uri care prezintă ştiri, promovează învăţăturile ortodoxe şi facilitează discuţiile dintre creştini, fenomen numit astăzi de analişti ,,Biserica pe internet”. Mirel Bănică, un sociolog care studiază spaţiul religios, a afirmat că asemenea site-uri pot ridica sprâncenele unora, însă răspund unei nevoi reale: ,,Oamenii sunt ocupaţi, mulţi români trăiesc în străinătate şi nu mai au timp pentru a săvârşi toate ritualurile ortodoxe aşa cum obişnuiau părinţii lor”. Pentru Bănică, ,,dezvoltarea blogosferei ortodoxe este răspunsul religiei la provocările timpurilor moderne”.

Recent, site-ul ortodox cu cel mai mare trafic din România, www.crestinortodox.ro, a iniţiat o acţiune care a stârnit nemulţumirea şi indignarea multor credincioşi. El a propus să fie mijlocitor între credincioşi şi 4 mânăstiri ortodoxe din România, transmiţând acestora din urmă pomelnice ale credincioşilor împreună cu anumite sume de bani, stabilite foarte precis. Tarifele, care pot fi achitate cu majoritatea cardurilor de credit, sunt de 1 euro pentru un acatist, 1,84 euro pentru 2 zile, 2,8 euro pentru 3 zile, 6,16 euro pentru o săptămână sau 24 euro pentru pomenirea timp de o lună de zile, rugăciunile săvârşindu-se pentru sănătate, rezultate bune la examene, iertarea păcatelor pentru vii şi morţi. O parte din banii achitaţi pe site reprezintă comision pentru administratorul acestuia.

Pe pagina principală a site-ului se afirmă: ,,Prin acest serviciu ajutăm ca românii să fie pomeniţi pretutindeni în slujbele dumnezeieşti, să-şi întărească credinţa şi să primească mai repede tăria strămoşilor în vremuri de nevoi”.

Un călugăr de la Mânăstirea Zemeş din nord-estul ţării a susţinut că în perioada comunistă existau practici similare, când credincioşii care vieţuiau departe de vetrele monahale trimiteau prin poştă pomelnice împreună cu o sumă de bani, care era la latitudinea credinciosului. Şi astăzi este utilizată această metodă, care nu este însă similară cu cea de mai sus, fiindcă nu presupune nici un intermediar, ci o relaţie umană între preot şi credincios, aşa cum s-ar cuveni să existe.

Conducerea Bisericii Ortodoxe Române nu a fost de acord cu această iniţiativă, care ,,speculează comoditatea”, iar presa a scris articole dure împotriva ei. De pildă, cotidianul Gândul titra: ,,Biserica a făcut pactul cu internetul”. Un preot tânăr, care a preferat să nu-şi dea numele, a afirmat: ,,A trimite pomelnice prin internet doar înstrăinează credincioşii de Biserică. În plus, preotul nu este un slujitor public plătit să rostească o rugăciune”.

În schimb, clericii modernişti nu se ‘împiedică’ de asemenea lucruri. Ieromonahul Nectarie de la Mânăstirea Crasna, una dintre mânăstirile care primesc pomelnice prin intermediul site-ului, călătoreşte des în Franţa şi a ,,învăţat să se adapteze mentalităţilor occidentale”. El a declarat: ,,Pomelnicele ajung pe e-mail. Sunt scoase la imprimantă şi aduse în biserică pentru a fi citite”. Ce mai contează că nu-l cunoaşte pe credincios – de fapt, nici nu ştie dacă este credincios sau doar un om care apelează la Biserică la ananghie, ca mai apoi să uite de ea –, că nu a avut un contact uman cu el, nu i-a ascultat necazul, prin care cei doi oameni au interacţionat: unul şi-a spus păsul, iar celălalt a ascultat şi a căutat să-l mângâie ? Ce mai contează toate acestea în zilele de astăzi, când adoptăm mentalităţi străine de cea ortodoxă şi avem la îndemână ‘binefacerile’ tehnologiei ?

 

Stiri 64 1

 

Alte site-uri ortodoxe invită credincioşii să publice anunţuri matrimoniale (foto), însă fără a cere bani. ,,Căsătoria este singurul scop al reclamelor pe care le găzduim. Este foarte important ca cei doi soţi să fie creştini ortodocşi care merg la biserică”, scrie pe pagina principală a site-ului www.cetateacrestina.org. El este utilizat îndeosebi de studenţii de la Facultatea de Teologie şi viitori preoţi. Socotind după numărul de e-mailuri de mulţumire postate, site-ul pare să fie un intermediar plin de succes. Însă răsfoirea mesajelor dezvăluie interesele şi dorinţele tinerilor contemporani, ca şi afacerile din spatele căsătoriilor viitorilor preoţi. Unul dintre utilizatori mărturisea într-un mesaj: ,,Dacă nu îmi găsesc o soţie, tata nu-mi mai poate păstra postul (în parohia proprie) şi nu mai prind parohie”.

Un alt site, Funerar TV, a ales să se ocupe de înmormântări. Remarcând că ,,evenimentele tragice se pot petrece pe neaşteptate când rudele pot fi la zeci de km depărtare”, Funerar TV oferă românilor posibilitatea de a ,,însoţi pe cei dragi pe ultimul drum prin internet”. La preţuri cuprinse între 170-840 euro, site-ul poate ,,transmite în direct întreaga slujbă de înmormântare, de la pregătire la sfârşit”.

Întâlnim şi în România site-uri ortodoxe de primă mărime care sunt administrate de companii care nu au nici o legătură cu domeniul religios. De exemplu, administratorul site-ului www.crestinortodox.ro, ,,potrivit informaţiilor disponibile, este societatea Active Soft S.R.L. cu sediul în Bucureşti, aflată în subordinea societăţii Broadhurst Investments Limited din Cipru”. Broadhurst Investments Limited este un fond de investiţii din România, administrat de fondul de investiţii New Century Holdings. În 2006, Broadhurst deţinea companiile Romarta, Winmarkt, Valmetex, pachete majoritare de acţiuni la Electroaparataj, Elpreco şi Vel Pitar, precum şi pachete minoritare la Unirea Shopping Center, Cocor Bucureşti, Antibiotice SA, Asirom, Turbomecanica, Rafinăria Astra Română Ploieşti etc.

