----------------

 

Carti in site

 

--------------------

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
A. Reformaţia lui Luther sau luteranismul. Începutul şi răspândirea reformaţiei în Germania
1. Antecedentele lui Luther
 
§. 169. Cum s-a înfiinţat protestantismul sau reformaţia
A. Reformaţia lui Luther sau luteranismul. Începutul şi răspândirea reformaţiei în Germania
2. Sistemul lui Luther

În Wartburg Luther începu a traduce Biblia din limba evreiască în cea germană şi-şi fixă complet planul schiţat până atunci despre reforma Bisericii, precum şi sistemul său doctrinal, pe care-l şi terminase până atunci, declarându-l învăţătura evangheliei pure şi lămurite. Acest sistem avea să fie în totul de acord cu Sfânta Scriptură, iar în unele puncte şi cu Sfântul Augustin. În special Luther nu află nimic de reformat în credinţa Bisericii de la Roma despre Dumnezeu, unul în Treime şi despre persoana lui Hristos şi opera Lui; dar el a reformat mult dogma despre consecinţele păcatului original, despre efectele harului dumnezeiesc şi despre capabilitatea omului de a conlucra cu el, apoi dogmele despre Biserică, despre taine, despre cultul îngerilor şi al sfinţilor, precum si despre starea sufletelor celor răposaţi. Punctele principale ale acestui sistem sunt următoarele:

Citește mai departe...

Diavolii revoluţionari ai Rusiei (VI)

 

Episoadele anterioare

 

Rusia şi obiectivele Internaţionalei Comuniste

IV. Religia

Dintre cele patru semne ale fiarei, cel de primă importanţă este distrugerea religiei, în special a creştinismului ortodox. Incompatibilitatea dintre socialism şi creştinism nu a fost pusă la îndoială niciodată de apostolii socialismului. Religia era pentru Marx ,,opiu pentru popor” şi pentru Lenin ,,vodka spirituală”. Lenin scria că ,,orice idee religioasă, orice idee de un dumnezeu, chiar flirtarea cu ideea de Dumnezeu este infamie de nedescris de cel mai periculos tip”[1]. Iar în 1918, el îi spunea lui Krasin: ,,Electricitatea îi va lua locul lui Dumnezeu. Să-l lăsăm pe ţăran să se roage la electricitate; el va ajunge să simtă puterea autorităţilor centrale mai mult decât pe cea a raiului”[2].

Citește mai departe...

POSTUL MARE 2021

Câteva documente despre ultimele evenimente din viaţa Mântuitorului (III)

Textul complet al condamnării la moarte a lui Iisus Hristos

 

Această sentinţă a fost descoperită din întâmplare în anul 1509 de la Hristos, în oraşul Amcula (Italia), foarte bine păstrată. Se afla într-o ladă de fier în care era o lădiţă de marmură. Sentinţa era scrisă în limba ebraică. A fost publicată pentru prima oară la Constantinopol, apoi, când era patriarh Ieremia, acesta a publicat-o la 9 aprilie 1643. A fost tradusă din limba greacă în bulgară la 27 mai 1875 în oraşul Rusciuc, iar de aici în româneşte.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XI)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet

 

Episoadele anterioare

Capitolul 11

Despre aceea că patima trupească nu este firească omului, ci a intrat în neamul nostru de la căderea lui Adam

  1. Fiind născut din stricăciune şi păcat, nu te întoarce iar către stricăciune şi păcat, ci sârguieşte-te cu râvnă să te înalţi din putreziciune către nestricăciune, pentru ca mai înainte de Înviere să învii cu sufletul tău, omorât de păcate şi patimi; şi să-l aduci de la moarte la nemurire prin neprihănire şi nepătimire. Urmează nu vieţuirii lui Adam cel vechi, care a călcat porunca lui Dumnezeu, ci vieţuirii celui de al doilea Adam, Hristos cel fără de păcat. Căci aceia care vieţuiesc după trup vor muri, asemenea lui Adam cel care a greşit, iar cei care Îl urmează pe Hristos, murind în veacul acesta pentru înţelepţirea trupului, nu vor mai cunoaşte moartea amarnică, vor afla doar bucuroasa trecere din trup la Domnul.

Citește mai departe...

Despre îndeplinirea unui plan monstruos: unirea lui Hristos cu Veliar (I)

de arhiepiscop Ilarion Troiţki (1886-1929)

 
(Episoadele I-IX)
 
(Episoadele I-VII)
 
- Scrisoare către dl. Robert Gardiner, secretar al Comisiei pentru organizarea unei Conferinţe Mondiale a Comunităţilor Creştine -
a Arhiepiscopului Ilarion Troiţki († 1929), scrisă în 1916, pe când era arhimandrit
(Episoadele I-XI)
 
Corespondenţa dintre ierarhii ruşi Antonie Hrapoviţki şi Ilarion Troiţki şi Robert Gardiner, secretar al Comisiei pentru organizarea unei Conferinţe Mondiale a Comunităţilor Creştine
 

Citește mai departe...

