Despre site
 
Bine aţi venit pe acest site, unde puteţi găsi revista Catacombele Ortodoxiei a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, tipărită de Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti cu binecuvântarea P.S. Flavian Ilfoveanul.
 
Primul număr al revistei a apărut în aprilie 1999. Ea s-a născut, în principal, din dorinţa de a vorbi credincioşilor români despre ecumenism şi roadele apostaziei de la Ortodoxie, tratând, de asemenea, subiecte de actualitate precum clonarea, eutanasia, renaşterea păgânismului în societatea contemporană etc.
 

 

--------------------

 

Teme principale in site
 

Eutanasie. Donare de organe

Stiri 78 2

 

Creştinism şi islamism

Cugetari 71 2

 

Homosexualitatea în lume

Dogma 45-1

 

--------------------

Cine e online?

Avem 30 vizitatori și nici un membru online

DOCUMENTE ALE BISERICII

Epistola Sinodului Episcopilor ROCOR

către toţi fiii credincioşi din patria mamă şi diaspora

 

30 iunie/13 iulie 2001

Soborul Sfinţilor 12 Apostoli

 

Fii credincioşi ai ROCOR, iubiţi întru Domnul,

 

Aşa cum Sfântul Apostol Pavel a adresat o rugăminte creştinilor din Biserica din Corint, tot aşa noi, arhipăstorii Bisericii Ruse din Diaspora, ne adresăm vouă: Vă rog pre voi fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să grăiţi aceeaşi, şi să nu fie între voi împerecheri; ci să fiţi întemeiaţi într-un gând şi într-o înţelegere (I Corinteni 1, 10).

Din cuvintele apostolului este limpede că Sfânta Biserică a lui Hristos a socotit necesar încă de la început să-i avertizeze pe creştini de pericolul dezbinărilor şi schismelor, şi să-i cheme pe toţi la unitatea cugetului şi la dragoste.

Noi, ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei nu putem rămâne tăcuţi când vedem parte din fiii noştri iubiţi căzând sub influenţa dăunătoare a semănătorilor de discordie. Nu putem să nu observăm cum, prin răspândirea largă a tuturor modurilor de denaturări şi interpretări false – mai ales pe site-urile alcătuite în acest scop pe internet, care sunt pline de tot felul de calomnii la adresa ierarhiei Bisericii noastre din diaspora –, oameni rău-intenţionaţi subminează autoritatea arhipăstorilor şi a celui mai înalt organ al administraţiei ei, Sinodul Episcopilor.

Devine tot mai limpede că tulburările în rândul turmei noastre nu sunt pricinuite atât de mult de o neînţelegere a hotărârilor adoptate la cel mai recent Sinod, cât sunt rezultatul unei campanii minuţios plănuite şi organizate, care are drept scop o tentativă de a distruge unitatea ierarhilor noştri şi a Bisericii noastre.

Câţiva oameni cu principii rele nu s-au ruşinat nici măcar să încerce să-l recruteze pe respectatul mitropolit vârstnic în ,,războiul” pe care ei l-au pornit, profitând fără scrupule de vârsta sa înaintată şi abuzând de încrederea sa.

Având în vedere circumstanţele complicate care s-au dezvoltat, socotim că este esenţială convocarea unui Sinod al Episcopilor extraordinar, care se va întruni între 10-23 octombrie 2001, la New York.

Cel mai important act al Sinodului extraordinar va fi alegerea unui nou întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei. Acest lucru a fost prilejuit de vârsta înaintată şi sănătatea fragilă ale mitropolitului Vitalie, care la sesiunea din 27 iunie/10 iulie a Sinodului Episcopilor a cerut să i se îngăduie să se retragă. Sinodul Episcopilor a primit cererea mitropolitului cu compasiune şi înţelegere, şi a încredinţat arhiepiscopului Lavru, primul reprezentant al întâistătătorului şi secretarul Sinodului, conducerea temporară a problemelor administrative ale ROCOR până la convocarea unui Sinod al Episcopilor extraordinar.

