----------------

 

Carti in site

 

--------------------

ISTORIA BISERICII (XIII)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 

Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la  Stejarul – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

Poziţia Patriarhiei Ecumenice în Biserica Ortodoxă (II)

 

Partea I

II. Conduita Patriarhiei Ecumenice este contrară canoanelor şi practicii Bisericii

Cel care a examinat faptele pe care noi tocmai le-am prezentat s-ar putea întreba în mod rezonabil: de unde au dobândit oamenii Patriarhiei Ecumenice îndrăzneala de a pretinde supremaţia în Biserică, de a se ocupa în pripă cu plasarea sub jurisdicţia lor a oricărui teritoriu ecleziastic fără un conducător, de a se amesteca frecvent în teritoriile acordate de canoane şi logica însăşi altor Biserici autocefale, de a dori ca în chestiunile bisericeşti generale să predomine opinia lor fără o cercetare atentă, chiar dacă ceilalţi patriarhi şi majoritatea Bisericilor autocefale sunt de o opinie contrară ? Deoarece avem la dispoziţia noastră două izvoare ale legii ecleziastice, canoanele Bisericii şi practica ei, noi vom recurge la ele pentru a determina în ce măsură Patriarhia Ecumenică are dreptul de a pretinde că este superioară celorlalte patriarhii, precum am spus mai sus.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (VIII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

IV. Învăţătura ortodoxă despre moarte şi pricina acesteia

Ce este moartea ? O taină în faţa căreia şi cei mai viteji se cutremură, şi cei mai împietriţi se înspăimântă, şi cei mai indiferenţi devin simţitori. Prin venirea ei nevăzută către noi, moartea pricinuieşte cutremurări şi tragedii: îi desparte pe soţi, o desparte pe mamă de copilul ei, îl lipseşte pe copil de tatăl lui. O aruncă în întunericul mormântului pe fecioara în floarea vârstei. Pune sfârşit şi celor mai luminoase planuri omeneşti. Nu în zadar moartea este reprezentată ca un schelet neînsufleţit, care poartă în pajiştea lui Dumnezeu o coasă ascuţită, cu care coseşte la rând şi florile tinere, şi firele de iarbă îmbătrânite ... Moartea este cea mai înfricoşătoare problemă a omenirii.

Citește mai departe...

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (XII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

V. FERICIREA A PATRA

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează
de dreptate, că aceia se vor sătura
Matei 5, 6
 

Să fii flămând şi însetat nu este deloc o fericire, ci un adevărat chin. De ce atunci Iisus Hristos s-a folosit de pilda celor înfometaţi şi însetaţi pentru a numi fericiţi pe cei flămânzi şi însetaţi după dreptate ? Dar luaţi aminte, El nu numeşte fericiţi pe cei flămânzi şi însetaţi după hrana obişnuită, ci după dreptate. Iar aceasta este altceva. Mântuitorului Îi place să folosească situaţii de necrezut, pentru a ascuţi luarea aminte a ascultătorilor şi a-i aduce la cunoaşterea adevărului ceresc. Acest adevăr pare pentru omul neînvăţat adeseori greu de primit şi chiar nebunesc, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel: Iar omul cel sufletesc nu primeşte cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu; că nebunie sunt lui, şi nu le poate înţelege; căci duhovniceşte se judecă (I Corinteni 2, 14). Dar în această nebunie părută se ascunde înţelepciune mare: Că ce este nebun al lui Dumnezeu, mai înţelept decât oamenii este (I Corinteni 1, 25).

