----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXIII)

 

Episodul anterior

 

18. ,,Şi au scos pre toţi cei ce vindeau şi cumpărau în biserică, şi mesele schimbătorilor de bani le-au răsturnat, şi scaunele celor ce vindeau porumbei” (Matei 21, 12).

Astfel, El a învăţat în general, mai înainte, că tranzacţiile lumeşti trebuie să lipsească din templu (potrivit Luca 19, 45-46), dar în special, El i-a izgonit pe schimbătorii de bani. Cine sunt schimbătorii de bani, dacă nu aceia care caută profit din banii Domnului şi nu pot deosebi între bine şi rău ? Fiindcă Sfintele Scripturi sunt banii Domnului. Deoarece atunci când se pregătea să plece către o ţară îndepărtată, El le-a dat dinari slugilor Sale, şi a împărţit talanţi (potrivit Matei 25, 15; Luca 19, 13), şi a lăsat doi dinari gazdei ca să poarte grijă de cel rănit (potrivit Luca 10, 35), fiindcă sufletele noastre sunt tămăduite prin două Testamente.

Citește mai departe...

Diavolii revoluţionari ai Rusiei (VIII)

 
 

Cel mai proeminent dintre aceşti clerici renovaţionişti a fost Alexandru Vvedenski[1], care a atribuit declinul Bisericii clerului reacţionar şi respingerii ştiinţei de către Biserică. Ţelul său era de a reînnoi Biserica pentru a îndrepta cauzele conservatorismului clerical. Devenind preot în 1914, Vvedenski a început de îndată să introducă inovaţii liturgice care, spera el, vor însufleţi viaţa parohială prin mai marea includere a credincioşilor în slujbele bisericeşti. În mod similar, Boiarski, un preot şi prieten apropiat al lui Vvedenski, a fost interesat de condiţia lucrătorilor din fabrică şi a devenit mai radical, în cele din urmă acceptând un soi de fuziune a moralităţii creştine cu idealurile mişcărilor revoluţionare.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
B. Reformaţia lui Ulrich Zwingli sau zwinglianismul. Cum a început şi cum s-a răspândit în Elveţia
 
§. 169. Cum s-a înfiinţat protestantismul sau reformaţia
C. Reformaţia lui Ioan Calvin (Jean Cauvin sau Chauvin)

Ioan Calvin s-a născut în 10 iulie 1509 la Noyon în Picardia (nordul Franciei). El studiă mai întâi dreptul 1527-1531 apoi de la 1532 teologia la Paris. Aici Calvin fu entuziasmat de doctrina lui Luther, aşa că deveni mare propagator al ei; din această cauză fiind ameninţat cu moarte de autorităţile franceze, în 1531 se văzut silit a fugi din Paris şi din Francia. Mai întâi se opri în diverse localităţi; îşi formă un sistem al său propriu pe care în 1536 îl publică în scrierea lui ,,Institutio religionis christinae”, ,,Instrucţie despre religia creştină”. Încă în 1536 el s-a dus la Geneva în Elveţia franceză, unde reformatorii locali, notabil căpetenia lor Vilhem Farel († 1565), care cunoşteau pe Calvin şi personal şi din scrierile lui, l-au decis a se stabili la ei. În Geneva Calvin împreună cu Farel au ajuns capii Bisericii reformate şi Calvin avea şi o mare influenţă politică. Dar fiind sever şi intolerant îşi creă curând inimici de moarte.

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XVII)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

Monahii ruşi se extind: Hilandar, Decani, Lavra Sfântului Hariton

Statutul legal al monahilor ruşi din Muntele Athos rămânea incert deoarece valul mare de pelerini coincidea cu schimbările legale şi politice majore care aveau loc în această perioadă în Imperiul Otoman. Potrivit rânduielilor Muntelui Athos din 1876 (incluse în Codul de Legi turc), toţi monahii Muntelui Athos, indiferent de naţionalitatea lor, erau socotiţi cetăţeni otomani; le era dat un soi de permis de rezidenţă, dar în realitate cetăţenia lor turcă rămânea nominală. Însă, monahii ruşi îşi păstrau de asemenea paşapoartele lor ruse şi se bucurau de protecţie diplomatică potrivit articolului 62 din Tratatul de la Berlin din 1878.