Aşadar, un concern se află în spatele celui mai mare site ortodox din România, care are peste 100.000 de afişări zilnic ? Mulţi dintre ortodocşii care au vizitat acest site, şi mai cu seamă cei care au purtat discuţii pe forumul său, au remarcat înclinaţia puternic modernistă şi ecumenistă a acestuia, ca şi faptul că promovează relativismul dogmatic şi canonic şi concepte antagonice cu învăţătura ortodoxă. Unii nu s-au ferit să afirme că ,,forumul crestinortodox.ro este un foarte mare focar de ecumenism, sminteală şi venin” şi că cei ce doresc să mărturisească adevărul şi să aibă o atitudine cu adevărat ortodoxă nu sunt deloc bine primiţi …

Într-o situaţie asemănătoare se află cunoscutul site de ştiri ortodoxe www.lacasuriortodoxe.ro. Administratorul său este KSL Cătălin, un personaj care se ocupă cu afaceri imobiliare şi care, alături de alte persoane, finanţează acest site pseudo-ortodox. Şi acesta promovează modernismul şi ecumenismul, iar cititorii care îşi permit să comenteze nefavorabil postările sunt jigniţi şi ameninţaţi.

Astăzi, totul poate fi găsit de-a gata. Aşa cum gospodinele din zilele noastre pot găsi gemuri, murături, prăjituri şi alte bunătăţi culinare în magazine, de-a gata, şi creştinii grăbiţi pot găsi pe internet totul de-a gata. Internetul le oferă totul pe tavă: pot asculta slujbe sau rugăciuni online, pot privi o icoană, pot trimite un pomelnic prin internet etc. Astfel, ei nu mai sunt nevoiţi să se străduiască în nici un fel şi pot socoti că şi-au împlinit îndatoririle faţă de Dumnezeu, iar în rest îşi pot vedea de viaţa lor de zi cu zi, care nu curge după preceptele creştine, ci după cele ale lumii contemporane …

 

» Abateri de tot felul de la învăţătura ortodoxă se revarsă ca un puhoi peste cei care se străduiesc să trăiască în duhul creştin. Citind ce scriu credincioşii pe internet, oricine poate remarca că adeseori ei aduc în prim plan întâmplări neplăcute sau fapte contrare învăţăturii ortodoxe, pentru care caută explicaţii, justificări, şi încearcă să treacă peste ele pentru a merge înainte pe calea cea strâmtă.

De exemplu, urmărind programele şi transmisiunile postului bisericesc Trinitas TV, credincioşii au observat în multe cazuri monahi şi ieromonahi cu părul tuns. Iată ce scrie un credincios: ,,Toţi preoţii de la Patriarhie (şi nu erau puţini) care sunt monahi, nu preoţi de mir, şi care în timpul trecut aveau o anumită ţinută, cea firească de monahi cu chip îngeresc, pentru care şi-au depus şi voturile, aveau proaspăt tăiat (se vedea că era foarte recent) părul, aveau tuns părul cel lung. (…) Erau proaspăt tunşi, ceafa le era scurtă ca şi întreg părul din rest, aveau chipuri de mireni în toată regula sau precum nişte preoţi de mir. (…) Spre seară, merg şi intru pentru priveghere la Mânăstirea Plumbuita. (…) Toţi, dar absolut toţi preoţii călugări, dar şi diaconii călugări (chiar şi unul sau doi călugări simpli) erau tunşi ! Şi la fel, ‘proaspăt’, de curând. (…) Eu nu mai înţeleg … eu până acum nu am auzit de aşa ceva”. Un alt credincios a adăugat că la Mânăstirea Sâmbăta de Sus lucrurile stau la fel.

Un alt aspect care şochează este faptul că pe şantierul Catedralei Mântuirii Neamului se lucrează duminica şi în sărbători, chiar şi în praznice împărăteşti. Un credincios scria: ,,Sâmbătă spre duminică, la miezul nopţii. Acum 30 de minute am fost în preajma şantierului viitoarei catedrale. Într-o atmosferă asiatică zeci de oameni camuflaţi în echipamente de protecţie lucrau fără preget, pe utilaje moderne. Cum ziua liturgică a început demult, este deja o blasfemie. Din informaţiile mele, nu se ţine cont de sărbători şi ca la Bumbeşti Livezeni, în comunism, detaşamente plătite pe bani grei, în condiţii nocturne şi la temperaturi sub zero, trudesc să dea gata cincinalul în 4 ani”.

Mărturisim că şi noi am fost martori la aceasta. Pe 25 martie 2011, de praznicul Bunei Vestiri a Maicii Domnului pe stil nou, am trecut pe lângă acest şantier pe la orele prânzului şi am văzut intrând în şantier mai multe betoniere care roteau în recipientul lor betonul proaspăt, care urma a fi turnat în temelia construcţiei. O altă persoană care merge regulat duminica la o biserică din apropierea şantierului a afirmat – cu jumătate de gură, parcă nevrând să spună în cuvinte ce i-a fost dat să vadă – că se lucrează duminică dimineaţa la această construcţie.

Acestea fiind zise, se naşte o întrebare surprinzătoare: oare cui îi este închinată această construcţie faraonică, dacă nu sunt respectate legile Aceluia căruia afirmă că Îi este închinată ? Cum poţi să pretinzi că aduci un dar cuiva, dacă nu-l respecţi ? Probabil că se va găsi o scuză că betonul nu ţinea până a doua zi, sau cine ştie ce alte explicaţii penibile.