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
C. Reformaţia în Polonia, Ungaria şi Transilvania
D. Calvinismul în Ţările de Jos
E. Calvinismul în Francia. Hughenoţii (Les Huguenots)
 
§. 170. a. Răspândirea reformaţiei degrab şi departe din ţările în care s-a înfiinţat în celelalte ţări ale Bisericii de Apus
F. Calvinizarea Engliterei (Anglicanismul şi Presbiterianismul)

Calvinismul s-a răspândit şi în Marea Britanie şi deveni acolo Biserică dominantă. Dar cu deosebire în Englitera, calvinismul nu s-a dezvoltat în toată puritatea lui. Acolo pe lângă o Biserică pur calvină şi încă mai înainte de aceasta s-a înfiinţat una, ce păstra multe elemente din Biserica Catolică în cult şi în organizarea ei. Această Biserică calvină moderată se numi Biserică Anglicană, fiindcă este dominantă în Englitera, sau Biserică Episcopală, pentru că are ierarhie episcopală; iară Biserica pur calvină, ce se înfiinţă mai târziu pe lângă cea anglicană, se numi presbiteriană, fiindcă menţine organizaţia presbiteriană, sau şi ,,Biserica puritană”, fiindcă păstrează principiile calvine în toată puritatea lor. Însă ambele Biserici sunt privite ca alte 2 Biserici calvine, diferite de Biserica calvină cea de pe continent, adică de Biserica aşa zisă reformată.

Citește mai departe...

Persecuţia lui Hruşciov (1959-1964)

Nimicirea ,,rămăşiţelor religioase” ale poporului rus

 

Unul din ţelurile intrării Patriarhiei Moscovei în Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) în 1961 a fost de a masca o nouă persecuţie în Uniunea Sovietică[1]. Intenţia finală a Sovietelor – distrugerea completă a Bisericii – a rămas neschimbată în perioada de după război; dar tactica lor a arătat oarecare flexibilitate. Persecuţia lui Hruşciov a demonstrat cât de fragil şi unilateral era acordul dintre Biserică şi stat şi cât de uşor puteau fi retrase concesiile făcute de stat, fără scrupule sau compensaţie[2].

Citește mai departe...

Mâine, 15/28 noiembrie, începe postul

Naşterii Domnului pentru ortodocşii de stil vechi

 

Potrivit rânduielilor bisericeşti, în postul Naşterii Domnului, zilele de luni, miercuri şi vineri se postesc fără vin şi untdelemn, iar zilele de marţi şi joi cu vin şi untdelemn.

Citește mai departe...

Să nu ai alţi dumnezei (II)

de arhiepiscop Ilarion Troiţki

 
Cuvânt ţinut la împlinirea a 95 ani de la
întemeierea Academiei Teologice din Moscova
Apărut în Bogoslovski Vestnik, 1909

 

Partea I

Ereticii, folosindu-se de ignoranţa societăţii în chestiuni legate de credinţă şi mânuind cu dibăcie cuvintele pompoase, dar lipsite de sens, propovăduiesc învăţăturile cele mai năstruşnice, fără noimă şi respingătoare, iar fiii Bisericii, fără să se gândească, ridică minciuna eretică mai presus de adevărul ortodox. Cel excomunicat de Biserică pentru erezie este numit mare învăţător, în cinstea lui organizându-se serbări. Acesta este înconjurat de admiratori. Mai mult de atât, unii ca ei îndrăznesc să-i ponegrească pe apărătorii turmei Bisericii noastre pentru că ei îi alungă pe lupii cei răpitori departe de oile care le-au fost încredinţate de Dumnezeu.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (VIII)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

Talaat explică de ce îi ,,deportează” pe armeni [continuare]

Comitetul ,,Uniune şi Progres” studiase chestiunea cu toată atenţia şi în toate detaliile ei – tot de la Talaat aflasem –, iar politica urmată acum în privinţa armenilor era cea adoptată în mod oficial de comitet. Mi-a atras atenţia chiar să nu-mi formez vreo opinie greşită că deportările ar fi fost hotărâte în pripă; dimpotrivă, ele erau rezultatul unor deliberări prelungite şi foarte angajate. La apelurile mele insistente să arate puţină compasiune faţă de acei oameni, uneori răspundea serios, alteori cu duşmănie, iar alteori în doi peri.

