Despre site
 
Bine aţi venit pe acest site, unde puteţi găsi revista Catacombele Ortodoxiei a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, tipărită de Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti cu binecuvântarea P.S. Flavian Ilfoveanul.
 
Primul număr al revistei a apărut în aprilie 1999. Ea s-a născut, în principal, din dorinţa de a vorbi credincioşilor români despre ecumenism şi roadele apostaziei de la Ortodoxie, tratând, de asemenea, subiecte de actualitate precum clonarea, eutanasia, renaşterea păgânismului în societatea contemporană etc.
 

 

--------------------

 

Teme principale in site
 

Chestiunea calendarului

Teme - Chestiunea calendarului

 

Eutanasie. Donare de organe

Stiri 78 2

 

Creştinism şi islamism

Cugetari 71 2

 

Homosexualitatea în lume

Dogma 45-1

 

--------------------

Iată noua societate plăsmuită ! (XI)

Duşmanii creştinismului îşi văd, în sfârşit, ‘idealurile’ împlinite

 
Adevărul sună ca şi cum ar fi ură
în urechile celor care urăsc adevărul
 
 

 

O frântură din lucrarea perseverentă şi neîncetată care are loc pentru a se făuri o mentalitate ortodoxă nouă, pro-homosexuală şi chiar de a se elabora o teologie ortodoxă a genului, capabilă să primească sub umbrela ei tot ceea ce ar putea născoci omul izgonit din rai

Am mai scris, printre rânduri, despre învăţaţii ortodocşi contemporani, mai cu seamă cei care au studiat în universităţi apusene sau care îşi desfăşoară activitatea în occident. De-a lungul vremii s-a văzut influenţa pe care Apusul a avut-o asupra mentalităţii lor, tot aşa cum ecumenismul – prin contactul constant cu heterodocşii – a denaturat gândirea ortodocşilor ecumenişti.

Astăzi s-a trecut deja într-o nouă etapă: Ortodoxia este înghesuită într-un colţ de ideologiile actuale, şi toate o asaltează acum mult mai vehement, mult mai acid, cu atât mai mult cu cât confesiunile creştine caracteristice spaţiului occidental depun armele rând pe rând.

Drept urmare, aşa-zişii învăţaţi ortodocşi din occident, în parte constrânşi de însuşi mediul în care îşi desfăşoară activitatea, în parte de bunăvoie, graţie propriei mentalităţi, ajung să promoveze ideologii aflate într-o contradicţie evidentă cu învăţătura Bisericii Ortodoxe. Deşi sună bine titlul – Centrul de Studii Creştine Ortodoxe de la Universitatea Fordham – şi orice ortodox s-ar putea bucura că există un astfel de centru, în realitate acesta nu este un centru cu adevărat ortodox, întrucât doar se foloseşte de o astfel de titulatură pentru a crea un amalgam cu iz ortodox cu rolul de a integra ideologiile actuale în lumea ortodoxă.

Se folosesc aceleaşi tactici dintotdeauna: contextul de ospitalitate – cu alte cuvinte, noi suntem primitori şi deschişi faţă de opiniile celorlalţi, de teama de a nu fi etichetaţi retrograzi, înapoiaţi etc; ceilalţi vin şi-şi expun punctele de vedere, adică ideologiile anticreştine ambalate într-un mod atrăgător, iar ortodocşii le găsesc interesante şi le acceptă treptat; minciuna repetată în mod constant devine adevăr şi elaborarea treptată a unei noi teologii/ideologii ortodoxe – vehicularea a numeroase idei, a căror valoare intrinsecă nu importă la momentul dat, sau chiar lipsite de orice valoare, care încet-încet se pot concretiza în nişte capete de pod necesare pentru întărirea minciunii până la transformarea ei în adevăr, ca mai apoi aceasta să fie turnată în forma unei ideologii ortodoxe a genului; pe lângă construcţia intenţionată dintru bun început, se remarcă faptul că astfel de idei strecoară neîncetat îndoieli în cugetele ortodocşilor şi nu numai; democraţia în Biserică – toţi îşi pot expune opiniile, chiar cei care se opun învăţăturii Bisericii, despre care se poate spune că nici măcar nu mai aparţin Bisericii Ortodoxe, cei care nu au nici o autoritate sau competenţă de a formula o opinie etc; drepturile minorităţilor şi discriminarea pozitivă – disidenţii din Biserica Ortodoxă strâng rândurile (este pentru prima oară când se face simţit acest fenomen) şi-şi ridică glasurile pe diferite bloguri, gen Public Orthodoxy, sau în reviste ca The Wheel, dând naştere unei minorităţi, urmând ca acesteia să i se confere drepturi şi să fie discriminată pozitiv etc.