De altfel, unii preoţi tineri nici nu mai ştiu care este ziua de odihnă a creştinului. Unul dintre aceştia afirma pe internet: ,,Şi duminica este zi de muncă. Trebuie să facem în ea fapte bune, că sâmbăta trebuie să ne odihnim cu trupul, că şi Hristos S-a odihnit cu trupul în mormânt !” …

O altă serie de afirmaţii se referă la buletinele cu cip şi pecetea lui antihrist. Sunt mulţi clerici, chiar şi arhierei care se străduiesc să convingă credincioşii că nu are nici o semnificaţie duhovnicească buletinul cu cip, nici măcar introducerea cipului sub piele. Unii ajung chiar la performanţa de a declara public că nu va exista antihrist !

După Arhiepiscopul Calinic al Argeşului, stareţul Iustin Miron de la Mânăstirea Oaşa, şi alţii, a venit rândul preotului Eugen Tănăsescu, directorul media al Arhiepiscopiei Tomisului, să-şi exprime opiniile pe această temă. Într-o emisiune la Radio Dobrogea, el i-a îndemnat pe credincioşi să accepte actele cu cip, contestând poziţia anti-cip a altor clerici.

Recent, el a publicat un articol pe site-ul www.crestinortodox.ro în care încearcă să demonteze convingerea enunţată de ,,adversarii sistemelor informatice” că ,,documentele electronice pregătesc venirea antihristului şi instaurarea sclaviei sufleteşti prin aşa-zisa ‘închisoare electronică’”. Vrând să-şi arate priceperea, clericul se aventurează pe un teren extrem de spinos, Cartea Apocalipsei şi tâlcuirea ei duhovnicească: ,,Avem de-a face cu o nefastă repetare a poveştii ce se vrea dogmă mântuitoare şi care sună cam aşa: mai este puţin până la apostazia generală şi instalarea ‘urâciunii pustiirii în locul cel sfânt’, adică un soi de nimicire duhovnicească”.

El neagă existenţa pecetluirii, prezentând-o ca pe un lucru metaforic, iar apologia lui culminează cu negarea existenţei lui antihrist: ,,De-a lungul istoriei, anti-Hrist a fost întruchipat de diverşi dictatori anti-creştini. (...) Pentru fiecare dintre noi sfârşitul acestei lumi este incert de aproape, odată cu plecarea noastră de aici. (...) Nimic altceva nu este Apocalipsa decât o descoperire pe care Dumnezeu o face iubitului Său ucenic, pentru a înţelege întreaga istorie a luptei dintre bine şi rău, dintre iubire şi ură, dintre Biserica lui Hristos şi ‘sinagoga satanei’, care nu urmăreşte decât dispariţia comuniunii de dragoste dintre om şi Dumnezeu, indiferent de mijloace sau metode. (...) Dacă citeau cu atenţie Apocalipsa, speriaţii de venirea sfârşitului ar fi înţeles că aceasta nu este altceva decât venirea lui Hristos întru slavă, adică judecata universală şi separarea ‘oilor’ de ‘capre’, după considerentul ştiut de toţi credincioşii: virtutea dragostei”. Antihrist şi perioada cumplită de încercare a lumii sunt şterse cu buretele, credincioşii fiind îndemnaţi să trăiască … în dragoste.

Arhiepiscopia Tomisului este prolifică în a exprima asemenea aberaţii, un alt reprezentant al său care ilustrează această tendinţă fiind preotul Anghel Dincu. El este realizatorul emisiunii ,,Lumina lui Hristos” la postul tv Neptun Constanţa, de 12 ani. Credincioşii care urmăresc emisiunile semnalează diferite declaraţii şocante ale sale. De pildă, el a declarat că Duhul Sfânt vine şi la budişti, şi la mahomedani, şi la catolici. În altă emisiune, el a susţinut existenţa unor civilizaţii extraterestre, care sunt, de asemenea, ,,opera lui Dumnezeu”. Şi mai sunt multe altele, atât din repertoriul său, cât şi al altora, pe care nu s-a obosit nimeni să le consemneze …

 

» Patriarhul Daniil îşi continuă triumfător agenda sa de promovare a religiei unice (a se vedea articolul Februarie 2008. Ştiri. ‘Ritorul’ religiei unice, patriarhul Daniil doreşte îndoctrinarea copiilor din fragedă pruncie). Pe 14 aprilie 2011, în sala Conventus a Palatului Patriarhiei, sub preşedinţia Patriarhului Daniil al României, a avut loc întrunirea reprezentanţilor următoarelor culte din România: Biserica Ortodoxă Română, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara, Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), Arhiepiscopia Bisericii Armene, Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi din România (lipovenească), Biserica Reformată din România, Biserica Evanghelică din România, Biserica Evanghelică Luterană din România, Biserica Unitariană din Transilvania, Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, Uniunea de Conferinţe a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România – Cultul Mozaic, Cultul Musulman din România.

De asemenea, au participat cu statut de observator Cultul Creştin Baptist – Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România şi Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România. În cadrul acestei reuniuni, s-a convenit, de principiu, constituirea Consiliului Consultativ al Cultelor din România, urmând ca acordul final să fie dat de organismele de conducere proprii fiecărui cult.

 

Stiri 65 1

Patriarhul Daniil al României, înconjurat de participanţii la întrunirea din 14 aprilie 2011

 

Cei prezenţi au stabilit ca acest consiliu să fie o ,,organizaţie de natură etică, socială, autonomă, apolitică, non-guvernamentală, fără personalitate juridică şi non-profit”. După cum scrie în comunicatul Secretariatului Consiliului Consultativ al Cultelor din România, ,,obiectivele majore ale sale sunt: promovarea credinţei în Dumnezeu şi a importanţei acesteia în viaţa persoanei şi a societăţii, apărarea şi promovarea fiinţei umane şi a demnităţii ei, promovarea respectului faţă de creaţia divină (omul şi natura înconjurătoare), adoptarea unor poziţii şi atitudini comune faţă de probleme importante ale societăţii, manifestarea solidarităţii şi cooperării dintre culte în domeniul spiritual, cultural, educaţional şi social, prevenirea şi medierea în soluţionarea eventualelor diferende interconfesionale şi interreligioase, inclusiv respingerea şi descurajarea oricărei forme de extremism etc”.