POSTUL MARE 2021

Câteva documente despre ultimele evenimente din viaţa Mântuitorului (II)

Raportul lui Pilat, guvernatorul roman al Iudeei, către cezarul Tiberius

 

Raportul lui Pilat constituie încă un document de foarte mare importanţă istorică şi religioasă, care ne arată mustrările de conştiinţă pe care le-a simţit Pilat după osândirea şi executarea lui Iisus Hristos şi motivele care l-au determinat să dea acea sentinţă nedreaptă. Iată şi modul în care s-a ajuns în posesia acestui document de mare preţ pe care un creştin englez, M.D. Nahan, l-a publicat pentru prima oară.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (I)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 
A se vedea
Marile puteri nu vor să recunoască nici astăzi genocidul armenilor şi în general al creştinilor din Imperiul Otoman petrecut în urmă cu un secol. Istoria se repetă sub ochii noştri
 
O relatare a exterminării sistematice a populaţiilor creştine de către musulmani şi a vinovăţiei anumitor mari puteri; Adevărata istorie a arderii din temelii a oraşului Smirna
de George Horton, vreme de 30 ani consul şi consul general al SUA în Orientul Apropiat
 

Henry Morgenthau (1856-1946) a fost ambasador al Statelor Unite ale Americii în Imperiul Otoman între anii 1913-1916. De origine evreu, născut la Mannheim, în Germania, el a migrat în Statele Unite ale Americii, unde a absolvit dreptul la Universitatea Columbia şi şi-a deschis propria firmă de avocatură. Numit ambasador în Imperiul Otoman în 1913, el a căutat să înţeleagă etniile din imperiu şi problemele cu care se confruntau şi a fost preocupat de stabilirea de contacte directe atât cu familiile de armeni şi greci, cât şi cu cele de turci.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXII)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episoadele anterioare

 

22. VATICAN ŞI BABILON

Ruptura de veacuri a latinilor de Biserica Universală le-a întunecat ireversibil înţelegerea adevărului şi conştiinţa duhovnicească. Nu întâmplător fondatorii Reformei şi adepţii lor, care urau minciunile romano-catolicismului, nu s-au alăturat niciodată sfintei Ortodoxii. Nu au făcut-o nici vechii catolici[1], nici oamenii remarcabili precum Mgr. Strossmayer citat mai sus (care s-a opus deschis dogmei infailibilităţii) şi Lefebvre, care s-a rupt de Vatican. Amândoi au rămas robi ideologiei papiste. Zugrăvind ,,nelegiuirea” Conciliului Vatican II în capitolul intitulat ,,Complotul liberal al satanei”, cel din urmă deplânge faptul că acest conciliu care s-a declarat pastoral, nu doctrinar, şi-a îndreptat toată atenţia către chestiuni de aggiornamento şi ecumenism. În opinia lui Lefebvre, aceasta a condus la faptul că Papa Ioan al XXIII-lea şi Paul al VI-lea ,,s-au lipsit de harul infailibilităţii care i-ar fi putut apăra de toate erorile[2]. Cu toate că au remarcat abaterile particulare ale Vaticanului şi şi-au exprimat indignarea faţă de ele, nici Levebvre, nici alţii ca el nu par capabili să discearnă că motivul pentru acestea este starea în general deplorabilă, dacă nu teribilă, a romano-catolicismului. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre mulţi teologi ortodocşi, care condamnă abaterile particulare ale papismului părând în necunoştinţă de cauză în ce priveşte apostazia totală a romano-catolicismului.

Citește mai departe...

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (XIV)

de ieromonah Serafim Rose

 

Episoadele precedente

 

2. Cultul nimicului

„Nimicul”, în sensul în care îl înţelege nihilismul modern, este un concept unic pentru tradiţia creştină. ,,Nefiinţa” din diversele tradiţii răsăritene este o concepţie cu totul diferită, pozitivă; cea mai apropiată noţiune a lor de ideea de nihil este noţiunea obscură de ,,haos” primar. Dumnezeu a grăit doar în chip neclar şi indirect altor popoare; numai poporului Său ales i-a dezvăluit plinătatea adevărului cu privire la începutul şi sfârşitul lucrurilor.

Citește mai departe...

Luni, 2/15 martie începe Postul Mare

 

Potrivit rânduielilor bisericeşti, în Postul Mare, de luni până vineri se posteşte fără vin şi untdelemn, iar în zilele de sâmbătă şi duminică cu vin şi untdelemn.

Citește mai departe...

POSTUL MARE 2021

Câteva documente despre ultimele evenimente din viaţa Mântuitorului (I)

Scrisoarea raport a lui Publius Sentulus către împăratul roman Tiberius

 

În afară de contextul evangheliilor şi epistolelor soborniceşti, care ne relatează despre viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se găsesc în analele istoriei antice unele documente care ne informează despre felul cum a fost privit Iisus Hristos de către cei care stăpâneau popoarele în vremea vieţii Sale pe pământ.

Citește mai departe...

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Critica noilor proiecte de reformă calendaristică

propuse de către Societatea Naţiunilor (II)

- Studiu calendaristic -

de dr. Vasile Gheorghiu

 
 
ANEXA
Raportul părintelui profesor universitar dr. Vasile Gheorghiu,
înaintat Sfântului Sinod al României în chestiunea reformei calendaristice
 
Chestiunea stabilizării sărbătorii de Paşti
 
II.

