----------------

 

Carti in site

 

--------------------

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
A. Reformaţia lui Luther sau luteranismul. Începutul şi răspândirea reformaţiei în Germania
4. Luteranismul în Germania victorios în lupta cu romano-catolicismul
 
§. 169. Cum s-a înfiinţat protestantismul sau reformaţia
B. Reformaţia lui Ulrich Zwingli sau zwinglianismul. Cum a început şi cum s-a răspândit în Elveţia

Mai tot într-un timp cu revoluţia religioasă, pe care o făcu Luther în Germania, începu o asemenea revoluţie şi reformă religioasă în Elveţia germană. Autorul ei fu Ulrich Zwingli, preot de mir (1519-1531). Această revoluţie a sfârşit-o în Elveţia franceză, încă înainte de a muri Luther, (de la 1536) Ioan Calvin, jurisconsult şi teolog francez († 1564). El modifică reformaţia lui Zwingli şi o completă. Partizanii lui Zwingli şi mai târziu ai lui Calvin sau zwinglianii şi calviniştii (calvinii) se numesc îndecomun şi ,,reformaţi” simplu, sau evanghelici de confesiune elvetică, pe când ,,protestanţi” se numeau la început numai luteranii sau evanghelicii de confesiunea de la Augsburg. Tocmai mai târziu s-au numit protestanţi membrii tuturor comunităţilor religioase, ce s-au înfiinţat direct sau indirect din revoluţia religioasă a secolului XVI.

Citește mai departe...

Astăzi 15/28 iunie începe postul Sfinţilor Apostoli

 

În postul Sfinţilor Apostoli, în zilele de luni, miercuri şi vineri se posteşte fără vin şi untdelemn, iar în zilele de marţi, joi, sâmbătă şi duminică cu vin şi untdelemn. De asemenea, în acest post, în zilele de sâmbătă şi duminică este dezlegare la peşte.

Citește mai departe...

Diavolii revoluţionari ai Rusiei (VII)

 

Episodul anterior

 

Religia înainte de Revoluţie

În articolul său din 1905, ,,Socialism şi religie”, Lenin explica atitudinea Partidului Social Democratic Muncitoresc faţă de religie în general şi faţă de Biserica Ortodoxă Rusă în particular. Remarcând proletarizarea şi secularizarea care decurgea din ea a forţei de muncă urbane în Rusia pre-revoluţionară, el scria:

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXII)

 

Episodul anterior

 

CARTEA A IX-A

(Luca 19, 29 - 20, 41)

,,Şi a fost când s-a apropiat de Vitfaghi şi Vitania, către muntele ce se cheamă al Măslinilor, a trimis doi din ucenicii săi, zicând: Mergeţi în satul care este înaintea voastră; întru care intrând veţi găsi un mânz legat, pre care nimeni din oameni niciodată nu a şezut” (Luca 19, 29-30).

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XIV)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 

Episodul anterior

Partea a II-a

Capitolul 2

Despre aceea că nu se cuvine să ne mângâiem foarte cu cinstea şi slava omenească

  1. Nu dori, omule, să fii cinstit şi slăvit de oameni, ca să nu te lipseşti de slava dumnezeiască. Nu te mângâia foarte cu slava lumii acesteia ca să nu fii degrabă amărât de necinste. După slavă şi cinstire omenească, în chip obişnuit şi neaşteptat urmează deseori necinste, după bunăstarea pământească zădărnicirea acesteia; după veselie şi trupească petrecere necaz şi întristare, căci veacul acesta este schimbăcios şi toate ale sale – lucruri şi întâmplări – sunt trecătoare: după bunăstare vine în urma ei întotdeauna schimbarea şi lipsirea.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (IV)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

,,Revoluţia” de la Van [continuare]

Nici nu încape îndoială că Gevdet sosise la Van cu instrucţiuni precise să nu mai rămână picior de armean în toată provincia, dar, în primele câteva luni, condiţiile nu au fost coapte pentru o operaţiune de asemenea anvergură. Pe de o parte, Gevdet însuşi era plecat pe frontul rusesc din Caucaz; pe de altă parte, dată fiind apropierea duşmanului, era mai înţelept pentru turci să se abţină de a-i maltrata pe armenii din Van. Dar, la începutul primăverii, ruşii s-au retras temporar. Deşi este o tactică în general recunoscută drept bună ca o armată victorioasă să pornească pe urmele duşmanului când acesta se retrage, în concepţia generalilor turci retragerea rusă a constituit o întorsătură binevenită a războiului, pentru că în acest fel armenii rămăseseră fără protectori şi, deci, la bunul plac al trupelor otomane.