 

Stiri 65 2

Stiri 65 3

 

În plus, reprezentanţii cultelor participante au stabilit ca principii generale de funcţionare ,,egalitatea cultelor membre, preşedinţia anuală prin rotaţie şi adoptarea deciziilor prin consens”. Aceste principii vorbesc de la sine despre direcţia în care se îndreaptă acest organism interreligios: religia unică. Egalitatea cultelor este un principiu ecumenist fundamental care neagă unicitatea şi însăşi existenţa Bisericii lui Hristos şi a Adevărului ei. De asemenea, preşedinţia anuală prin rotaţie presupune ca reprezentanţii ortodocşi să se supună deciziilor reprezentanţilor altor culte şi religii, despre care putem crede de pe acum că nu vor fi în folosul Ortodoxiei. Dar dacă nici măcar reprezentanţii Bisericii Ortodoxe nu mai acţionează în folosul acesteia, de ce ne-am mai mira că îngăduie ca alte culte, minoritare la noi în ţară, să facă aceasta ?

România nu este prima ţară în care se înfiinţează un Consiliu Consultativ al Cultelor. Acest organism face parte dintr-o reţea mondială de asemenea organizaţii, care are rolul de a atrage şi cufunda lumea creştină în creuzetul religiilor lumii, în care se zămisleşte religia unică şi închinarea la antihrist (a se vedea articolul Septembrie 2008. Caleidoscop – Scurt periplu pe frontul campaniei de impunere a religiei unice). Printre ţările care deţin un astfel de for, numit uneori Consiliu Interreligios, se numără Comunitatea Statelor Independente, Rusia, Federaţia Bosnia Herţegovina, Serbia (înfiinţat în iulie 2010), Israel, districte din Statele Unite ale Americii etc.

Există de asemenea un Consiliu European al Liderilor Religioşi, care este unul dintre cele 4 Consilii Interreligioase regionale din reţeaua Conferinţei Mondiale a Religiilor pentru Pace. Din Consiliul European fac parte conducători ai mai multor religii prezente în Europa: creştinism cu confesiunile sale, iudaism, islamism, budism, hinduism, sikhism, zoroastrianism. Consiliul a fost înfiinţat la Oslo, Norvegia, în 2002, şi are 30 de membri.

Conferinţa Mondială a Religiilor pentru Pace este o reţea de consilii interreligioase naţionale şi regionale legate printr-un Consiliu şi Secretariat Mondial, aflate lângă cartierul general al ONU din New York. Organizaţia globală reuneşte 51 de consilii interreligioase naţionale şi 4 regionale. Prin aceste consilii, bisericile, sinagogile, moscheile şi alte temple păgâne alcătuiesc o reţea prin intermediul căreia se pot mobiliza comunităţile religioase pentru reconciliere şi pace.

Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) promovează iniţiativele interreligioase naţionale, internaţionale şi globale, ca şi înfiinţarea de consilii interreligioase la aceste niveluri. Potrivit reprezentanţilor CMB, printre scopurile acestor organizaţii se numără: creşterea toleranţei, respectului şi colaborării printre comunităţile religioase; identificarea şi promovarea valorilor spirituale împărtăşite de tradiţiile religioase; susţinerea eforturilor pentru pace, reconciliere, dreptate şi dezvoltare durabilă; angajarea în şi sprijinirea programelor şi iniţiativelor ONU; prezentarea valorilor în forumuri civile care tratează diferite preocupări sociale şi economice, inclusiv foamea, sărăcia, refugiaţii, degradarea mediului, discriminarea de gen etc. După cum se poate vedea cu uşurinţă, aceasta este ‘agenda’ celor care doresc unificarea lumii sub toate aspectele şi guvernarea mondială.

În tot acest plan, Consiliul Consultativ al Cultelor din România este o mică rotiţă dintr-un angrenaj uriaş, care a fost pusă în mişcare pentru a face ca angrenajul să funcţioneze cât mai bine întru scopul dorit, care – ar trebui să fie limpede pentru toţi – nu este nicidecum propăşirea credinţei în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

 

» Abaterile de la dogmă şi canoane, într-un cuvânt, de la învăţătura Bisericii, încep să fie înscrise în hotărâri sinodale. Unele abateri încetăţenite în Biserica oficială s-au înscris atât de bine în aşa-zisa tradiţie bisericească, de rit nou, încât aproape că nu a fost nevoie a fi date hotărâri ecleziastice pentru ele. În cazul altor abateri, care provoacă încă tulburare în rândul credincioşilor, se profită de abuzurile unor clerici sau de evenimente nefericite pentru a schimba rânduielile statornicite de veacuri, afirmând că sunt învechite sau chiar vătămătoare, şi a transforma abaterea în regulă.

Concret, acest din urmă mod de a proceda este ilustrat de recenta Hotărâre sinodală de la sfârşitul lunii martie 2011, care a pus capăt citirii Molitfelor Sfântului Vasilie cel Mare în ziua praznicului său, 1 ianuarie. La începutul anului, credincioşii semnalau cu indignare faptul că pe 1 ianuarie, în biserica patriarhală, ca şi în bisericile din centrul Bucureştiului nu s-au citit Molitfele Sfântului Vasilie, aşa cum se obişnuia. Ele au fost citite doar în câteva lăcaşuri de cult de la periferia capitalei.

Ulterior, una dintre temele abordate la şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 17 februarie 2011 a fost ,,stabilirea unei rânduieli liturgice unitare în Biserica Ortodoxă Română pentru slujba ce se oficiază în noaptea trecerii dintre ani”, ca şi cum nu ar fi existat o asemenea rânduială. În urma dezbaterilor şi ţinând cont de propunerile Episcopului Corneliu al Huşilor a fost alcătuită o rânduială liturgică pentru acest moment care cuprinde Acatistul Mântuitorului şi slujba Te Deum-ului.