Citește mai departe...

Mărturii inedite despre Sfântul Ioan de Kronstadt (XIX)
 
 

Soţia Sfântului Ioan de Kronstadt: Elisabeta Constantinovna Serghiev

Din amintirile lui R.G. Şemiakina

 

Partea a II-a

În noiembrie, cinând împreună cu mătuşa şi doi musafiri, unchiul le-a spus că sănătatea lui era foarte precară. Vrând să-l încurajeze, mătuşa i-a spus: ,,Întotdeauna te simţi mai bine în primăvară; când vine primăvara, îţi vei reveni”. ,,În primăvară, zici tu ?”, i-a răspuns unchiul. ,,Tu vei trăi să vezi primăvara, dar eu nu”. Şi a avut dreptate: el a trecut la Domnul în decembrie, iar ea în mai. Începând de pe 6 decembrie, când părintele nu a mai avut puteri să slujească dumnezeiasca liturghie, dar s-a împărtăşit zilnic acasă, el venea în camera preotesei sale bolnave, cu potirul şi o împărtăşea, spunând: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu !” ,,Cu frică de Dumnezeu şi cu credinţă să vă apropiaţi”, ,,Primeşte Trupul şi Sângele lui Hristos”, ,,Pace ţie, preoteasa mea, te felicit”. În dimineaţa zilei de 17 decembrie, el a împărtăşit-o pentru ultima oară. Din 18 decembrie el nu a mai părăsit biroul său.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XV)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 

Partea a II-a

Capitolul 3

Despre aceea că nu se cuvine să ne mândrim în acest veac cu nici un lucru

  1. Nu fi mândru şi măreţ ca să nu te asemeni dracilor; nu te înălţa cu inima ca să nu fii la măsura lor. Ci fii blând şi smerit şi vei fi înălţat de Însuşi Domnul şi te vei uni cu îngerii: Spre cine voiu căuta, fără numai spre cel smerit şi blând, şi care tremură de cuvintele mele (Isaia 66, 2), grăieşte Domnul. Dracii mai vârtos prin aceasta sunt osebiţi de îngeri, prin aceasta au şi căzut de la Dumnezeu: nu au fost smeriţi şi cu bună supunere. Căci nimic nu este mai spurcat atât înaintea lui Dumnezeu, cât şi înaintea oamenilor, ca înălţarea de sine şi mândria, după cum nu este nimic mai plăcut şi mai binevoitor ca blândeţea şi smerenia.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (V)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

Uciderea unei naţiuni [continuare]

Într-o zi, am discutat despre aceste procedee cu un demnitar turc, care-mi descria diversele metode de tortură. Nu făcea nici un secret din faptul că fuseseră ordonate de guvern şi, ca orice turc din casta conducătoare, jubila numai la gândul relelor tratamente aplicate acelei naţii pe care o detesta. El mi-a confirmat că detaliile operaţiunilor erau discutate în fiecare noapte de Comitetul ,,Uniune şi Progres”. Orice metodă nouă de a provoca durere era aclamată ca o descoperire minunată şi toţi participanţii îşi storceau creierele să inventeze alte şi alte noi chinuri. Mi-a spus chiar că scotociseră prin arhivele Inchiziţiei spaniole şi ale altor instituţii istorice experte în tortură şi preluaseră de acolo orice sugestie constructivă.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXXIII)

 

Episodul anterior

 

Apoi urmează: ,,Lungimea de un cot şi jumătate, şi un cot de înalt” (Iezechiil 40, 43 – însă citatul folosit de Sfântul Grigorie este următorul: Lungimea de un cot şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, şi un cot de înalt”).