Citește mai departe...

SFINTII DIN CATACOMBELE RUSIEI (VIII)

Mitropolitul Iosif al Petrogradului († 1938) şi începutul Bisericii din Catacombe

de profesor I.M. Andreev

 
 
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă;
temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul
să le piardă în gheena
(Matei 10, 28)
 
Epistolele Mitropolitului Iosif al Petrogradului
 
Iată principalele epistole care au ajuns până la noi de la cel dintâi
conducător al Bisericii din Catacombe, care demonstrează poziţia sa
neînfricată împotriva serghianismului chiar de la apariţia lui
 
Schisma serghianistă din 1927
3. Rezoluţie asupra raportului vicarilor Petrogradului
Document din 23 decembrie 1927
 

Pentru a condamna şi contracara ultimele acţiuni ale mitropolitului Serghie, care sunt contrare duhului şi binelui Sfintei Biserici a lui Hristos, în condiţiile actuale noi nu avem alte mijloace în afară de o îndepărtare decisivă de el şi o ignorare a poruncilor lui. Fie ca aceste porunci să fie acceptate de acum încolo doar de hârtia pe care sunt scrise, care tolerează orice, şi de aerul nesimţitor care conţine orice, dar nu de sufletele vii ale fiilor credincioşi ai Bisericii lui Hristos.

Citește mai departe...

SECULARIZAREA AVERILOR BISERICII

Amestecul statului în Biserica din România (I)

de Nicolae Iorga[1]

 

Episodul anterior

I. Lupta şi înfrângerea mitropolitului Veniamin

Cu aceşti oameni, atâţia dintre ei foarte luminaţi, unii bine înzestraţi sufleteşte, şi toţi – afară de acel Neofit[2] care, urând Revoluţia de la 1848, a fost silit să o servească, a trădat-o, i-a prigonit afiliaţii, pentru ca pe urmă să cadă tot pentru păcatele sale revoluţionare (27 iulie 1849) –, desăvârşiţi patrioţi în cel mai vechi şi mai frumos înţeles al cuvântului, Biserica Românească ar fi putut lua un nou avânt şi scrie un bogat capitol în istoria timpurilor nouă. Ceea ce a împiedicat-o de la aceasta a fost amestecul statului, care, de la Chiselev până în timpul de azi, a luat-o în stăpânire, uneori încetul cu încetul, alteori prin lovituri mari neaşteptate, smulgându-i pe rând moşiile, averea cealaltă, drepturile, autonomia sprijinită pe canoane, cultura proprie, şcolile speciale, autoritatea şi prestigiul, urmând întru aceasta când exemplul Rusiei cu Biserica robită, când al Apusului, cu Biserica pe alocuri cu totul izgonită afară din viaţa oficială, după ce însă i s-au luat mai toate mijloacele care-i pot îngădui să se ţie de sine.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXV)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

24. BISERICA ÎN PERICOL ! [continuare]

Arhiepiscopul Teodosie (Protsiuk) de Omsk nu numai că a primit legaţi de la Vatican şi a coliturghisit deschis cu ei, chiar dumnezeiasca liturghie, ci l-a prezentat pe binecunoscutul Verenfried cu o ,,cruce episcopală ..., devenind astfel un prieten nedespărţit”[1] al sponsorului catolic bogat.

Citește mai departe...

Şase sisteme calendaristice în istoria Europei în ultimele două secole (III)

 

Episoadele anterioare

 

III. Calendarul revoluţionar al Uniunii Sovietice (calendarul bolşevic)

Ultima încercare majoră de reformă a calendarului a avut loc în 1929 de către guvernul Uniunii Sovietice, care a adoptat calendarul revoluţionar (sau calendarul bolşevic).

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXXII)

 

Episodul anterior

 

Apoi se poate spune: ,,Patru mese de o parte, şi patru mese de altă parte din dosul porţii” (Iezechiil 40, 42 – în citatul folosit de Sfântul Grigorie spune ‘pe părţile porţii’). Deci în timp ce credinţa şi viaţa, învăţătura şi proorocia sunt păzite în minţile celor buni, poarta noastră, adică înţelegerea Sfintei Scripturi, are patru mese pe o parte. Şi când printre popoarele care merg înainte sunt păstrate răbdarea şi bunătatea prin sfânta propovăduire, care păzea înainte tăierea împrejur şi jertfa printre cei pământeşti, sunt arătate de asemenea patru mese, ca să spunem aşa, pe cealaltă parte.