,,Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă va supune aprobării Patriarhului Daniil proiectul de broşură care va cuprinde rânduiala slujbei bisericeşti din noaptea trecerii dintre ani, cu conţinutul aprobat de Sfântul Sinod, şi care, în scopul uniformizării acestei rânduieli liturgice, va fi difuzată tuturor unităţilor de cult din eparhiile Patriarhiei Române”, se precizează în Hotărârea sinodală, publicată de cotidianul Patriarhiei, Lumina.

,,Întrucât sărbătoarea bisericească de la 1 ianuarie (Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului şi Sfântul Vasilie cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei), care este şi începutul anului civil, trebuie primită cu bucurie duhovnicească, la sfârşitul sfintei liturghii se va oficia slujba Te Deum-ului, aşa cum se procedează la nivel pan-ortodox şi cum prevăd îndrumările tipiconale”.

Nu este foarte clar ce legătură are începutul anului civil cu bucuria duhovnicească şi de ce s-ar săvârşi în biserică un Te Deum în această zi, căci pentru sărbătorile bisericeşti nu se săvârşesc Te Deum-uri.

Citind următorul paragraf aflăm adevăratul motiv al emiterii acestei hotărâri sinodale: ,,Pentru a se evita excesele străine de duhul credinţei şi al bunei-cuviinţe pastorale, precum şi practicile dăunătoare unităţii liturgice, episcopii chiriarhi vor adresa clerului îndrumarea pastorală şi duhovnicească de a respecta rânduiala citirii Molitfelor Sfântului Vasilie cel Mare în zile de post, în cazuri individuale şi, după caz, în legătură cu taina sfântului maslu, atunci când bolnavul solicită, această rânduială trebuind să fie însoţită de post şi spovedanie, atât din partea clericilor, cât şi a credincioşilor. În cazul îndrumărilor respective se va preciza cu limpezime că citirea Molitfelor Sfântului Vasilie cel Mare în noaptea trecerii dintre ani este o practică regională (mai ales în sudul ţării) neaprobată de Sfântul Sinod, inexistentă în alte zone ale ţării şi mai ales în practica altor Biserici Ortodoxe surori”.

Cu alte cuvinte, Sfântul Sinod nu doreşte ca preoţii să mai citească Molitfele Sfântului Vasilie cel Mare pe 1 ianuarie, aşa cum este datina ortodoxă de veacuri. Dacă această hotărâre a fost luată pentru a înfiera excesele unor clerici, care fac o afacere din citirea molitfelor, se cuvine să spunem că ar fi fost mai potrivite alte măsuri, individuale. S-a preferat însă eliminarea acestor molitfe, binefăcătoare pentru întregul popor mai cu seamă în aceste vremuri grele pentru creştinism, şi introducerea unui Te Deum, săvârşit cel mai adesea la începutul unor festivităţi laice precum începerea şcolii, sau începerea lucrărilor Parlamentului, nicidecum pentru un praznic bisericesc, doar pentru a fi în ton cu moda de la Constantinopol sau Moscova, sau poate de la Bruxelles.

În ce priveşte semnificaţia duhovnicească a acestor molitfe, Mitropolitul Laurenţiu Streza al Ardealului a oferit explicaţii privind hotărârea sinodală în cadrul unei emisiuni difuzate la Trinitas TV: ,,Tot mai mulţi credincioşi doresc să petreacă momentul trecerii dintre ani în sfânta biserică. Neexistând o rânduială stabilită, în fiecare biserică s-au oficiat la discreţia preotului diferite rânduieli. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a stabilit ca normativ un ritual care este cel mai potrivit pentru astfel de clipe. Pentru că în ziua de anul nou se cinsteşte şi Sfântul Vasilie cel Mare s-a obişnuit în unele locuri a se citi şi exorcismele Sfântului Vasilie. Exorcismele sunt rânduieli cu totul speciale şi care se săvârşesc numai în cazuri extraordinare şi cu o pregătire deosebită. Biserica are exorcisme la botez, însă ele nu trebuie impuse şi citite cu regularitate, chiar dacă momentul acesta este unul pregătitor pentru sărbătoarea închinată Sfântului Vasilie, autorul unora dintre aceste exorcisme”.

În ciuda spuselor mitropolitului, această hotărâre sinodală nu vine să introducă o rânduială necesară, completând sau corectând datina existentă, ci face parte dintr-o tendinţă a ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române, care o reflectă pe cea mondială, de diminuare, trecere sub tăcere sau chiar negare a influenţei vrăjmaşului în viaţa creştinului.

În urmă cu câţiva ani, unii preoţi afirmau şi chiar scriau articole cerând eliminarea exorcismelor din slujba botezului. Ei nu mai vedeau rolul exorcismelor din slujba botezului, lucru grav care vădeşte necunoaşterea elementelor fundamentale ale credinţei creştine.

De asemenea, preotul Costel Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a declarat în mod repetat că socoteşte că ,,în Biserica Ortodoxă Română nu se fac exorcisme, în sensul consacrat al termenului”. În contextul hotărârii sinodale, părintele Stoica afirma: ,,Pentru acei care se află în suferinţă de orice fel, absolut toţi preoţii de mir, precum şi preoţii monahi folosesc în slujbele lor Molitfele Sfântului Vasilie cel Mare şi rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur. Se citesc tuturor credincioşilor, nu numai celor aflaţi în suferinţă”. Aşadar, declaraţiile variază în funcţie de necesitatea imediată, până la a fi contradictorii. Nu importă dacă mesajul este coerent sau nu cu ansamblul învăţăturilor Bisericii, importă doar aplanarea eventualelor tulburări şi contestări ale deciziilor sinodale.