Să remarcăm şi faptul că aceşti învăţaţi ortodocşi nu sunt propriu-zis preocupaţi de propovăduirea credinţei ortodoxe şi promovarea reală a Ortodoxiei în lume – nici nu ar fi necesar un astfel de scop, credinţa are apostolii ei care lucrează într-o cu totul altă manieră –, ci ei vizează exclusiv poziţia socială, politică a lor, ca şi a celor de o seamă cu ei. La urma urmei, ei sunt doar nişte laici, preocupaţi de aspectele teologiei ortodoxe academice, care s-a desprins de un veac încoace de adevărata teologie a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Ei nu încearcă decât să influenţeze într-un anumit sens comunitatea ortodoxă, şi mai important de atât, să ofere opiniile lor pseudo-ştiinţifice unor ierarhi ortodocşi precum Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului (a se vedea grupul de experţi invitat la Fanar în ianuarie 2016 pentru a discuta temele Sinodului din Creta) pentru a promova diverse ideologii în sânul Bisericii de la înălţimea amvonului.

De altfel, strategia după care luptă aceşti aşa-zişi învăţaţi – mai bine zis activişti – pentru introducerea ideologiilor în Biserica Ortodoxă este aceeaşi cu cea pe care au avut-o activiştii care au luptat şi luptă pentru pervertirea deplină a învăţăturii creştine în sânul confesiunilor heterodoxe. Cine are urechi de auzit, să audă ...

 

* * *

 

A se vedea
Opinii pe marginea Sfântului şi Marelui Sinod [despre grupul de experţi invitaţi la Fanar în ianuarie 2016]
 

Conferinţa de la Amsterdam din 2017 reuneşte o seamă de păstori şi teologi ortodocşi pentru a discuta opiniile lor despre chestiuni de sexualitate

Între 7-9 iunie 2017, un grup internaţional de păstori şi teologi ortodocşi s-au reunit la Amsterdan pentru a discuta chestiuni de sexualitate şi îngrijire pastorală, relatează Centrul pentru Teologie Ortodoxă (Amsterdam Center for Orthodox Theology, ACOT) de la Universitatea Vrije din Amsterdam, care a găzduit evenimentul.

Participanţii (foto) au reflectat ,,asupra unei game largi de chestiuni referitoare la sexualitatea umană aşa cum sunt abordate de ştiinţă şi legea naturală, antropologie teologică, chestiuni juridice, psihologie şi îngrijire pastorală”. Se pare că evenimentul s-a desfăşurat într-o atmosferă armonioasă, cei întruniţi discutând ,,cum Bisericile Ortodoxe ar putea avea în vedere şi ar putea răspunde la chestiuni pastorale actuale, în timp ce rămân credincioase lui Hristos, Evangheliei şi Tradiţiei creştine ortodoxe”.

Evenimentului nu i s-a făcut publicitate dinainte, deşi va apărea în curând o declaraţie, potrivit participantei Edith M. Humphrey, autoarea blogului A Lamp for Today. Ea scrie: ,,Grupul nu a avut o opinie unică şi a discutat multe aspecte diferite de îngrijire pastorală şi chestiuni sexuale. Nu s-a întrunit pentru a alcătui strategii sau a face planuri pentru Biserică, ci pur şi simplu a fost un grup de oameni de ştiinţă şi clerici ale căror scrieri şi preocupări pastorale au tratat aceste subiecte”.

Faptul că grupul nu ar avea o opinie unică este evident din lista participanţilor[1]. De exemplu, părintele Philip LeMasters, unul dintre participanţi, a exprimat în mod competent o conştiinţă ortodoxă asupra chestiunilor tulburătoare ale sexualităţii moderne, când a scris într-o omilie: ,,Încă nu este limpede cât de departe va merge agenda distrugerii genului bărbătesc şi respectiv femeiesc, dar a face din identitatea de gen doar o chestiune de auto-definire subiectivă ar trebui să ne preocupe profund pe noi toţi, şi în mod special pe susţinătorii drepturilor şi egalităţii femeilor”.