În perioada pre-sinodală, numele întâistătătorului, mitropolitul Vitalie, trebuie pomenit la slujbele dumnezeieşti ca mai înainte, fără schimbare. Numele arhiepiscopului Lavru trebuie pomenit în toate parohiile ROCOR după numele întâistătătorului.

Pentru a evita inexactitatea şi posibilele noi interpretări false, noi, ierarhii ROCOR, declarăm înaintea întregii lumi:

 

1) Nici unul din ierarhii ROCOR nu urmăreşte o unificare grabnică cu Patriarhia Moscovei. Nu există printre noi o facţiune ,,pro-Moscova”.

2) Toţi episcopii ROCOR condamnă în mod categoric erezia ecumenismului şi serghianismul.

3) Nu a existat nici o schimbare de direcţie pentru ROCOR la cel mai recent Sinod al Episcopilor. Cineva trebuie doar să examineze cu atenţie epistolele Sinoadelor anterioare pentru a se convinge de acest lucru. Îi sfătuim pe cei care doresc să vadă fragmente mai extinse din aceste epistole din trecut să se familiarizeze cu ,,Apelul conferinţei pastorale a Eparhiei Americii Occidentale şi San Francisco”. De asemenea, trebuie să se familiarizeze cu explicaţiile episcopului Evtihie către turma sa legat de rezoluţiile Sinodului.

4) În ce priveşte relaţiile noastre cu Biserica Ortodoxă Sârbă, noi afirmăm că relaţiile dintre ea şi Biserica noastră sunt speciale, determinate de apropierea noastră istorică de Biserica Serbiei, care a luat odinioară sub aripa sa iubitoare Biserica Rusă din Diaspora şi o mulţime de refugiaţi ruşi şi ne-a purtat de grijă ca o mamă iubitoare. Acum, Biserica Serbiei înseşi suferă o încercare cumplită din cauza atacurilor puterilor globale asupra Kosovo şi altor părţi din Serbia. În aceste vremuri dificile, noi nu putem să-i întoarcem spatele.

Legat de participarea limitată a Bisericii Ortodoxe Sârbe în Consiliul Mondial al Bisericilor, noi am adresat de mai multe ori patriarhului şi altor episcopi sârbi o dare de seamă alarmantă şi avertizări frăţeşti. Ar trebui notat că influenţa marelui teolog, arhimandritul Iustin (Popovici), opozant ferm al ecumenismului, este foarte mare în rândul episcopilor sârbi, şi noi nădăjduim că în curând îşi va aduce propriul rod.

5) Sunt aduse acuzaţii împotriva Sinodului Episcopilor, potrivit cărora acesta nu suferă nici o critică a acţiunilor sale şi toarnă cu pedepse grele împotriva celor care cred diferit. Declarăm că aceasta este o calomnie care provine de la duşmanii Bisericii noastre. Sinodul Episcopilor nu este câtuşi de puţin împotriva afirmării altor puncte de vedere de către fiii credincioşi ai Bisericii din diaspora, sau chiar sugestii ca să revizuiască una sau alta din deciziile adoptate la cel mai recent Sinod.

Cu toate acestea, când aceste expresii de dezacord iau forma unui apel deschis la revoltă împotriva Autorităţii Ecleziastice Supreme sau incită credincioşii la schismă deschisă, Sinodul Episcopilor este silit să privească acest lucru într-un mod diferit. Când asemenea declaraţii sunt făcute de clerici, care în virtutea poziţiei lor au o influenţă mai mare asupra turmei, şi care sunt obligaţi prin jurământul lor, dat de ei la momentul hirotoniei lor, să rămână în ascultare faţă de ierarhia lor, episcopii conducători sunt siliţi să acţioneze mai sever. Dacă mustrarea din partea episcopului conducător nu atrage pocăinţa clericului care acţionează împotriva ierarhiei sale, episcopul este obligat să ia măsuri mai ferme pentru apărarea turmei.