Pe de altă parte, pe băncile şcolii, copiii primesc informaţii deformate cu privire la influenţa vrăjmaşului asupra vieţii creştinului. De pildă, în Caietul de religie pentru clasa a VI-a, tipărit de Editura Euristica, Iaşi, la pagina 36 scrie: ,,Şi iată o femeie cananeeancă din acele ţinuturi, ieşind striga zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David ! Fiica mea este rău chinuită de boală !” Episodul evanghelic, aşa cum îl cunoaştem, ne spune însă că fiica cananeencei era chinuită de un duh necurat (Marcu 7, 25-30).

Şi presa laică a comentat recenta hotărâre sinodală, întrebându-se retoric: ,,Cui îi este frică de blestemele împotriva demonilor ?”

În timp ce Sinodul român interzice citirea molitfelor, Vaticanul a organizat o conferinţă pentru a analiza ,,renaşterea satanismului” în societatea contemporană. Între 28 martie-2 aprilie 2011, la Universitatea Pontificală ,,Regina Apostolorum” din Roma, s-au reunit peste 60 de preoţi catolici, medici, psihologi, psihiatri, profesori şi studenţi care au căutat metode de combatere a răspândirii satanismului.

Carlo Climati, membru al universităţii, declara: ,,Internetul a făcut ca informaţiile legate de satanism să fie mai accesibile ca oricând. În câteva minute poţi contacta grupuri sataniste şi poţi accesa informaţii despre ocultism prin internet. Scopul acestei conferinţe nu este de a antrena exorcişti. Scopul este de a ne informa despre exorcism, satanism şi secte; de a oferi ajutor familiilor şi preoţilor. Tinerii care au probleme emoţionale sunt expuşi riscurilor reprezentate de satanism”. La rândul său, Gabriele Nanni, preot care în trecut a făcut exorcizări şi în prezent este conferenţiar, afirma: ,,Asistăm la o renaştere a satanismului”. Ierarhii ortodocşi de rit nou, care sunt atât de dornici să se alinieze ideologiei fraţilor lor catolici, nu au luat aminte la această tendinţă din sânul Bisericii Catolice ?

Dar să nu luăm în seamă preocupările catolicilor, ci să urmăm ierarhilor ortodocşi înţelepţiţi de Dumnezeu, care au tâlcuit atât de frumos vremurile pe care le trăim şi problemele duhovniceşti actuale. Arhiepiscopul Averchie de Jordanville († 1976) din diaspora rusă, care a perceput cu multă luciditate curentele moderniste din Biserica Ortodoxă, scria: ,,Atunci cineva este silit să admită că următoarele cuvinte ale Mântuitorului nu-şi mai găsesc rostul: Acest neam nu iese, fără numai cu rugăciune şi cu post (Matei 17, 21) ! Vedem acum cât de adevărate sunt aceste cuvinte şi câtă dreptate a avut Episcopul Teofan Zăvorâtul când a spus: ‘Poate crede cineva că unde nu există rugăciune şi post, acolo se află deja diavolul ? Poate !’ Nu se află de fapt omenirea pseudo-creştină modernă – care a renunţat, încrezătoare în sine, la singura armă credincioasă împotriva puterilor demonice întunecate, postul şi rugăciunea – într-o situaţie de posesiune demonică reală ?”

Şi în această situaţie, când este nevoie de mai multă rugăciune şi ajutor împotriva vrăjmaşilor, mai puternici ca oricând din cauza împuţinării credinţei, a lepădării postului şi rugăciunii şi ducerii unei vieţi pătimaşe, conducerea Bisericii, în loc să ia măsuri împotriva câtorva preoţi care abuzează de Molitfele Sfântului Vasilie cel Mare, opreşte cu totul citirea molitfelor în biserici !

 

» Catolicii sunt fraţii noştri, dar stiliştii sunt schismatici. Atitudinea înveninată a conducerii BOR faţă de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România continuă să fie manifestă prin acţiuni care au rolul de a impresiona credincioşii şi a-i îndepărta pe cât posibil de stilul vechi. Astfel, pe 26 martie 2011, la Mânăstirea Brâncoveni, ,,Episcopul Sebastian al Slatinei şi Romanaţilor a săvârşit reprimirea la ortodoxie, prin sfânta taină a mirungerii, a fostei monahii Timoteia Elena Pop, trecută împreună cu preotul Nichita Paşcan la stilişti. Este vorba de cea de-a doua maică din cele 29 plecate, care a realizat înşelarea în care căzuse” (foto).

 

Stiri 65 4Stiri 65 5

 

Acesta nu este un caz singular, de-a lungul anilor s-au mai săvârşit reprimiri ale celor de stil vechi în sânul Bisericii oficiale prin refacerea tainei mirungerii. Chiar unuia dintre membrii redacţiei noastre i s-a propus în urmă cu 3 ani, în cadrul unei discuţii particulare cu o cunoştinţă de-a sa care aparţinea Bisericii oficiale, să fie remiruns discret, fără a se face publică întoarcerea sa.

Odinioară, Sfinţii Părinţi au stabilit modul în care trebuie reprimiţi cei care au părăsit Biserica din varii motive. În vremea prigoanelor, când credincioşii se lepădau de Hristos de teama chinurilor, unii socoteau că aceştia nu mai trebuie primiţi în Biserică până la sfârşitul vieţii, alţii cugetau dimpotrivă, că ei trebuie primiţi cu pocăinţă. Sfântul Meftodie, patriarh al Constantinopolului între anii 842-846, a alcătuit rânduiala reprimirii dreptcredincioşilor în Biserică după ce s-au lepădat de credinţă. Astfel, creştinii sunt reprimiţi în Biserică prin postire, rugăciune multă şi ungere cu mir; aceasta semnifică pecetluirea cu Sfântul Duh pe care L-au lepădat părăsind Biserica.