9. Un om anume a explicat acest fragment spunând: ,,Mesele sunt de un cot şi jumătate în lungime şi lăţime, adică pătrate, care în total fac trei coţi. Aceşti trei coţi au un cot în înălţime astfel încât taina Treimii păstrează măsura de un cot, adică a măreţiei dumnezeieşti”. Această explicaţie nu poate sta în picioare în mod evident deoarece nu există jumătate în acea preaînaltă Treime care a creat toate lucrurile şi cuprinde toate lucrurile, nici nu există cineva din două jumătăţi. Nici nu există deteriorare sau diminuare a acelei substanţe care, rămânând întotdeauna neschimbătoare, nu suferă nici pierdere, nici creştere.

Citește mai departe...

Monahismul – scutul de apărare al Ortodoxiei (IX)

- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

 

Episodul anterior

 

Sfântul Cuvios Dalmat († 436) [continuare]

Apoi, cuviosul Dalmat împreună cu alţi clerici şi monahi din Constantinopol au trimis o epistolă către Sinodul din Efes, prin care îi înştiinţau pe Părinţi despre toate întâmplările de mai sus. La auzul veştilor îmbucurătoare, Părinţii i-au adresat la rândul lor cuviosului Dalmat o scrisoare de felicitare, care vădeşte marea preţuire şi nemărginita lor încredere faţă de cinul monahal:

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXVI)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

25. ,,Ucigaşi în numele Domnului”[1]

Cu multe secole în urmă, Vaticanul a devenit conştient că naţiunile slave ortodoxe stăteau în calea sa către dobândirea supremaţiei asupra creştinismului mondial. Aceasta a atras după sine nu numai cele mai perfide intrigi iezuite ale papiştilor, ci şi o politică vădită de anihilare a slavilor ortodocşi.

Citește mai departe...

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (XVI)

de ieromonah Serafim Rose

 

Episodul urmator

 

3. Modelarea „omului nou”

Însă distrugerea Vechii Ordini şi organizarea „noului pământ” nu sunt singurele obiective din programul istoric al nihilismului; ele nu sunt probabil nici măcar cele mai importante obiective. Ele sunt doar pregătirea pentru o lucrare mai însemnată şi mai ameninţătoare decât oricare dintre ele: „transformarea omului”.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (II)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

I. Scopul vieţii omeneşti pe pământ [continuare]

,,Patria din care noi am pornit în rătăcirea noastră – spune Mitropolitul Filaret al Moscovei – este Raiul. Patria pe care toţi o căutăm ori pe care ar trebui să o căutăm este tot Raiul şi cerul”. Aceasta ne spune deschis cuvântul dumnezeiesc nou-testamentar: Petrecerea noastră în ceruri este (Filippeni 3, 20). Că ştim că de se va strica casa noastră cea pământească a cortului acestuia, zidire de la Dumnezeu avem, casă nefăcută de mână, veşnică în ceruri. Că de aceasta suspinăm, dorind să ne îmbrăcăm întru lăcaşul nostru cel din cer (II Corinteni 5, 1-2). Călătorind către această locuinţă veşnică, adevăraţii creştini aprind tot mai mult în sinea lor sfânta sete de Dumnezeu şi năzuinţa lor din inimă către Ierusalimul ceresc, numit de Sfântul Apostol Pavel maică nouă tuturor (Galateni 4, 26). În acest duh şi Mântuitorul ne-a învăţat să ne rugăm prin cuvintele: Tatăl nostru, care eşti în ceruri (Matei 6, 9).