Privitor la situaţia care s-a dezvoltat într-o parte a Eparhiei Europei Occidentale, noi afirmăm că suspendarea impusă anumitor clerici nu este consecinţa exprimării de către ei a opiniei personale, ci doar a refuzului lor ferm de a-l accepta pe episcopul conducător numit de Sinodul Episcopilor, lucru nepermis de rânduiala şi canoanele Bisericii. Mai mult, înainte de a fi impuse astfel de suspendări canonice, s-a făcut o serie întreagă de paşi şi eforturi pentru a-i convinge pe aceşti clerici, care conduc o revoltă deschisă împotriva Autorităţii Ecleziastice Supreme a lor, să revină asupra hotărârii şi să se pocăiască.

6) Afirmaţia că Sinodul Episcopilor nesocoteşte după cât se pare conceptul de sinodalitate [sobornost], neluând în considerare opiniile ,,maselor largi”, nu are nici un temei. Noi, episcopii ROCOR, ascultăm întotdeauna cu atenţie glasul clerului nostru credincios şi al mirenilor evlavioşi. Cu toate acestea, trebuie amintit că soluţionarea finală a problemelor din sânul Bisericii este în autoritatea Consiliului şi Sinodului Episcopilor, şi nu sub autoritatea opiniei publice, care este adesea manipulată în mod artificial de provocatori. Biserica lui Hristos nu este o democraţie, şi problemele vieţii bisericeşti nu sunt hotărâte prin votul majorităţii poporului. A lua hotărâri sub presiunea unei minorităţi zgomotoase care urmăreşte propriile obiective clare nu ar însemna sinodalitate, ci silire.

7) Referitor la reproşurile adresate Sinodului Episcopilor, care după cum se spune a acceptat o imagine prea roză a situaţiei Bisericii din Rusia, noi afirmăm că noi toţi cunoaştem bine atât aspectele pozitive, cât şi pe cele negative ale vieţii din mult-pătimitoarea noastră patrie mamă. Mulţi dintre noi s-au folosit de ocazie pentru a se familiariza direct cu situaţia, şi noi toţi corespondăm cu clerici şi credincioşi din patria mamă şi urmărim evoluţiile care au loc în viaţa Bisericii. La cea mai recentă întrunire a Sinodului Episcopilor, am ascultat cu atenţie o serie întreagă de rapoarte despre viaţa contemporană din Rusia, care au exprimat diferite puncte de vedere.

Confirmăm decizia proclamată la Sinodul din 1981, care a expus modul în care noi abordăm situaţia din Rusia: vorbind despre evenimentele din mult-pătimitoarea Rusie, noi nu tragem un văl peste realitate, ci grăim adevărul. Ne permitem să vorbim deschis despre toate fenomenele negative observabile acolo. Cu toate acestea, noi nu ne limităm exclusiv la aspectele negative, ceea ce ar fi cu totul nedrept, ci răspundem cu bucurie la toate aspectele pozitive. A privi realitatea din patria noastră mamă prin ochelari coloraţi în roz este o greşeală; totuşi, este o greşeală la fel de mare a privi Rusia prin ochelari întunecaţi, văzând numai ceea ce este negativ.

8) În ce priveşte dorinţa, exprimată de Sinodul Episcopilor, pentru unitate în Ortodoxie, cineva trebuie să-şi amintească faptul că, la fiecare slujbă, Sfânta Biserică se roagă pentru unitatea tuturor. Această dorinţă pentru unitate este o împlinire directă a cuvintelor Mântuitorului, care în rugăciunea Sa arhierească, care a fost adresată lui Dumnezeu Tatăl, S-a rugat ca toţi una să fie (Ioan 17, 21). Aceasta este rostită şi în rugăciunea pentru izbăvirea Rusiei, care este citită la dumnezeiasca liturghie: ,,Ca toţi în unitatea armonioasă a cugetului şi iubire neîncetată să poată slăvi preasfânt numele Tău ...”. Şi în rugăciunea către Sfinţii Noii Mucenici şi Mărturisitori ai Rusiei, confirmată de Sinodul Episcopilor din 1981, noi exprimăm deschis rugăciunea ,,ca schismele dinlăuntrul Bisericii noastre să poată fi desfiinţate”.