Însă, modul în care sunt primiţi credincioşii de stil vechi în sânul Bisericii oficiale – cu refacerea tainei mirungerii – este evident părtinitor. Ecumenistă şi modernistă, ierarhia ortodoxă română simpatizează cu heterodocşii plini de erezii, pe care-i primeşte în sânul Bisericii oficiale fără a le cere să se lepede de credinţele străine de Ortodoxie şi fără taina botezului şi mirungerii, ca şi pe credincioşii proprii care rătăcesc pe la diferite secte; însă pentru cei de stil vechi – care nu au abateri de la credinţă – socoteşte că este necesară refacerea mirungerii.

Este inutil astăzi, după mai bine de 85 ani, să mai susţină că suntem schismatici sau eretici: toate acuzaţiile pe care ni le-au adus au fost şi sunt lipsite de substanţă, după cum bine o ştiu. Atunci, ce se mai poate spune despre atitudinea lor faţă de noi, decât că este asemănătoare celei a unui copil răutăcios şi îmbufnat, care nu mai ştie cum să se răzbune pe tovarăşul său de copilărie, care refuză să se mai joace cu el.

 

» Biserica Ortodoxă a Estoniei (aparţinând de Patriarhia Constantinopolului) introduce reforma calendarului. În ciuda tuturor apologeţilor de stil nou care susţin că disputa pe tema calendarului este încheiată, anacronică etc, ştirile atestă interesul, dezbaterile şi febrilitatea pe care o manifestă mulţi faţă de această problemă spinoasă. De exemplu, pe 26 mai 2011, Adunarea Generală a Bisericii Apostolice Ortodoxe a Estoniei, aflată în jurisdicţia Patriarhiei Constantinopolului a decis schimbarea calendarului începând cu data de 1 ianuarie 2012.

În această ţară, ca şi în alte părţi, Biserica are o istorie tumultuoasă, cu multe suişuri şi coborâşuri. Ortodoxia a fost adusă în Estonia de misionarii ruşi încă din secolele XI-XII, iar în 1920 Biserica Ortodoxă a Estoniei a primit statutul de autonomie din partea Patriarhiei Moscovei. În 1923, estonienii trec în jurisdicţia Patriarhiei Constantinopolului, dobândind un grad mai mare de autonomie. În 1940, după ocupaţia sovietică, Biserica Estoniei revine în jurisdicţia Patriarhiei Moscovei, care a silit Patriarhia Ecumenică să recunoască că Tomosul din 1923 nu este valid. În 1993, Biserica Estoniei se scindează, o parte trecând din nou în jurisdicţia Constantinopolului, iar cealaltă, condusă de mitropolitul Corneliu, rămânând în jurisdicţia Moscovei, cu un grad foarte mic de autonomie.

În prezent, Biserica Ortodoxă a Estoniei aparţinând de Patriarhia Constantinopolului are 54 parohii, 3 ierarhi şi aproape 10.000 credincioşi, în mare parte estonieni. Cealaltă Biserică a Estoniei, care aparţine de Moscova, are 33 parohii, 2 ierarhi şi peste 100.000 credincioşi, dintre care cei mai mulţi sunt de etnie rusă. Existenţa celor două Biserici întreţine disensiunile dintre Patriarhiile Constantinopolului şi Moscovei, generând tensiuni mai ales în cadrul întâlnirilor inter-ortodoxe, la care ruşii nu acceptă prezenţa reprezentanţilor estonieni dependenţi de Constantinopol.

În ce priveşte calendarul bisericesc, în 1920, Bisericile Ortodoxe ale Finlandei şi Estoniei, la acea vreme aflate în jurisdicţia Patriarhiei Moscovei, au obţinut să urmeze calendarul gregorian în totalitatea sa. Problema calendarului liturgic a reapărut în Estonia când, în 1945, Biserica Ortodoxă a Estoniei a fost desfiinţată abuziv şi anti-canonic după ocupaţia sovietică. În locul Bisericii autonome, Patriarhia Moscovei a creat o episcopie care depindea direct de ea. Calendarul iulian a fost reintrodus imediat în parohiile rusofone, în timp ce reprezentanţii Moscovei s-au străduit să acţioneze la fel în parohiile ortodoxe estonofone. Totuşi, având în vedere interesele momentului, autorităţile religioase ale epocii au dat dovadă în această privinţă de o anumită toleranţă.

Revenind în vremurile mai apropiate, o primă aluzie la o dată unică a Paştelui a fost făcută la Adunarea Generală a Bisericii Estoniei din 2007. În august 2009, profitând de o conferinţă despre ortodoxie la Muzeul din Saatse, sud-estul Estoniei, Mitropolitul Ştefan al Tallinnului şi întregii Estonii a adus la cunoştinţă fără ocolişuri publicului numeros că dorea cu tărie rezolvarea acestei probleme într-o perioadă mai mult sau mai puţin rezonabilă.

În noiembrie 2010, ţinând cont de interesul naţional declanşat de conferinţa de la Saatse, Sfântul Sinod al Bisericii Estoniei a hotărât să reunească tot clerul din Estonia pentru a-l informa mai bine cu privire la această chestiune. În februarie 2011, mitropolitul, susţinut de Sfântul Sinod, a trimis o enciclică tuturor parohiilor pentru a cere abordarea calmă a problemei calendarului ecleziastic cu un duh de dreptate şi autentică participare frăţească; mai presus de toate, cu un duh lipsit de orice patimă pentru a ajunge, în cursul Adunării Generale din mai 2011, la un acord sincer şi definitiv. Căci, scria el în concluzie la scrisoarea sa, ,,trebuie din partea tuturor mădularelor Bisericii noastre, clerici şi mireni, multă educaţie duhovnicească, mult sens pastoral, mult devotament pentru ca să începem această ajustare; o ajustare care, în cele din urmă, ne va avantaja pe toţi oricine am fi”.

În cele din urmă, la Adunarea Generală din 26 mai a.c., reprezentanţii Bisericii Estoniene au împlinit dorinţa mitropolitului, acceptând într-o atmosferă liniştită, cu mare majoritate de voturi (din 88 de persoane prezente, 73 au votat pentru, 1 împotrivă şi 14 s-au abţinut), schimbarea calendarului.

Din comunicatul Biroului de presă al Bisericii Ortodoxe a Estoniei reiese limpede că nu este vorba despre trecerea la ,,calendarul iulian îndreptat”, aşa cum s-a perorat decenii de-a rândul. Estonienii scriu negru pe alb: ,,Prin această reformă, care va fi aplicată începând din 2012, sărbătorile cu dată fixă vor fi prăznuite după calendarul gregorian şi cele mobile (din perioadele Triodului şi Penticostarului) după calendarul iulian (potrivit Congresului pan-ortodox din 1923)”. Apologeţii reformei calendarului au vorbit mereu despre calendarul iulian îndreptat şi diferenţele dintre acesta şi cel gregorian. Să fi dispărut brusc calendarul iulian îndreptat sau diferenţele sale faţă de cel gregorian ? Sau, de fapt, astăzi se poate spune pe şleau ceea ce o lume întreagă s-a ferit să spună acum 87 ani: anume, că vorbim despre o trecere la calendarul catolic ?

 

Stiri 65 6

Mitropolitul Ştefan al Tallinn-ului, alături de prietenii săi, catolicii

 

Pe de altă parte, vorbind despre motivele reformei, mitropolitul Ştefan spune: ,,… prăznuirea a două date diferite pentru Paşti, fapt care a rupt spiritual şi ecleziastic din interior unitatea ecleziastică. Devenea, în consecinţă, tot mai de neconceput, ca în sânul aceleiaşi Biserici, toate parohiile să nu poată împreună, dintr-o singură inimă şi dintr-o singură gură, să prăznuiască şi să cânte Învierea Domnului în aceeaşi zi, la o dată unică. De altfel, tocmai din acest motiv, celălalt fiind cel al ereziei lui Arie, a fost convocat primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325) şi acelaşi a fost mesajul Congresului pan-ortodox din 1923: o dată singură şi unică pentru toată Ortodoxia, căci este vorba de unitatea şi viaţa Bisericii înseşi”.

Primul Sinod Ecumenic a urmărit, într-adevăr, unificarea datei pascale şi alcătuirea unui calendar unic pentru întreaga Biserică. Însă, Congresul de la Constantinopol din 1923, această adunare tâlhărească, a avut drept scop nu introducerea unor rânduieli folositoare pentru întreaga Biserică, ci a unor inovaţii – printre care s-a numărat şi aşa-zisul calendar iulian îndreptat – care aveau menirea de a apropia lumea ortodoxă de cea heterodoxă, acesta fiind doar primul pas către unirea tuturor confesiunilor creştine sub aceeaşi umbrelă ecumenistă.

Iar unitatea din interior cine a rupt-o, dacă nu însuşi Constantinopolul cu al său congres ? Tocmai reformatorii au tulburat cu totul unitatea şi viaţa Bisericii, generând neînţelegeri, schismă şi deschizând poarta pentru modernismele şi inovaţiile ulterioare.

 

Ioan Palea

 

Surse (în ordinea subiectelor abordate)
1. http://stirileprotv.ro, 4 martie 2011, ,,Credite la mila preotului. Mitropolia Moldovei are Casă de Ajutor Reciproc”
2. www.9am.ro, 4 martie 2011, ,,Românii pot lua credite de la biserică”
3. Adevărul, 8 martie 2011, ,,CAR-ul de la Iaşi n-are spor la enoriaşi”
4. România Liberă, 14 februarie 2011, ,,Biserica Ortodoxă din Rusia se promovează prin reţele de socializare şi mesagerie text”
5. http://tvr.ro, 16 februarie 2011, ,,Consiliere duhovnicească online”
6. Gândul, 3 aprilie 2011, ,,Afacerea ‘Soţia şi parohia’. Cum îşi caută neveste viitorii preoţi”
7. Gândul, 13 iunie 2011, ,,Biserica face pactul cu internetul. Drumul banilor din pomelnice online: 1 euro acatistul de o zi, 24 de euro abonamentul la pomenire pe o lună”
8. www.christianpost.com, 15 iunie 2011, ,,Pay for prayers ? Christians irked by Romanian website”
9. www.ziare.com, 27 iunie 2011, ,,AFP: Biserica Ortodoxă Română atrage cyber-credincioşi”
10. www.crestinortodox.ro, ,,666 sau 999 ?”
11. www.basilica.ro, 5 aprilie 2011, ,,Patriarhia Română propune un Consiliu Consultativ al Cultelor din România”
12. Evenimentul Zilei, 15 aprilie 2011, ,,Constituirea Consiliului Consultativ al Cultelor din România”
13. www.basilica.ro, ,,Rânduială unitară pentru slujba din noaptea trecerii dintre ani”
14. Lumina, 29 martie 2011, ,,Rânduială liturgică unitară pentru slujba de la trecerea dintre ani”
15. Gândul, 3 aprilie 2011, ,,Ce s-a discutat la conferinţa de la Roma a exorciştilor catolici: ‘Asistăm la o renaştere a satanismului’. Unde se fac exorcizări în România – o practică pe care Patriarhia o condamnă”
16. Adevărul, 4 aprilie 2011, ,,Vaticanul a cerut ‘întăriri’ în rândul exorciştilor care luptă în războiul împotriva satanismului”
17. www.episcopiaslatinei.ro, 1 aprilie 2011, ,,Slujbă de priveghere la Sfânta Mânăstire Brâncoveni”
18. www.orthodoxie.com, 11 iunie 2011, ,,Communique du bureau de presse de l’Eglise orthodoxe d’Estonie sur la reforme du calendrier liturgique”
19. http://orthodoxie.typepad.com, ,,Communique du Bureau de Presse de l’Eglise Orthodoxe d’Estonie”

 

Articol apărut în 2 părţi în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 64/iulie-august 2011 şi nr. 65/septembrie-octombrie 2011