Despre site
 
Bine aţi venit pe acest site, unde puteţi găsi revista Catacombele Ortodoxiei a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, tipărită de Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti cu binecuvântarea P.S. Flavian Ilfoveanul.
 
Primul număr al revistei a apărut în aprilie 1999. Ea s-a născut, în principal, din dorinţa de a vorbi credincioşilor români despre ecumenism şi roadele apostaziei de la Ortodoxie, tratând, de asemenea, subiecte de actualitate precum clonarea, eutanasia, renaşterea păgânismului în societatea contemporană etc.
 

 

--------------------

 

Teme principale in site
 

Eutanasie. Donare de organe

Stiri 78 2

 

Creştinism şi islamism

Cugetari 71 2

 

Homosexualitatea în lume

Dogma 45-1

 

--------------------

Cine e online?

Avem 39 vizitatori și nici un membru online

DOCUMENTE ALE BISERICII

Rezoluţie privind atitudinea Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora faţă de Patriarhia Moscovei

 

Sinodul Arhieresc, după ce a audiat pe 4/17 octombrie 2000 raportul episcopului Evtihie despre Sinodul Arhieresc din august 2000 al Patriarhiei Moscovei, a fost de acord cu următoarea rezoluţie:

Arhipăstorii Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora au năzuit întotdeauna să urmărească cu atenţie şi în mod obiectiv viaţa bisericească din Rusia atât în vremurile sovietice, cât şi în ultimul deceniu. Când o anumită parte a Bisericii oficiale din Rusia a făcut compromisuri în chestiuni de credinţă şi evlavie şi, de asemenea, a tăgăduit mucenicii pentru credinţă din secolul nostru, arhipăstorii Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora s-au ridicat în apărarea curăţiei Ortodoxiei şi în apărarea slavei Bisericii Ruse din secolul XX – Sfinţii Noii Mucenici ai Rusiei. Orice apostazie a fost privită cu mâhnire şi rugăciune, ca mai devreme sau mai târziu adevărul să biruiască în Rusia. Când clerul şi credincioşii din Rusia au fost supuşi persecuţiilor, ierarhii părţii libere a Bisericii Ruse, pătimind alături de ei, şi-au ridicat glasul în apărarea lor.

La fiecare liturghie în decurs de 80 ani, în bisericile noastre nu a încetat rugăciunea, ca în pământul pătimitor al Rusiei, să nu piară nici un suflet răscumpărat cu Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, ci toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină (I Timotei 2, 4).

Din acest motiv, ierarhii adunaţi pentru acest Sinod al Bisericii Ruse din Diaspora, cu nădejde şi recunoştinţă faţă de Domnul Dumnezeu, au acceptat hotărârea Sinodului Arhieresc al Patriarhiei Moscovei privind trecerea în rândul sfinţilor a întregii mulţimi de Noi Mucenici ai Rusiei şi printre ei a ţarului mucenic Nicolae cu sfânta sa familie regală. Nădăjduim că această proslăvire va fi începutul actului de pocăinţă şi va avea o influenţă pozitivă nu numai asupra vieţii bisericeşti din Rusia, ci şi asupra întregii Rusii în general. Nădăjduim că, devenind acum o rugăciune cu adevărat pan-rusă către ţarul mucenic, ea va aduce mult pătimitoarei naţiuni ruse o renaştere a adevăratei credinţe, pace şi prosperitate. Socotim de asemenea că singurul motiv pentru divizarea Bisericii noastre şi Patriarhiei Moscovei, explicat în Epistola Sinoadelor Arhiereşti ale Bisericii Ruse din Diaspora din 1987, prin mila lui Dumnezeu, a încetat să existe într-o măsură mai mare.

La Sinodul Arhieresc al Patriarhiei Moscovei s-a depăşit parţial încă o chestiune care ne despărţea: aşa-numitul ,,serghianism”. ,,Dacă guvernul îi sileşte pe credincioşii ortodocşi să se îndepărteze de Hristos şi Biserica Sa, ca şi (să comită) acţiuni păcătoase, distrugătoare de suflet, Biserica trebuie să refuze să se supună guvernului” (Din ,,Bazele conceptului social al Bisericii Ortodoxe Ruse – Patriarhia Moscovei”). Pentru prima oară, la nivel sinodal, Patriarhia Moscovei încearcă să menţină independenţa Bisericii şi încearcă să se detaşeze de guvern, într-un asemenea mod mergând împotriva principiilor expuse în trista Declaraţie a mitropolitului Serghie (Stragorodski) din 1927 şi recunoscând în mod indirect calea vrednică de laudă a mărturisitorilor care nu au urmat linia de conduită a mitropolitului Serghie.

Hotărârile Sinodului Arhieresc al Patriarhiei Moscovei privind atitudinea faţă de heterodocşi şi respectiv faţă de ecumenism nu sunt suficient de limpezi şi uneori au un dublu înţeles. Prin lărgimea lor, anumite decizii sunt acceptabile pentru râvnitorii Ortodoxiei, în timp ce altele – (sunt) spre bucuria ecumeniştilor. Există o temere specială care este pricinuită de aceste hotărâri, deoarece nu există nici măcar un cuvânt despre interzicerea rugăciunii comune cu heterodocşii, ca şi o completă justificare a întregii activităţi ecumeniste din trecut şi prezent. Prin urmare, problema participării Patriarhiei Moscovei la ecumenism este pe primul loc în chestiunea divizării dintre Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora şi Patriarhia Moscovei.

Ţinând cont de toate cele de mai sus, Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse din Diaspora înfiinţează o comisie activă permanent la Sinod pentru problemele legate de unificarea Bisericii Ruse.