Sfânta Biserică a năzuit şi s-a străduit mereu să dezrădăcineze toate schismele şi dezbinările şi să stabilească unitatea în mod necondiţionat – unitate în Adevăr; căci nu poate exista nici o unitate exterioară dacă nu există unitate în Adevăr.

Tocmai pentru acest fel de unitate în Adevăr luptăm. Trăind în Biserică, trebuie să fim plini de duhul Adevărului şi să respingem şi cea mai mică sugestie a duhului minciunii.

 

Vom adresa acum câteva cuvinte în particular clerului şi turmei noastre credincioase din mult-pătimitoarea noastră patrie natală. Noi simţim că suntem întotdeauna una cu voi, cu tot poporul rus credincios. În cursul acestor zile de apostazie universală, care, prin pan-erezia ecumenismului, a infectat chiar majoritatea Bisericilor Ortodoxe locale, trebuie să stăm uniţi, ca vrăjmaşul mântuirii noastre să nu poată folosi dezbinările noastre pentru a nimici glasul mărturisirii noastre în patria mamă şi diaspora.

Siliţi de conştiinţa noastră, noi adresăm din nou un apel înlăcrimat clerului care s-a depărtat de ascultarea de ierarhia sa canonică: Părăsiţi calea voastră distrugătoare ! Fie ca Dumnezeu să înmoaie inimile voastre şi să vă dea înţelegere !

În concluzie, adresăm din nou tuturor fiilor noştri iubiţi apelul apostolului: Vă rog pre voi fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac împerecheri şi sminteli ... şi vă feriţi de ei (Romani 16, 17).

Nu acordaţi atenţie feluritelor ,,Scrisori deschise”, ,,Declaraţii”, ,,Apeluri”, ,,Referendumuri” şi ,,Pagini pentru strângerea de semnături”, care sunt răspândite pe internet şi prin poşta electronică de diferiţi provocatori, care uneori chiar pretind că activitatea lor se face cu binecuvântarea întâistătătorului însuşi. Fiţi atenţi, precum avertizează apostolul: Că unii ca aceia ... prin cuvinte bune şi prin cuvântare de bine, înşală inimile celor proşti (Romani 16, 18).

Fiţi neclintiţi în credinţa noastră şi fidelitate faţă de ROCOR şi ierarhia ei, care a fost hirotonită de la Dumnezeu. Biserica noastră a trecut cu succes multe încercări cumplite în cele peste 8 decenii de existenţă a ei, din mâinile duşmanilor din afară şi ale duşmanilor dinlăuntru. Suntem siguri că, cu ajutorul lui Dumnezeu, le vom depăşi şi pe cele pe care le trăim astăzi.

Avem încredere în Domnul şi în Maica lui Dumnezeu, călăuzitoarea diasporei ruse prin Icoana Semnului din Kursk făcătoare de minuni; şi ne rugăm ca pacea şi unitatea cugetului să vină din nou să se sălăşluiască în rândul tuturor fiilor noştri credincioşi.

Dar vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos (II Corinteni 1, 2).

 
(Semnături)
 
Mitropolit Vitalie
Preşedintele Sinodului Episcopilor
 
Arhiepiscop Lavru
Arhiepiscop Alipie
Arhiepiscop Marcu
Arhiepiscop Ilarion
Episcop Chiril
Episcop Ambrozie
Episcop Gavriil
Episcop Evtihie
Episcop Alexandru
Episcop Mihail