Citește mai departe...

Calendarul – un instrument puternic în mâna propagandei (III)

 

Episodul anterior

 

1 mai se transformă doar în câţiva ani în sărbătoarea muncii

Data de 1 mai, înainte şi după Revoluţia din februarie, era cel mai important praznic pentru revoluţionarii ruşi. După Revoluţia din februarie a devenit posibil a o celebra public. Astfel, noua viziune a acestui praznic a fost oferită de Vladimir Bonch-Bruevici[1], în articolul ,,Fiţi pregătiţi pentru ziua de 1 mai”, care a fost publicat în Pravda pe prima pagină a ediţiei din 29 martie 1917. În timp ce arată semnificaţia majoră a acestui praznic pentru mişcările revoluţionare din întreaga lume, el dă instrucţiuni cu privire la ceea ce trebuie făcut în timpul celebrării:

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XVIII)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 
Partea a II-a
Capitolul 6
Despre aceea că nu trebuie să judecăm pe nimeni, ci să vedem răul nostru
  1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi – a spus Domnul – că, cu ce judecată veţi judeca, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură veţi măsura, se va măsura vouă (Matei 7, 1-2). Nicidecum să nu judeci şi să iscodeşti faptele lui Dumnezeu, căci Unul este Judecătorul – Dumnezeu, care are a judeca viii şi morţii. Iar tu, omule pământesc, priveşte la tine şi ia aminte: şi tu le ai pe cele pentru care eşti vrednic de judecată, tu însuţi aştepţi osândă pentru faptele tale, ai agonisite întru tine multe rele. Cum de îndrăzneşti atunci să te arunci asupra altuia ? Lui Dumnezeu, care a zidit toate, Lui lasă a judeca toate, iar tu smereşte-te.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXX)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

27. ,,Abaterea pas cu pas”[1] a Patriarhiei Moscovei de la Sfânta Tradiţie

Cineva poate încerca să urmărească evoluţia perspectivei duhovniceşti a Patriarhiei Moscovei în decursul anilor implicării sale în mişcarea ecumenistă cercetând anunţurile oficiale făcute de Patriarhia Moscovei de fiecare dată după ce ea comitea încă o dată păcatul participării la lucrarea Adunării Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB).

Citește mai departe...

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (XVIII)

de ieromonah Serafim Rose

 

Episodul anterior

 

V. Dincolo de nihilism [continuare]

Nihilismul însuşi, ajungând la sfârşitul programului său, arată spre acest scop care se află dincolo de el; aceasta este adevărata semnificaţie a apologiei nihiliste a lui Yeats şi a altora. Dar încă o dată, probabil la Nietzsche, acest ,,profet” misterios care ştia totul despre nihilism cu excepţia semnificaţiei lui finale, această idee primeşte expresia sa cea mai izbitoare.

Citește mai departe...

SFINTII DIN CATACOMBELE RUSIEI (XI)

7. Separarea Episcopului Dimitrie de Gdov şi a credincioşilor din Petrograd
Document din 14/27 decembrie 1927
 

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Aceasta este mărturia ştiinţei noastre (II Corinteni 1, 12): nu ne mai este îngăduit, fără a păcătui împotriva canoanelor Sfintei Biserici Ortodoxe, să rămânem în comuniune ecleziastică cu suplinitorul Locum Tenens patriarhal – Serghie, Mitropolit de Nijegorod, şi cu sinodul său, şi cu toţi cei care gândesc ca ei. Nu din mândrie – să nu fie aceasta niciodată –, ci de dragul păcii conştiinţei, noi dezavuăm persoana şi de faptele fostului nostru conducător, care în mod nelegitim şi necumpătat şi-a depăşit drepturile şi a stârnit mare tulburare şi „aroganţa confuză a lumii” în Biserica lui Hristos, a cărei datorie este de a aduce celor care doresc să-L vadă pe Dumnezeu lumina simplităţii şi prinosul înţelepciunii în smerenie (din Epistola Sinodului African către Papa Celestin).