 

Opinia mea este următoarea [continuare]:

Ar zice unii că peste tot azi majoritatea hotărăşte. Noi răspundem că în ştiinţă ar fi trist dacă ar hotărî majoritatea. În ştiinţă trebuie să rămână hotărâtori acei factori, puţini la număr, care au studiat şi cunosc chestiunea. Mai ales în Biserică nu se poate admite ca mulţimea să hotărască cele ce trebuie să se facă şi ce nu. În Biserică hotărăşte Magisterul bisericesc, iar toţi ceilalţi membri ai ei ascultă. În Biserică Domnul Iisus Hristos porunceşte. Biserica este Hristocratică, nu democratică. Cu toate acestea ea este cea mai folositoare şi mai binefăcătoare instituţiune pentru omenire.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Curentele dizolvante sociale şi religioase

din timpul de faţă şi combaterea lor (I)

 
Bucureşti
1925
 

 

Dacă aruncăm o privire fugitivă asupra istoriei omenirii, ne vom încredinţa lesne că fiecare epocă îşi are ideile sale dominante, şi că ele au influenţat puternic asupra vieţii omenirii, au înrâurit asupra voinţei şi au determinat activitatea omenească. Dacă ideile au fost sănătoase, atunci au înlesnit înaintarea spre mai bine; dacă însă au fost greşite, au însemnat în cazul cel mai fericit o stare pe loc dacă nu o decădere culturală, morală şi socială. Mintea influenţează voinţa individului prin sentiment, ca şi a popoarelor, deci există o legătură foarte strânsă între cunoştinţă şi activitate. Dovadă este civilizaţia greacă şi romană, care nu-i decât fructul cunoştinţei şi a voinţei popoarelor celor mai civilizate din lumea veche.

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XV)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episoadele anterioare

 

Încercări nereuşite de soluţionare a schismei bulgare

Conflictul greco-bulgar a devenit extrem de tensionat în 1906 după o serie de masacre ale grecilor în Bulgaria. Conflictul a început când locuitorii din Varna au refuzat să-l recunoască pe noul mitropolit grec. Revolta s-a răspândit curând în alte oraşe. După cea de-a doua încercare nereuşită a ierarhului de a intra în Varna, patriarhul a trimis o serie de note către Sublima Poartă în care el numea acţiunile bulgarilor ,,incompatibile cu principiile religiei, moralităţii şi civilizaţiei”. Bulgarii, scria el, au încercat să pună stăpânire pe biserica greacă şi pe spitalul grec din Varna[1]. În rapoartele sale ulterioare către Poartă, patriarhul dădea informaţii privind statisticile populaţiei greceşti în Bulgaria[2] şi cerea îndepărtarea exarhatului ,,schismatic” din Constantinopol şi a episcopilor bulgari din eparhiile macedonene şi trace, şi închiderea Bisericii bulgare Sfântul Ştefan din Constantinopol şi a seminarului bulgar din Pera[3].

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XIV)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episoadele anterioare

 

XIII. Roadele adevăratei rugăciuni [continuare]

În continuare trebuie să dăm câteva lămuriri importante. ,,Rugăciunea de pe prima treaptă se numeşte nevoitoare, de pocăinţă, iar rugăciunea de pe cea de-a doua treaptă, mai înaltă – plină de har şi de la sine lucrătoare, rămânând împreună cu aceasta şi pocăinţa, aşa cum trebuie să fie întotdeauna. Sfinţii Părinţi îi cheamă pe toţi creştinii să se îndeletnicească cu osârdie în prima treaptă a rugăciunii şi să stăruie în ea. Ei însă opresc cu asprime ... mai înainte de vreme ‘zborul’ şi înălţarea cu mintea către sferele rugăciunii pline de har, când această rugăciune nu ne este dată de Dumnezeu”.

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (VII)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episoadele anterioare

 

Cum s-a produs această falsificare ? De ce a devenit viaţa duhovnicească moştenirea a doar câtorva persoane ? [continuare]

De ce este viaţa duhovnicească atât de oprimată în vremurile noastre şi de ce gândirea lumească este atât de populară ? Am spus deja că acestea se petrec fiindcă duhul modernităţii, duhul mândriei care se proclamă pe sine a făcut un scop din a elimina ideea de Dumnezeu din vieţile oamenilor şi din a-l slăvi pe om ca pe un dumnezeu al vremurilor moderne.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (V)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 

Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

Patriarhul Athenagora al Constantinopolului şi relaţiile sale cu Lumea Nouă (VI)

Un apostol al Evangheliei Americii pentru Ortodoxie ...

 

 

În două dintre rapoartele obţinute de la Departamentul de Stat, din 1953 şi 1957, patriarhul Athenagora şi-a exprimat loialitatea faţă de Statele Unite chiar mai puternic ca înainte, până în punctul în care, în ambele ocazii, consulii americani au găsit cuvintele lui Athenagora a fi remarcabile.

Citește mai departe...