Cu toate acestea, s-a făcut auzită îngrijorarea privind câţiva participanţi binecunoscuţi care au dat glas unor poziţii în afara hotarelor Ortodoxiei. Blogul Monomakhos a luat în discuţie articolele apărute pe blogul Public Orthodoxy, care aparţine Centrului pentru Studii Creştine Ortodoxe de la Universitatea Fordham, fondat de Aristotel Papanikolaou şi George Demacopoulos. Acest ultim blog a publicat recent articolul ,,Prietenia conjugală” scris de Giacomo Sanfilippi, un preot ortodox caterisit şi cunoscut public ca homosexual practicant, articol în care autorul încearcă să justifice homosexualitatea, afirmând că ,,Sfânta Tradiţie deţine în formă germinală tot ce este necesar pentru a articula, cu precauţie şi grijă, o teologie şi spiritualitate ortodoxă a ceea ce numim astăzi dragoste homosexuală, adecvate pentru nevoile pastorale ale secolului XXI şi compatibile pe deplin cu ethosul ascetic al vieţii ortodoxe pentru toţi”.

Acelaşi blog publica recent un articol de Mark Arey, care a renunţat la preoţie în Biserica Ortodoxă după 30 ani de slujire şi ,,s-a căsătorit cu dragostea vieţii lui”, precum afirmă biografia lui.

Alt participant la conferinţă, Gayle Woloschak[2], este membru în comitetul consultativ al revistei online The Wheel, care îl include şi pe părintele Robert Arida[3], care a susţinut homosexualitatea pe blogul Wonder al Bisericii Ortodoxe din America, blog care îi ţinteşte în mod special pe tineri. Asociaţia Frăţiei Clerului Ortodox din Houston şi Texasul de Sud-Est a dat publicităţii o declaraţie în care îi răspunde lui Arida, spunând printre altele: ,,Declaraţiile recente şi mai vechi ale părintelui Robert Arida pe tema homosexualităţii sunt un scandal pentru credincioşi. De asemenea, pentru cei care se luptă în mod sincer împotriva ispitelor homosexuale, ele reprezintă ispite suplimentare şi călăuzire greşită”.

În comitetul redacţional al revistei The Wheel se află Gregory Tucker, absolvent al Seminarului Sfântul Vladimir[4] şi doctorand în filozofie la Universitatea Fordham[5], care este angajat într-o ,,căsătorie” homosexuală cu un fost ieromonah care şi-a abandonat preoţia şi călugăria. Şi el a publicat articole pe blogul Public Orthodoxy. Din acelaşi comitet redacţional mai face parte Inga Leonova, arhitect, scriitor şi educator, fondatoare a unui grup pro-homosexualitate pe Facebook şi publicistă pe Public Orthodoxy.

Este notabil faptul că această conferinţă s-a desfăşurat cu uşile închise, cu alte cuvinte nu se cunosc dezbaterile şi eventual concluziile la care au ajuns participanţii.

 

 

Consiliul Britanic (British Council) din SUA finanţează studiile privind drepturile LGBTQ în context ortodox

Fordham News relatează că Centrul de Studii Creştine Ortodoxe de la Universitatea Fordham va începe un studiu oficial al ,,drepturilor LGBTQ alături de identitatea ortodoxă răsăriteană”.

Centrul, care îi are ca directori pe dr. Aristotel Papanikolaou, conducătorul catedrei Arhiepiscopul Dimitrie pentru teologie şi cultură ortodoxă, şi pe dr. George Demacopoulos, conducătorul catedrei Părintele John Meyendorff şi Familia Patterson pentru studii creştine ortodoxe[6], a primit o subvenţie de la Consiliul Britanic din SUA pentru a conduce studiul împreună cu Universitatea Exeter din Marea Britanie.

Centrul Ortodox de la Fordham se concentrează pe conectarea tradiţiilor religioase şi culturale pentru a spori cunoaşterea Ortodoxiei, ca şi pe angajarea în activitatea ecumenistă: ,,Centrul de Studii Creştine Ortodoxe de la Universitatea Fordham conectează un arhipelag de culturi, tradiţii religioase şi discipline academice pentru a promova cunoaşterea creştinismului ortodox în discursul public. În relaţia sa specifică cu romano-catolicismul prin tradiţia iezuită de la Universitatea Fordham, ca şi prin localizarea sa în oraşul New York, Centrul de Studii Creştine Ortodoxe este echilibrat în mod unic pentru a se angaja în dezbaterea ecumenistă şi a cultiva unitatea creştină”.

,,Ortodoxia răsăriteană are multe provocări pe care trebuie să le înfrunte în lumea contemporană, inclusiv diversitatea sexuală, rolul femeilor în Biserică într-o epocă democrată şi laică”, a spus dr. Brandon Gallaher de la Universitatea Exeter, care va lucra de asemenea la proiect. ,,Văd acest proiect ca o parte a unei colaborări mai largi între instituţiile Fordham şi Exeter pentru a studia locul şi rolul Bisericii Ortodoxe Răsăritene pre-moderne în occidentul modern”.