Citește mai departe...

CE SE ÎNTÂMPLA ÎN BISERICĂ ÎN URMĂ CU UN VEAC

Patriarhul Miron Cristea,

privit prin ochii prietenului său, Octavian Goga

 

Iată ce scria Octavian Goga pe 31 martie 1931, cu o zi înainte ca poetul să împlinească 50 de ani:

 

De mai multă vreme mi-a trimis patriarhul vorbă să-l văd. M-am hotărât să-l vizitez: iată o figură care va rezista foarte puţin în faţa posterităţii …

Primul patriarh al României – titlu grandilocvent, fără consistenţă – se va pipernici în măsura în care cineva se va apropia în viitor să proiecteze o lumină de cercetare crudă asupra rosturilor prea fericirii sale. N-am fost dintre aceia care am crezut în rolul de reformator al Bisericii ce se atribuise de către unii, odinioară, lui Miron Cristea. Am văzut în Biserică o instituţie de mare înrâurire în modelarea sufletului unui popor.

Citește mai departe...

Şase sisteme calendaristice în istoria Europei în ultimele două secole (IV)

 

Episodul anterior

 

IV. Calendarul fascist al lui Mussolini

Aşa-numitul calendar fascist a apărut şi s-a sfârşit în Italia fascistă. El nu a fost un calendar diferit în adevăratul sens al cuvântului, ci stabilea doar un nou început pentru cronologie, după faimosul Marş către Roma al fasciştilor cu cămăşi negre din 28 octombrie 1922, care l-a adus pe Mussolini la putere.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (VII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

III. Cuvântul lui Dumnezeu despre viaţa de după viaţă [continuare]

În afară de credinţă, pentru dobândirea fericirii vieţii veşnice, faptele bune sunt de neapărată trebuinţă. La Înfricoşătoarea Judecată, Domnul îi va întreba pe oameni de faptele lor şi le va răsplăti acelor credincioşi care au hrănit pe cei înfometaţi, care au dat să bea celor însetaţi, care au primit pe cei străini, care au îmbrăcat pe cei goi, care au cercetat pe cei bolnavi şi pe cei întemniţaţi, care au mângâiat pe cei în necazuri, care au învăţat pe cei neştiutori calea cea dreaptă şi pe cei care au pierdut calea. Toţi cei care au arătat milostivire către aproapele lor vor fi răsplătiţi cu viaţa veşnică cea plină de fericire, iar aceia care au arătat cruzime şi egoism vor fi osândiţi la veşnicele chinuri (potrivit Matei 25, 31-46).

Citește mai departe...

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (XI)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Paguba pricinuită de mânie

Oamenii mânioşi sunt pagubă şi pentru sine, dar şi pentru ceilalţi, căci ei îşi întinează cu păcate de moarte sufletele şi pricinuiesc răni adânci şi semenilor lor. Pe lângă aceasta, ei se socotesc drepţi, căci chipul în care cugetă cei mânioşi este mai deosebit decât al celor blânzi şi smeriţi. Cel mânios este ameţit de beţia mâniei sale şi se socoteşte îndreptăţit să se răzbune şi să pricinuiască ocări mult mai grele decât i-au fost aduse. Din pricina supărării sale se simte profund rănit chiar de gluma nevinovată. Umbrele noastre înfăţişează obiectele în chip mărit. La fel face mânia. Ea vede şi jignirea neînsemnată ca pe una mare. Mânia ascute sensibilitatea şi de aceea şi jignirea măruntă este de neîndurat.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (XII)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 

Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la  Stejarul – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XIX)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

Monahii ruşi din Mânăstirea Decani (1902-1914)

