Despre site
 
Bine aţi venit pe acest site, unde puteţi găsi revista Catacombele Ortodoxiei a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, tipărită de Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti cu binecuvântarea P.S. Flavian Ilfoveanul.
 
Primul număr al revistei a apărut în aprilie 1999. Ea s-a născut, în principal, din dorinţa de a vorbi credincioşilor români despre ecumenism şi roadele apostaziei de la Ortodoxie, tratând, de asemenea, subiecte de actualitate precum clonarea, eutanasia, renaşterea păgânismului în societatea contemporană etc.
 

 

--------------------

 

Teme principale in site
 

Eutanasie. Donare de organe

Stiri 78 2

 

Creştinism şi islamism

Cugetari 71 2

 

Homosexualitatea în lume

Dogma 45-1

 

--------------------

Cine e online?

Avem 38 vizitatori și nici un membru online

DOCUMENTE ALE BISERICII

Epistola Sinodului Episcopilor adresată credincioşilor de rit vechi

 

New York, 13/26 octombrie 2000

 

Sinodul Episcopilor ROCOR îi salută pe fiii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse care ţin ritul vechi, din patria mamă şi din diaspora.

Preaiubiţi fraţi şi surori în sfânta noastră credinţă ortodoxă, fie ca binecuvântările şi milostivirea Mântuitorului cel iubitor de oameni să fie mereu cu voi.

În anul în care Sfânta Biserică Ortodoxă se concentrează pe prăznuirea a două milenii de la Naşterea în trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, noi, Sinodul Episcopilor ROCOR, întrunindu-ne în oraşul apărat dumnezeieşte New York, studiem cum am putea grăbi tămăduirea acestei divizări pe care Biserica Rusă a suferit-o vreme de atât de multe veacuri după introducerea schimbărilor liturgice în secolul al XVII-lea.

Regretăm profund acele atrocităţi care s-au abătut asupra adepţilor ritului vechi, persecuţiile din partea autorităţilor civile, care au fost inspirate de unii din înaintaşii noştri în ierarhia Bisericii Ruse, doar din cauza dragostei celor de rit vechi pentru moştenirea lor, pe care au primit-o de la strămoşii lor evlavioşi, şi din cauza respectării lor pline de râvnă a acesteia. Încă de la înfiinţarea sa, Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora a căutat împăcarea cu cei de rit vechi, şi la Cel de-al Treilea Sinod a toată Diaspora, întrunit în 1974, în prezenţa tuturor, a declarat că practicile şi ritualurile liturgice străvechi sunt ortodoxe şi mântuitoare; şi interdicţiile şi anatemele care au fost puse, în vremurile de odinioară, asupra celor care respectau aceste practici, (au fost declarate) invalide şi revocate, ca şi cum nu ar fi fost (date) niciodată.

Şi în ciuda faptului că nici ierarhia noastră, nici credincioşii noştri nu au participat niciodată la prigoane sau acte de violenţă împotriva celor de rit vechi, dorim să profităm de această ocazie pentru a le cere iertare pentru cei care i-au tratat cu dispreţ pe părinţii lor evlavioşi. În aceasta, am dori să urmăm exemplul Sfântului Împărat Teodosie cel Tânăr, care a strămutat sfintele moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur din locul îndepărtat de exil în care părinţii lui îl trimiseseră pe sfânt fără milă. Luând cuvintele lui, strigăm către cei prigoniţi: ,,Iertaţi-ne, fraţi şi surori, pentru greşelile comise împotriva voastră din ură. Nu ne consideraţi complici la păcatele părinţilor noştri, nu ne învinuiţi pentru înverşunarea acţiunilor lor nestăpânite. Deşi suntem urmaşii prigonitorilor voştri, noi nu suntem vinovaţi de nenorocirile care s-au abătut asupra voastră. Iertaţi ofensele ca noi să putem fi izbăviţi de mustrarea asociată cu ele. Ne prosternăm înaintea voastră şi ne încredinţăm rugăciunilor voastre. Iertaţi pe cei care v-au atacat cu violenţă nebunească nestăvilită, căci prin gurile noastre ei s-au pocăit pentru ce v-au făcut şi vă cer iertare”.

În secolul al XX-lea, noi persecuţii s-au abătut asupra Bisericii Ortodoxe Ruse, de data aceasta din mâinile regimului comunist luptător împotriva lui Dumnezeu. Chiar înaintea ochilor noştri s-a arătat imaginea vie a persecuţiei prin colaborarea şi complicitatea laşă sau chiar lipsită de scrupule cu autorităţile civile a persoanelor care se numeau pe sine religioase. Cu durere recunoaştem că marea prigoană a Bisericii noastre din ultimele decenii este în parte poate o pedeapsă pentru persecuţiile înaintaşilor noştri împotriva fiilor de rit vechi.

Şi astfel noi recunoaştem rezultatele amare ale evenimentelor care ne-au divizat şi totodată au slăbit puterea duhovnicească a Bisericii Ruse. Noi proclamăm solemn dorinţa noastră profundă de a tămădui rana care a fost pricinuită Bisericii şi ne rugăm, dacă este voia Atotmilostivului Dumnezeu, ca noi să putem participa la această strădanie bineplăcută lui Dumnezeu.

Credem că ambele părţi trebuie să urmeze poruncile mântuitoare ale lui Hristos cu convingerea că nu ritualurile noastre însele ne aduc la Dumnezeu, ci mai degrabă pocăinţa, umilinţa, bunăvoinţa de a ne ierta unii pe alţii, dragostea şi toate virtuţile creştine care ne conduc către mântuirea noastră.

Dorim cu sinceritate să ne întâlnim cu reprezentanţii Bisericii de rit vechi şi cei în armonie cu ei, şi de asemenea cu parohiile lor, ca împreună să putem dărâma zidurile care ne despart şi să putem pregăti calea pentru o relaţie pozitivă, ca în cele din urmă (să ajungem) la restaurarea comuniunii depline dintre Biserica noastră şi cei care se străduiesc să păstreze ritul vechi în sânul Bisericii Ortodoxe.

 

† Mitropolit Vitalie
† Arhiepiscop Lavru
† Arhiepiscop Alipie
† Arhiepiscop Lazăr
† Arhiepiscop Marcu
† Arhiepiscop Ilarion
† Episcop Chiril
† Episcop Veniamin
† Episcop Evtihie
† Episcop Agatanghel
† Episcop Alexandru
† Episcop Varnava
† Episcop Gavriil
† Episcop Mihail