Potrivit lui Gallaher, Universitatea Exeter se specializează atât în studii LGBTQ, cât şi în studii de Ortodoxie răsăriteană.

Subvenţia face parte din proiectul Voci care unesc care va reuni vocile divergente din America şi Marea Britanie la Fordham pentru un seminar în iunie 2019, intitulat ,,Identitatea ortodoxă răsăriteană contemporană şi provocările pluralismului şi diversităţii sexuale într-o epocă seculară”.

Potrivit lui Papanikolaou, scopul proiectului şi seminarului este de a facilita discuţia asupra chestiunilor extrem de sensibile ale diversităţii sexuale ,,acolo unde există participare”. ,,Sperăm că această discuţie va ajuta la formarea politicii publice şi va deschide conversaţia mai degrabă către căi mai nuanţate de a aborda chestiunea în domeniul public mai larg, decât către o abordare reacţionară de ambele părţi”, a spus el adăugând că, în opinia lui, asemenea discuţii conduc de obicei la ,,ciocniri”.

Centrul de Studii Creştine Ortodoxe nu este străin de studiul chestiunilor LGBTQ. Centrul finanţează de asemenea blogul Public Orthodoxy, care este binecunoscut pentru numeroasele sale articole pe astfel de teme şi are un ţel similar de cultivare a dialogului. ,,Public Orthodoxy caută să promoveze discuţia oferind un forum pentru perspective diferite asupra chestiunilor contemporane legate de creştinismul ortodox”, se notează pe site.

Încă de la începutul său în septembrie 2015, blogul a devenit cunoscut nu doar pentru faptul că oferea un forum pentru conversaţie, ci şi-a câştigat reputaţia larg răspândită ca forum pentru poziţii, în special în chestiuni din sfera LGBTQ, care sunt incompatibile cu învăţătura ortodoxă.

Un articol recent, intitulat ,,Dincolo de binar[7]: construcţiile imnografice ale genului ortodox”, de Ashley Purpura, susţine că ,,deşi imnele se bazează pe categoriile tradiţionale de gen care sunt provocatoare în multe feluri pentru valorile egalităţii şi inclusivităţii, tradiţia imnelor de rugăciune bizantine reflectă fluiditatea de gen”[8], şi ridică întrebarea: ,,Dacă genul este atât de fluid în glasul imnelor, atunci de ce există atât de multe în alte locuri din tradiţie care întăresc expresia de gen exclusiv de-a lungul existenţei doar a două genuri în esenţă ?”

Potrivit lui Papanikolaou, Centrul de Studii Creştine Ortodoxe este ,,unul dintre puţinele locuri – dacă nu singurul – unde pot fi abordate astfel de chestiuni şi acesta este modul nostru de a lucra. Majoritatea acestor chestiuni nu pot fi discutate într-o parohie aşa cum pot fi tratate într-un mediu academic”.

 

 

Conferinţa de la Oxford din 2019 invită clerici, erudiţi, activişti LGBT, transsexuali pentru a discuta despre Ortodoxie, sex, gen, sexualitate

Un grup internaţional de ,,erudiţi, păstori, clinicieni şi alţi specialişti” s-au adunat la Oxford între 16-19 august 2019 pentru a discuta opiniile lor despre chestiunile contemporane privind sexul, genul şi sexualitatea în raport cu Biserica Ortodoxă.

Potrivit comunicatului de presă publicat pe site-ul Universităţii Fordham, conferinţa a fost organizată de învăţaţii de la Universitatea Exeter şi Centrul de Studii Creştine Ortodoxe de la Universitatea Fordham şi a fost susţinută de Consiliul Britanic ca parte a proiectului său Voci care unesc.

Conferinţa a reunit circa 50 de savanţi din diferite discipline academice, incluzând teologie, filozofie, istoria Bisericii, drept canonic şi ştiinţele naturale şi sociale, alături de clerici din diferite jurisdicţii, activişti LGBTQ şi clinicieni, pe lângă observatori din Bisericile Catolică şi Anglicană.

Obiectivul întrunirii nu a fost nici de a ajunge la un consens imediat, nici de a da publicităţii declaraţii comune, ci mai degrabă de a stimula dialogul între specialişti pentru a ajuta Biserica să discearnă răspunsurile la nevoile pastorale urgente, în acelaşi timp veridice şi sensibile din punct de vedere pastoral. Reuniunea a fost strict neoficială: toţi participanţii au fost prezenţi în mod particular şi ierarhia Bisericii nu a fost implicată oficial. Această regulă, ca şi respectarea strictă a regulii Casei Chatham au permis tuturor să vorbească liber, fără a se teme de declaraţii false.