La sfârşitul secolului XIX, vechea Serbie (Kosovo şi Metochia), un teritoriu cu populaţie sârbă şi albaneză amestecată, era una dintre cele mai instabile regiuni din Balcani. Populaţia ortodoxă sârbă fusese slăbită de închiderea Patriarhiei Pecs în 1766. Ulterior, creşterea tendinţelor anti-creştine în Turcia şi naţionalismul albanez în ascensiune au condus la situaţii drastice pentru multe familii sârbe din Metochia. După înfrângerea Ligii Prizren[1] în 1878, politica sultanului avea scopul de a-i sprijini pe albanezi împotriva sârbilor, care erau priviţi ca potenţial revoluţionari[2]. Anii ‘1890 au fost o perioadă de anarhie, care a sporit după războiul greco-turc din 1897. În 1898-1899, s-a înfiinţat Liga Pech care continua lupta pentru autonomia albaneză. Austro-Ungaria sprijinea independenţa albanezilor, văzând aceasta ca pe un bastion împotriva Serbiei protejate de ruşi.

Citește mai departe...

DOCUMENTE ALE BISERICII

Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948

în periodicele religioase româneşti

 
 
Cum au redat periodicele româneşti Conferinţa de la Moscova din 1948, care este amintită astăzi în
istorii bisericeşti contemporane şi istorii ecumeniste ca o mare înţelegere a Bisericilor Ortodoxe locale
şi care, în realitate, este un episod ruşinos care nu ar mai trebui menţionat nicicând ...
 

Foaia Diecezană 1923, nr. 48 [9 decembrie 1923 s.n.], p. 7[1]

Ştiri

O delegaţie a Bisericii Ortodoxe Ruse, cum se vesteşte din Basarabia, va vizita România. Mitropolitul rus din Iaroslav, Beniamin şi arhiepiscopul de Costroma, Serafim, întovărăşiţi de o suită compusă din trei personalităţi bisericeşti, vor expune situaţia creată Bisericii Ortodoxe Ruse. Această delegaţie va vizita oraşele Atena, Bucureşti şi Belgrad în acest scop. Se afirmă că delegaţia va propune transferarea patriarhatului ecumenic din Constantinopol la Moscova[2].

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Etica creştină şi socialismul

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924

  

Câteva cuvinte despre Nietzsche

Înainte de a intra în subiectul ce ne-am propus să tratăm, găsim cu cale că nu ne va fi de prisos dacă vom spune câteva cuvinte şi despre aşa crezutul mare cugetător al secolului trecut, oprindu-ne în trecere şi la câteva puncte din doctrina învăţăturilor lui, tocmai pentru că au multă asemănare cu cele ale fracţiei extreme socialiste ce poartă numele de comunism, şi care pe noi ne interesează în chestiunea ce vrem să tratăm.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Aşezământul Sfintei Biserici Ortodoxe Universale

pentru venerarea şi invocarea sfinţilor în rugăciuni

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924

 

 

Omagiu Înalt Prea Sfinţiei sale

D. D. Dr. Miron Cristea, Mitropolitului Primat al ţării

 

În semn de admiraţiune şi adâncă recunoştinţă, pentru sprijinul şi încurajarea ce ne-a acordat atât în procurarea puţinelor clipe de odihnă sufletească, prin cuvântul şi scrisul nostru pentru lumea funcţionărească şi muncitorească ceferistă, cât şi în combaterea noilor curente religioase de care a început a nu fi scutită şi binecuvântata noastră patrie, – ortodoxă prin excelenţă –.