Citește mai departe...

Monahismul – scutul de apărare al Ortodoxiei (VIII)

- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

 

Episodul anterior

 

Sfântul Cuvios Ipatie († 446)

Cuviosul Ipatie era egumen al Mânăstirii Rufinienilor din Calcedon. Mai înainte încă de înscăunarea lui Nestorie, acest cuvios avusese o vedenie prin care i se descoperea abaterea patriarhului de la dreapta credinţă. Astfel, când comoara cea rea a inimii aceluia a început să iasă la iveală, şi Ipatie ,,a cunoscut cugetele lui Nestorie, că nu erau cele ce se cuveneau să fie, a şters îndată numele lui din dipticele bisericii, ca să nu mai fie pomenit la proscomidie.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Poate ştiinţa să înlocuiască creştinismul

de arhimandrit Galaction Cordun

din Mitropolia Ungro-Vlahiei

 
Bucureşti
1919
 
Prea Cuvioşiei Sale părintelui arhimandrit Gherman
Stareţul Sfintei Mânăstiri Neamţul Nou, Basarabia
 
În semn de adâncă recunoştinţă şi frumoase amintiri
Arhimandrit Galaction Cordun
 
I
 
Eu sunt calea, adevărul şi viaţa (Ioan 14, 6)
 

Au fost timpuri când oamenii s-au ridicat în contra ştiinţei în numele creştinismului, convinşi că această dumnezeiască învăţătură poate înlocui pentru oameni orice fel de ştiinţă.

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XVI)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

Încercări nereuşite de soluţionare a schismei bulgare [continuare]

Noua situaţie politică creată de războaiele balcanice a generat probleme semnificative pentru patriarhie, deoarece ea a pierdut cele mai multe din eparhiile sale prospere din Macedonia. La o şedinţă a Sinodului patriarhal, mitropoliţii au spus că deşi perpetuarea schismei bulgare convenea intereselor greceşti, după soluţionarea Chestiunii Răsăritene şi divizarea Macedoniei, autocefalia Bisericii Bulgare va trebui proclamată; apoi, exarhul va părăsi Constantinopolul şi patriarhia va fi silită să pună capăt schismei.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (I)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 
Din scrierile arhimandritului Serafim Alexiev († 1993)
În ciuda piedicilor şi încercărilor de tot felul, pe care realitatea din spatele Cortinei de Fier le aducea în fiecare zi păstorului ortodox, arhimandritul Serafim a rămas un semănător neobosit al cuvântului Evangheliei. Blând şi înţelept din fire, el a priceput că era cu totul zadarnic să discuţi cu ateii orbiţi, şi şi-a concentrat eforturile spre slujirea turmei cuvântătoare a lui Hristos şi păstrarea luminii Sfintei Evanghelii în inimile creştinilor ortodocşi împilaţiPC. Carti si articole 03-1
 
 
- Adevăr şi minciună despre viaţa de după moarte -
 
De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist
de arhimandriţii Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (VIII)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

IV. Iubirea evanghelică şi altruismul omului [continuare]

În primul rând, este imposibil ca cineva să fie numit ,,creştin”, ba chiar mai mult ,,creştin adevărat”, dacă nu crede în Hristos, chiar dacă face bine altora. Creştinismul nu presupune numai fapte bune. Nu înseamnă doar moralitate. Creştin este persoana care acceptă în întregime învăţătura Domnului Iisus Hristos. Creştinul adoptă această întreagă învăţătură ca fiind viziunea sa de viaţă. Iisus Hristos ne-a învăţat nu numai să facem bine aproapelui, ci ne-a vorbit şi despre credinţa în Dumnezeu şi în El, ca Fiu întrupat al lui Dumnezeu, transformând această credinţă într-o condiţie necesară mântuirii. Fără credinţa că Iisus este Fiul lui Dumnezeu nu poate exista ideea de creştinism. Facerea de bine ca impuls al unei motivaţii necunoscute nu se poate egala cu religia creştină.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (VII)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 

Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...