Delegaţii la colocviu (foto) au participat la 9 grupuri de discuţii. Subiectele abordate au cuprins chestiuni de hermeneutică în Scriptură şi Tradiţie, antropologie teologică, etică, provocări pastorale, abordări terapeutice, ca şi secularism şi politici publice. Fiecare sesiune a cuprins prezentări de stimulare urmate de o discuţie liberă.

Au fost ascultate puncte de vedere din toate perspectivele. Participanţii care susţin, apără şi aderă ferm la învăţăturile şi disciplinele tradiţionale ale Bisericii Ortodoxe au luat cuvântul alături de cei care le găsesc problematice. S-a dovedit că există deja în sânul Bisericii o gamă de opinii şi abordări practice. S-a acordat toată atenţia nu numai învăţăturilor şi practicilor Bisericii care au izvorât din conştiinţa sa pre-modernă şi răsăriteană, cât şi necesităţii de a sublinia sfidările occidentului modern care au ajuns să domine lumea modernă.

În opinia organizatorilor, această reuniune poate să slujească drept model pentru abordarea problemelor sexului, sexualităţii şi genului fără învinuiri şi dezbinare ce caracterizează prea adesea această discuţie. Întrunirea este cu siguranţă unică astăzi în lumea ortodoxă prin capacitatea sa de a crea un context de ospitalitate în care toţi participanţii – conservatori şi progresişti şi de orice natură – să poată să se exprime şi să fie înţeleşi şi văzuţi în toată umanitatea lor complexă în cursul procesului de a se apropia de Hristos.

Oricare ar fi fost poziţiile lor, participanţii la colocviu au căzut de acord asupra unui anumit număr de puncte: demnitatea tuturor fiinţelor umane trebuie întotdeauna respectată; violenţa trebuie exclusă; este esenţială compasiunea pastorală; dialogul trebuie urmat pe acelaşi ton respectuos şi amabil care a caracterizat această întrunire.

La conferinţă au participat[9] mulţi dintre cei care au fost prezenţi la Conferinţa de la Amsterdam din iunie 2017, inclusiv dr. George Demacopoulos şi dr. Aristotel Papanikolaou de la Universitatea Fordham şi dr. Brendan Gallaher de la Universitatea Exeter. De asemenea, au fost prezente mai multe persoane care au stârnit scandaluri publice în trecutul apropiat, precum sora Vassa Larin – care a fost criticată de conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora fiindcă i-a dat de înţeles unei mame că interesul fiului ei pentru o relaţie homosexuală este acceptabil, şi mitropolitul Kallistos Ware – care a pus la îndoială învăţăturile Bisericii în chestiuni de sexualitate, într-o prefaţă pe care a scris-o pentru un număr al jurnalului pro-homosexual The Wheel.

Au mai fost prezenţi dr. Ashley Purpura şi Gregory Tucker, amintiţi mai sus, ca şi Nik Jovcic-Sas, un sârb care batjocoreşte pe faţă Biserica, are porecla ,,provocatorul ortodox” pe internet şi ale cărui pagini de pe reţelele de socializare sunt pline cu poze şi filme cu transsexuali, inclusiv de la spectacole cu transsexuali pe care le-a găzduit. De asemenea, au fost mulţi alţii care – fie public, fie în particular –, adeseori în timpul prelegerilor lor universitare, fac propagandă ca Biserica să-şi schimbe învăţăturile în ce priveşte chestiunile LGBT.

Deşi nu se cunoaşte public ce s-a discutat la conferinţă, câţiva participanţi au scris comentarii pe Twitter în timpul reuniunii. Pe 17 august, George Demacopoulos scria: ,,Am auzit fără să vreau în Oxford: ‘De ce ar discuta un creştin ortodox despre ‘valorile familiei tradiţionale’ ? Nici limbajul, nici conceptele nu au făcut niciodată parte din tradiţia noastră. Desigur, ‘valorile familiei’ reprezintă un lucru important pentru mafie ...”. Subliniind bizareria de a susţine că Tradiţia Bisericii nu ar avea nici un fel de valori ale familiei tradiţionale, alţi comentatori i-au reamintit dr. Demacopoulos că, în realitate, Scripturile şi Părinţii Bisericii au multe de spus despre valoarea şi moralitatea familiei creştine. Joshua Wherley, care are pagina Twitter for instance, i-a răspuns citându-l pe unul dintre cei mai mari sfinţi ai Bisericii – Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,Dragostea dintre soţ şi soţie este forţa care sudează societatea”.

 

 

Universitatea Fordham găzduieşte o expoziţie bizară, a cărei autoare este o artistă ortodoxă cunoscută

Pe 12 septembrie 2019, muzeul de la Universitatea Fordham din New York a lansat un proiect nou, provocator, odată cu deschiderea expoziţiei sale de toamnă ,,Rude îndepărtate: Ilustrarea străveche a trecutului păgân clasic şi icoanele bizantine moderne ale lui Joni Zavitsanos”.

Centrul de Studii Ortodoxe Creştine de la Universitatea Fordham nu este străin de această provocare şi controversă. Există o legătură strânsă între Centru şi Ordinul Sfântului Apostol Andrei al arhonţilor Patriarhiei Ecumenice, deoarece co-fondatorii centrului – George Demacopoulos şi Aristotel Papanikolaou – sunt membri în ordin, Demacopoulos fiind chiar istoricul oficial al organizaţiei. Nu este lipsită de importanţă nici decizia în mod intenţionat provocatoare a arhonţilor de a acorda premiul pentru drepturile omului mitropolitului Epifanie Dumenko (foto), primatul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei schismatică, care este binecunoscut ca un prigonitor al colegilor săi ucraineni din Biserica Ortodoxă a Ucrainei canonică[10].

Potrivit serviciului de presă al arhonţilor, artista Joni Zavitsanos – a cărei expoziţie este găzduită de Universitatea Fordham – este soţia membrului Consiliului Naţional al Arhonţilor John Zavitsanos, Esq., care a primit recent premiul pentru ,,slujire extraordinară a arhonţilor”, şi toţi arhonţii au fost invitaţi oficial la vernisaj.

Arhonţii descriu astfel pe site-ul lor lucrarea lui Zavitsanos: ,,Doamna Zavitsanos foloseşte motive străvechi şi bizantine în creaţia ei de artă contemporană unică. Lucrarea ei demonstrează cum modelele vizuale cu rădăcini în trecutul îndepărtat îşi păstrează relevanţa în timp. Ea se străduieşte să folosească referiri la arta religioasă din secolul I pentru se adresa unei audienţe moderne”.

De asemenea, George Demacopoulos comenta pe Twitter: ,,Foarte încântat de vernisajul din această seară”, şi a inclus o fotografie a uneia din lucrările lui Zavitsanos care înfăţişează o femeie cu văl, cu cuvântul ,,murdar” scris pe fruntea ei (foto), pictată peste un colaj cu 16 icoane ale Maicii Domnului. La o examinare mai atentă se poate observa că imaginea lui Hristos Însuşi a fost îndepărtată din toate icoanele şi înlocuită cu imagini de copii din toată lumea.

Comentariul lui Demacopoulos a avut peste 120 de răspunsuri, marea majoritate exprimând tristeţea şi dezgustul pentru modul în care sunt folosite icoanele în lucrarea lui Zavitsanos. De exemplu, Alexandru scrie: ,,Atât de mulţi oameni au murit apărând icoanele împotriva blasfemiilor şi profanării şi distrugerii icoanelor. Voi nu daţi doi bani pe pomenirea sfinţilor, pe vieţile, sângele şi lacrimile lor. Doamne miluieşte !” Altul scrie: ,,Aceasta este complet ridicol. Cum poate fi susţinut acest lucru de creştini ortodocşi ? Imaginea este blasfemiatoare ! Ar trebui să-ţi fie ruşine ţie şi tuturor susţinătorilor acestei expoziţii ordinare de ,,artă modernă” !”

Câţiva comentatori au remarcat pur şi simplu că imaginea era blasfemiatoare şi lipsită de respect faţă de Hristos şi sfinţi; alţii au subliniat că exact aceasta pare să fi fost intenţia comentariului lui Demacopoulos, de a provoca acest gen de reacţie. Dana scrie: ,,Nu există nici o îndoială că această lucrare a fost promovată pe reţelele de socializare pentru a stârni controverse şi publicitate. S-a meritat ? Puternicii care sunt la Fordham se simt îndreptăţiţi sau probabil răzbunaţi ? Dacă ar fi promovat altă lucrare pe Twitter, noi am fi putut fi mai degrabă uniţi decât dezbinaţi”.

În timp ce Demacopoulos însuşi nu pare să-şi fi rupt din timp pentru a răspunde la nici unul din numeroasele comentarii, câţiva din colegii lui au făcut-o. Aristotel Papanikolaou scrie: ,,Comentariile dezvăluie de ce lucrarea Centrului de la Fordham este atât de importantă. Dacă aceşti oameni reprezintă tot ce înseamnă Ortodoxia, atunci Biserica este la mare ananghie”. [Cu alte cuvinte, lucrarea Centrului de la Fordham este absolut necesară pentru ca ceea ce ei numesc Ortodoxie să primească astfel de lucrări blasfemiatoare cu braţele deschise.]

Brandon Gallaher, profesor de teologie la Universitatea Exeter, care a participat la conferinţele liberale despre sexualitate, a răspuns caracterizând comentariile ca ,,absurde” şi ,,reacţie bolnavă”.

Katherine Kelaidis, care a publicat un articol tulburător pe Public Orthodoxy – în care a comparat practica euharistiei închise (adică, numai în cadrul unei confesiuni anume) cu o tulburare psihică privind mâncarea – şi care scrie de asemenea la The Wheel, a răspuns pe Twitter: ,,Îmi voi tăia craca de sub picioare şi voi presupune că Ziditorul ornitorincului are probabil un gust suficient de eclectic pentru a-i plăcea acest lucru. Spre deosebire de unii membri parohiali ai fan-clubului Lui care s-au adunat aici cu oroare”. Câţiva comentatori i-au răspuns că este absurdă comparaţia ei.

Joni Zavitsanos oferă pe site-ul ei explicaţii ale imaginilor controversate: de exemplu, femeia cu cuvântul ,,murdar” scris pe fruntea ei nu este Maica Domnului, ci Sfânta Maria Egipteanca, înfăţişată în momentul întoarcerii ei la pocăinţă. ,,În locul chipului lui Hristos – spune ea – sunt copii de diferite rase şi credinţe, care arată universalitatea iubirii lui Dumnezeu pentru toată omenirea”. Dar o icoană a Maicii Domnului cu Hristos prunc în braţele ei este tocmai o icoană a Întrupării lui Dumnezeu Cuvântul; absenţa lui Hristos dintr-o astfel de icoană şi înlocuirea Lui cu imagini de copii din întreaga lume este o absurditate, ca să nu spunem mai mult, şi este foarte puţin probabil să reuşească să transmită dragostea lui Hristos pentru omenire.

Altă lucrare expusă la muzeu este o reprezentare asemenea unei icoane a lui Hristos, care ţine în mână un semn pe care scrie: ,,Faceţi dragoste, nu război”, cu o floare în partea stângă jos (foto). Stăpânul a toată zidirea este comparat cu şi coborât la nivelul unui vânzător de lozinci hippie. Altă lucrare, care nu face parte din expoziţia de la muzeu, dar se află pe site-ul artistei, intitulată ,,Stăpânul universului”, înfăţişează turlele bisericilor din toată lumea care Îl au zugrăvit pe Hristos Pantocrator; însă, în lucrarea lui Zavitsanos, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului I-a luat locul Mântuitorului. El este ,,arătat în ceruri drept conducătorul nostru care, în timp ce trăieşte cu noi pe acest pământ, stă în locul lui Hristos şi Îl imită”, explică artista.

Expoziţia este deschisă până pe 12 decembrie, timp în care Joni Zavitsanos va ţine două prelegeri.

 

Surse

  1. http://www.monomakhos.com, 16 iunie 2017, Orthodox Pastors, Theologians Gather In Amsterdam To Discuss Their Views On Issues Of Sexuality
  2. https://news.fordham.edu, 18 ianuarie 2018, British Council Awards Grant to Orthodox Christian Studies Center for LGBTQ Research
  3. http://orthochristian.com, 23 august 2019, Clergy, scholars, LGBT activists, drag show host gather to discuss opinions on Orthodoxy, sex, gender, sexuality
  4. www.orthodoxie.com, 24 august 2019, Conference a Oxford: ,,Des erudits, des pasteurs, et des responsables politiques se reunissent pour discuter l’orthodoxie, le sexe, le genre et la sexualite”
  5. http://orthochristian.com, 17 septembrie 2019, Fordham scandalizes with ,,mixed-media Orthodox” exhibition

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 121/septembrie-octombrie 2019

 

[1] Participanţi: Episcopul Maxim (Vasilievici) de America Occidentală (Biserica Ortodoxă Sârbă), Nikolaos Asproulis (Academia Volos), părintele Michael Bakker (ACOT), părintele John Behr (Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir, ACOT), Brandon Gallaher (Universitatea Exeter), Edith Humphrey (Seminarul Teologic Ortodox din Pittsburgh), părintele John Jillions (Biserica Ortodoxă din America), Pantelis Kalaitzidis (Academia Volos), părintele Philip LeMasters (Universitatea McMurry, Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir), părintele Joan Lena (ACOT), părintele Andrew Louth (emerit la Universitatea Durham, ACOT), părintele Nicolae Moşoiu (Universitatea Lucian Blaga din Sibiu), Aristotel Papanikolaou (Universitatea Fordham), părintele Vasileios Thermos (Universitatea din Atena), Gayle Woloschak (Universitatea de Nord-Vest, Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir).

[2] Gayle Woloschak – ca şi alţi participanţi la Conferinţa de la Amsterdam, 2017 şi la Conferinţa de la Oxford, 2019 – s-a numărat printre experţii invitaţi de Fanar în ianuarie 2016. A se vedea Opinii pe marginea Sfântului şi Marelui Sinod, partea a IV-a.

[3] Despre Robert Arida vorbeşte şi părintele Webster, în Trei cai troieni (II).

[4] Este vorba de Seminarul Sfântul Vladimir din Crestwood, New York, aparţinând Bisericii Ortodoxe din America. Îl cunoaştem pe decanul acestui seminar, arhipreotul dr. John Behr – prezent şi el atât la Conferinţa de la Amsterdam din 2017, cât şi la cea de la Oxford, 2019 –, ale cărui cărţi sunt tipărite la Editura Doxologia alături de ale altor ‘confraţi’ ideologici, fiind cunoscut pentru vederile sale ecumeniste (a se vedea Mai-iunie 2015. Evenimente ecumeniste - Seminarul ortodox Sfântul Vladimir lansează o serie de cărţi monofizite) şi nu numai.

[5] Universitatea Fordham, iezuită, în cadrul căreia a fost fondat Centrul pentru Studii Creştine Ortodoxe – printre ale cărui scopuri se numără apropierea Ortodoxiei de Biserica Catolică – este un alt cuibar aflat pe pământ american, care este plin de învăţaţi ortodocşi controversaţi.

[6] Despre Aristotel Papanikolaou şi George Demacopoulos vorbeşte şi părintele Webster, în Trei cai troieni (I).

[7] Cu referire la cele două sexe biologice, bărbătesc şi femeiesc.

[8] A se vedea Iată noua societate plăsmuită ! (II), subtitlul Mişcarea transsexuală, care loveşte cu sălbăticie orice disidenţă, ar putea chiar acţiona în defavoarea ei şi nota de subsol 6.

[9] Participanţi: profesorul George Demacopoulos, diaconul Brandon Gallaher, profesorul Aristotel Papanikolaou, dr. Edward Skidelsky, Gregory Tucker, părintele James Alison, profesorul Evangelia Amirali, dr. Thomas Arentzen, dr. Nikolaos Asproulis, părintele Michael Bakker, dr. Antonios Basoukos, părintele Demetrios Bathrellos, părintele John Behr, părintele Philippe Bordeyne, dr. Patricia Fann Bouteneff, profesorul Peter Bouteneff, profesorul David Bradshaw, părintele Silviu Bunta, Misha Cherniak, părintele Ian Graham, episcopul Jonathan Goodall, dr. David Heith-Stade, părintele Dragoş Herescu, părintele Cyril Hovorun, profesorul Andrej Jeftic, Nik Jovcic-Sas, dr. Pantelis Kalaitzidis, părintele Isidoros Katsos, sora Vassa Larin, dr. Sean Larsen, părintele Andrew Louth, Mari Mars, preoteasa Alison Milbank, părintele profesor John Milbank, dr. Elena Narinskaya, părintele Stephen Platt, profesorul Ashley Purpura, părintele Richard Rene, dr. Bryce Rich, dr. Edward Siecienski, profesorul Richard Swinburne, dr. Elizabeth Theokritoff, părintele Vasileios Thermos, dr. Dmitry Uzlaner, Natalia Vasilevici, mitropolitul Kallistos (Ware) de Diokleia, profesorul Gayle Woloschak, părintele Mark Woodruff.

[10] Acelaşi premiu l-au acordat de-a lungul timpului multor personalităţi controversate din lumea ortodoxă, catolică şi nu numai. A se vedea Octombrie 2008. Ştiri - Compromisurile de tot felul şi obiceiurile lumeşti - mai de preţ ca virtuţile creştine.