Ostenitorul

 

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Simţământul religios înnăscut în firea omului

de arhimandrit Galaction Cordun

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1923

 

Istoria, străbătând mii de ani în trecutul omenirii, răscolind viaţa tuturor popoarelor din acest trecut îndepărtat în toate schimbările, şi fazele ei, şi înfigându-se cu ajutorul tradiţiunilor acestor popoare până şi în negura vremilor preistorice, ne dovedeşte, că la toate popoarele totdeauna a existat credinţa în Dumnezeu, pe care ele fireşte îl concepeau după gradul lor de cultură, mai mult sau mai puţin aproape de adevăr; dar în sfârşit, din cele mai vechi timpuri, exista credinţa într-o fiinţă supranaturală, în mâna căreia stă soarta omului, indiferent dacă această credinţă se raporta la un singur Dumnezeu, sau la mai mulţi, care în ultima analiză, nu erau decât atributele divinizate ale uneia şi aceleiaşi persoane.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Cuvinte de viaţă pentru cei trudiţi [1923]

 

Cuvântare despre Sfânta Biblie
Creştinul trebuie să aibă şi să citească Sfânta Evanghelie
Învăţătură despre ce este Biserica Domnului
Învăţătură despre mergerea la Biserică
Învăţătură despre prima cerere a rugăciunii domneşti
Învăţătură despre cererea a cincea din rugăciunea domnească
Învăţătură de Anul Nou
Învăţătură pentru cei ce vin la mărturisire
Învăţătură de cum trebuie să ne petrecem zilele de duminici şi sărbători

Citește mai departe...

Cu noi este Dumnezeu !

 

Săptămâna trecută, Î.P.S Mitropolit Vlasie a dat următorul comunicat:

 

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptslăvitorilor creştini

În aceste vremuri de epidemie mondială, vă rog pe toţi să se respecte toate deciziile şi legile date de conducerea ţării.

 

Cu regret şi respect şi cu arhiereşti binecuvântări,

 

Arhiepiscop şi Mitropolit

† Vlasie

 

 

Arhipăstorul nostru P.S. Flavian ne transmite că a venit vremea să ne rugăm cu toţii, fiecare în parte, oriunde ne-am afla, cu cât mai mult sârg şi să avem credinţă şi nădejde la Dumnezeu. Să nu uităm nici o clipă că El este Atotputernic şi Iubitor de oameni, şi că din iubire de oameni S-a răstignit pentru noi. Să ne încredinţăm nemăsuratei milostiviri a lui Dumnezeu şi să cerem Maicii Domnului, Apărătoarea noastră şi Arhistratega oştilor cereşti, să ne acopere cu Omoforul ei şi să ne păzească de toţi vrăjmaşii.

 

La un nou început de an

- Către cititorii noştri -

 

Intrăm într-un nou an calendaristic şi firesc ar fi – ca orice început – ca acesta să vină cu speranţe, cu vise, cu noi dorinţe spre mai bine. Vremurile pe care le trăim însă, încep să ne tulbure visele şi să ne umbrească speranţa de mai bine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să deznădăjduim, ci mai degrabă să luăm aminte mai bine în jurul nostru şi să ne agonisim cele de folos. Orice om cu scaun la cap, când vede că vremurile sunt neprielnice, îşi agoniseşte cele de folos duhovniceşte mai abitir ca în vremuri de pace.

Citește mai departe...

Ecleziologia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

 

După întâlnirea din martie 2014 şi după mai multe dezbateri între cele trei sinoade – Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, Sinodul Bisericii Ortodoxe Adevărate din Grecia şi Sinodul rus din diaspora – asupra diverselor teme ecleziologice, pe 6 august 2014, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România a aprobat şi a semnat un nou document ecleziologic, intitulat Adevărata Biserică Ortodoxă în faţă ereziei ecumenismului. Teme dogmatice şi canonice, care poate fi citit aici.

 

Documentul abordează următoarele teme:

I. Principiile ecleziologice de bază
II. Ecumenismul: pan-erezie sincretistă
III. Serghianismul: denaturare a canonicităţii
IV. Aşa-numita Ortodoxie oficială
V. Adevărata Biserică Ortodoxă
VI. Reîntoarcere în Adevărata Biserică Ortodoxă
VII. Spre convocarea unui Mare Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe