Big Brother-ul european începe să ia urma seminţelor tradiţionale

 

Articole pe această temă
 
Guvernare şi societate
(Proiectul de lege S 510 în SUA)
 

Autorităţile internaţionale îşi continuă marşul către controlul total al vieţii cetăţenilor planetei. Unul dintre cei mai recenţi paşi pe acest front l-a făcut Uniunea Europeană în domeniul agricol. Pe 24 februarie 2013, Directoratul General pentru Sănătate şi Consumatori (DG SANCO) a adoptat un proiect de hotărâre cu rolul de a reglementa producţia şi comercializarea de seminţe la nivel european, intitulat Legea pentru Materialul Reproductiv al Plantelor (a se vedea aici).

Pe 6 mai 2013, proiectul adoptat de DG SANCO a fost supus votului în Comisia Europeană, fără modificări, într-o discreţie aproape perfectă. În prezent, proiectul de lege se află în dezbaterea Parlamentului şi Consiliului European.

Documentul propune înlocuirea a 12 directive europene – care reglementează comercializarea seminţelor de plante furajere, respectiv de cereale, sfeclă, legume, plante oleaginoase şi pentru fibre, a cartofilor de sămânţă, comercializarea materialului de înmulţire vegetativă a viţei de vie, a plantelor ornamentale, a materialului săditor de legume, a materialului de înmulţire şi plantare fructiferă şi a materialului forestier reproducător – cu o lege unică ce va reglementa producerea şi comercializarea seminţelor şi a materialului de înmulţire vegetativă. Potrivit noului regulament, cerinţele pentru comercializarea tuturor tipurilor de material vegetal de reproducere (seminţe, material săditor, fructe etc.) vor fi înăsprite şi aplicate uniform în toate ţările membre ale Uniunii Europene.

Proiectul de lege interzice ,,creşterea, reproducerea sau comerţul” seminţelor oricăror legume care nu au fost ,,testate, aprobate şi acceptate” de o nouă instituţie birocratică a Uniunii Europene numită Agenţia pentru Varietatea Plantelor. Ca urmare, toţi cultivatorii vor trebui să cumpere seminţe numai de la producătorii autorizaţi; toţi cei care nu se vor conforma acestor măsuri vor fi socotiţi infractori şi pedepsiţi ca atare. Pentru a fi ‘autorizate’, seminţele trebuie înregistrate oficial într-un catalog naţional sau european sau trebuie cumpărate de la marile companii producătoare de seminţe.

Este evident că proiectul de lege va duce la dispariţia de pe piaţă a sute de mii de tipuri de seminţe şi respectiv soiuri tradiţionale de legume şi alte plante comestibile, păstrate de micii producători şi ţărani. În primul rând, potrivit regulamentului, seminţele vechi, rare sau tradiţionale păstrate de ani de zile de ţărani nu au ,,suficientă puritate a materialului genetic, calitate şi siguranţă pentru consumatorii europeni”, drept pentru care trebuie să se conformeze cerinţelor industriei biotehnologice.

Pentru ,,sănătatea şi siguranţa alimentară”, proiectul promovează seminţele cu productivitate crescută şi rezistenţă mare, adică cele de tip hibrid. Acest lucru favorizează o dată în plus marile corporaţii agro-industriale care se luptă alături de guvernele ţărilor pentru eliminarea de pe piaţa agricolă a micilor fermieri, producători şi ţărani şi înlocuirea seminţelor şi produselor lor naturale cu cele de tip hibrid, pentru a ajunge în cele din urmă la impunerea plantelor modificate genetic. Prin acest act, conducerea Uniunii Europene doreşte uniformizarea culturilor în statele membre.

Procesul de înregistrare în catalogul naţional sau european al unui tip de sămânţă poate costa până la 12.000 euro, o sumă colosală pentru micii producători. În textul proiectului se specifică: ,,Autorităţile competente şi CPVO trebuie să stabilească taxe pentru procesarea cererilor, examinări oficiale şi tehnice, inclusiv controale, denumirea varietăţii şi întreţinerea varietăţilor pentru fiecare an pe durata înregistrării”.

Seminţele tradiţionale dau naştere la plante şi roade mai gustoase şi mai pline de nutrienţi, sunt mai adaptate la mediu şi nu necesită atâtea stropiri cu pesticide toxice. Varietatea soiurilor tradiţionale este mult mai mare decât a celor hibride, fapt ce dovedeşte o dată în plus că autorităţilor nu le pasă de mediu în ciuda propagandei vehemente care se face, legea antrenând o scădere a biodiversităţii. Diversitatea seminţelor şi soiurilor reduce efectele atacului dăunătorilor, în timp ce soiurile hibride au nevoie de cantităţi crescânde de pesticide extrem de toxice care afectează puternic ecosistemele şi sănătatea consumatorilor.

Faptul că legea favorizează soiurile hibride dovedeşte în mod limpede că sunt vizate seminţele şi soiurile tradiţionale şi cultivatorii lor, deoarece marile companii producătoare utilizează numai hibrizi, numai soiuri produse în laborator. Acesta este încă un pas spre acordarea unui monopol total asupra agriculturii firmelor agro-industriale pe care nu le interesează calitatea produselor lor, ci productivitatea, preţul şi mai presus de orice monopolul.

Ţinând cont de caracteristicile soiurilor tradiţionale versus hibride, legea afectează nu numai agricultura, ci implicit pe consumatorii europeni, care nu vor mai avea la dispoziţie decât produsele alimentare oferite de marile companii agro-industriale, pline de pesticide.

Nu se cunosc încă toate prevederile acestui proiect de lege, deoarece unele aspecte practice importante privind implementarea regulamentului sunt numite ,,acte delegate” şi vor fi stabilite după ce legea va fi votată, în cadrul unor comisii de specialitate.

De altfel, persoana care a alcătuit proiectul se află într-un conflict de interese – între interesele consumatorilor europeni şi cele ale marilor companii agro-industriale. Isabelle Clement-Nissou, expertul delegat la Bruxelles de guvernul francez pe lângă DG SANCO, a deţinut anterior funcţia de director pentru relaţii internaţionale în cadrul GNIS, o organizaţie comercială particulară care reprezintă industria de seminţe. Această situaţie încalcă explicit regulamentul privind experţii detaşaţi pe lângă Comisia Europeană.

Să ne amintim cazul lui Michael Taylor în SUA (a se vedea ‘Binefacerile’ alimentaţiei şi medicinei moderne, partea a IV-a şi Guvernare şi societate. Tendinţe şi reglementări noi cu privire la alimentaţie şi grădinărit) şi cel al lui Valeriu Tabără în România. Ultimul a fost reprezentant al firmei Monsanto în România şi ulterior a devenit ministru al agriculturii, poziţie din care s-a luptat cu tărie să impună plantele modificate genetic în ţara noastră.

Aducerea la cunoştinţa publicului a proiectului de lege a stârnit un val uriaş de proteste în întreaga Europă. Documentul a primit deja multe amendamente din cauza reacţiei puternice a agricultorilor şi grădinarilor. A fost iniţiată o petiţie ce a strâns deja peste 25.000 semnături. Arca lui Noe şi 240 de alte organizaţii din 40 de ţări europene au trimis o scrisoare deschisă birocraţilor de la Bruxelles, cerând renunţarea la acest proiect de lege.

Ben Gabel, producător de seminţe şi directorul companiei The Real Seed Catalogue, comenta pe marginea actului: ,,Această lege va opri imediat dezvoltarea profesionistă a varietăţilor de plante pentru cultivatorii particulari, cultivatorii organici şi fermierii cu grădini mici. Cultivatorii particulari au în realitate necesităţi diferite; de pildă, ei cultivă manual, nu mecanizat, şi nu pot sau nu vor să folosească pesticide chimice puternice. Nu există nici o modalitate de a înregistra varietăţile potrivite pentru folosul particular de vreme ce acestea nu întrunesc criteriile stricte ale Agenţiei pentru Varietatea Plantelor, care este preocupată numai de aprobarea tipurilor de seminţe utilizate de fermierii industriali.

Acesta este un caz de birocraţie scăpată de sub control. Această lege nouă nu face decât să creeze o mulţime întreagă de funcţionari civili ai Uniunii Europene, plătiţi pentru a muta toată ziua munţi de hârtii, în timp ce nimicesc rezerva de seminţe pentru grădinarii particulari şi se amestecă în dreptul fermierilor de a cultiva ce doresc. De asemenea, este foarte îngrijorător că oficialii europeni şi-au acordat puterea de a reglementa şi autoriza orice fel de specii de plante de orice fel în viitor – nu numai plante agricole, ci şi ierburile, muşchii, florile, tot – fără a mai trebui să aducă legea din nou în Consiliu pentru vot”.

Asociaţiile româneşti Eco Ruralis şi Re.Generation s-au alăturat organizaţiilor naţionale şi internaţionale, reţelelor de ţărani, consumatori şi activişti care se opun ferm acestui proiect de lege. Într-un comunicat de presă, Eco Ruralis a afirmat că ,,cerinţele excesive cuprinse în proiectul de lege nu servesc interesului public, ci doar oferă avantaje competitive marilor corporaţii transnaţionale. (...) Deşi acceptate pentru producţie şi comercializare pe piaţă, varietăţile de seminţe ale ţăranilor sunt în continuare ameninţate cu dispariţia. Excepţiile prevăzute de lege, la o analiză detaliată, se dovedesc a fi ridicole: restricţiile istorice, geografice şi de cantitate pentru varietăţile vechi şi locale reprezintă o barieră în calea biodiversităţii şi a potenţialului său”.

Nicolae Lalu, mic producător de seminţe tradiţionale şi membru Eco Ruralis, comenta: ,,Comisia Europeană vrea să controleze seminţele, de parcă ar fi un drog periculos care ar urma să iasă pe piaţă. Sămânţa nu poate fi reglementată, ea trebuie să fie liberă, aşa cum a fost până acum … [Înscrierea în catalog] se ridică în jur de 12.300 euro şi un om care are 10 seminţe vechi de la tatăl său, de unde găseşte bani să-şi înscrie seminţele în catalog ? Dreptul la hrană sănătoasă este un drept fundamental al omului, ori ei asta interzic prin îngrădirile pe care le aduc seminţelor ţărăneşti … Ţăranii care îşi multiplică propriile seminţe de zeci de ani şi produc hrană sănătoasă şi diversă sunt consideraţi de companii drept principalul concurent pe piaţă. Din acest motiv, industria încearcă înlăturarea noastră şi perpetuarea monopolului său asupra întregului sistem alimentar. Cu noua lege, vom deveni delincvenţi, dacă vom merge la piaţă cu soiurile noastre de roşii, păstrate cu sfinţenie de la părinţii noştri”.

Reprezentanta Re.Generation, Raluca Dan, declara: ,,În calitate de consumatori, beneficiem imens de pe urma nenumăratelor posibilităţi pe care natura le creează. Această lege, împinsă de companiile de agri-business, practic, ne spune că ceea ce natura ne-a dat de atâtea mii de ani nu este o hrană sigură şi sănătoasă şi, de aceea, trebuie să ne lăsăm uşile deschise hranei produse în laborator. Nu trebuie să acceptăm produse care ne transformă în bolnavi cronici, ci să sprijinim cele 4 milioane de ţărani pe care România îi are şi să dezvoltăm, astfel, un sistem alimentar bazat pe mâncare locală, sănătoasă şi gustoasă”.

Într-adevăr, proiectul de lege face parte din războiul corporaţiilor internaţionale precum Monsanto, DuPont etc care domină piaţa seminţelor şi care au recunoscut de multă vreme că ţelul lor este dominaţia deplină asupra tuturor seminţelor şi culturilor de pe glob. Interzicând culturile particulare şi transformând cultivatorii în infractori, birocraţii Uniunii Europene acordă controlul deplin asupra rezervei de hrană acestor corporaţii. Însă ideile lor nu fac decât să conducă în continuare la distrugerea mediului înconjurător şi a sănătăţii oamenilor, lucruri nesemnificative în faţa profitului şi a altor ţeluri murdare pe care le urmăresc aceştia …

 

Iosif Mocanu

 

Surse
1. www.naturalnews.com, 6 mai 2013, ,,Breaking: European Commission to criminalize nearly all seeds and plants not registered with government”
2. http://trenduri.blogspot.ro, 17 mai 2013, ,,Conspiraţia seminţelor”
3. www.ecoruralis.ro, 18 mai 2013, ,,O nouă lege europeană pune în pericol seminţele tradiţionale ale ţăranilor”
 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 78/iulie-august 2013