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (IX)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

IV. Iubirea evanghelică şi altruismul omului [continuare]

Potrivit cuvintelor Mântuitorului Însuşi, iubirea de Dumnezeu este prima şi cea mai mare poruncă a Evangheliei, lucru de înţeles odată ce această singură poruncă oferă un puternic imbold pentru o viaţă morală autentică. Cel care iubeşte pe cineva în mod sincer face tot posibilul să-i facă pe plac şi să evite ceea ce ar putea să-l deranjeze pe celălalt. Nu îl întristează şi, cu atât mai puţin, nu îl jigneşte sau insultă. La fel, dacă Îl iubim pe Dumnezeu, vom încerca să facem voia Sa sfântă cu orice preţ, să ne supunem voinţa poruncilor Sale, făcând toate acestea în mod firesc, şi nu precum sclavii, cu forţa, cu plânsete şi nemulţumire, ci cu bucurie, precum nişte fii iubitori.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (VIII)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 

Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

Patriarhul Athenagora al Constantinopolului şi relaţiile sale cu Lumea Nouă (VII)

Guvernul american şi alegerea patriarhului Athenagora

 

Episodul anterior

 

La mijlocul secolului XX, fraţii Skouras – Charles, Spyros şi George – erau printre cei mai puternici oameni în industria filmului de succes. Charles era preşedinte al Fox West Coast şi finanţa construcţia Catedralei ortodoxe greceşti Sfânta Sofia din Los Angeles, folosindu-i pe prietenii săi vedete de cinema ca modele pentru icoane. George era şeful sălilor de cinema United Artists (acum Cinematografele Regal) şi lucra de asemenea ca agent OSS (precursorul CIA). Dar cel mai influent dintre toţi era Spyros: pe coperta din spate a memoriilor sale (publicate în 2013) este descris ca ,,cel mai influent imigrant grec din istoria americană şi unul din cetăţenii remarcabili ai Americii în perioada Războiului Rece”. Spyros a fost atât preşedintele Twentieth Century Fox timp de mai mult de 20 ani, cât şi preşedintele Prudential Lines, una din cele mai mari companii de navigaţie din ţară.

Citește mai departe...

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (VIII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Întoarcerea la Dumnezeu

Nu suntem oare şi noi peste măsură de alipiţi de desfătările lumeşti ? Şi nu ne abat ele în chip ucigător de la Dumnezeu ? Pentru întoarcerea noastră la El ne-ar fi de mare ajutor cugetarea la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos. Când omul îşi închipuie cum va sta înaintea chipului lui Dumnezeu, când se gândeşte că drepţii au plâns toată viaţa, cerând de la Dumnezeu milă pentru păcatele lor mărunte, se va zdrobi şi pocăi mai lesne decât dacă îşi tot închipuie pe Dumnezeu în chip deosebit de milostiv, sau ca pe Unul care nu va cere socoteală aspră pentru faptele noastre.

Citește mai departe...

Biserica persecutată şi Biserica de stat
 
Acest articol a fost scris de arhiepiscopul Ilarion Troiţki
cu ocazia prăznuirii a 1.600 de ani de la Edictul de la Milan
 
Articol apărut în Moscow Church News, 1913, nr. 37

 

Când Moisi păştea oile lui Iotor, socrul său, preotul din Madiam (potrivit Ieşirea 3), el a văzut un rug arzând cu pară de foc, dar rugul nu era mistuit de el. Această imagine a unui rug aprins care nu se mistuie a fost atribuită de anumiţi scriitori bisericeşti străvechi Bisericii lui Hristos din primele veacuri: timp de aproape trei secole ea a ars în foc şi nu a fost mistuită de el – dimpotrivă, a crescut, a înflorit, şi a dat roade. Flacăra învăpăiată a încercărilor Bisericii se stingea câteodată, apoi se reaprindea cu nouă şi mai mare putere. Erau izbucnirile mulţimilor ignorante şi superstiţioase, care erau gata să dea vina pe creştini pentru toate relele sociale, şi de aceea strigau: ,,Creştinii să fie daţi leilor !” Erau conducători remarcabili pe tronul roman, oameni cu idei politice, sub care naţiunea înflorea şi poporul prospera, dar conducătorii îi socoteau pe creştini ca fiind nişte trădători, o piedică în calea idealurilor romane – şi perioadele de prosperitate civilă erau vremuri de pătimire pentru creştini.

Citește mai departe...