----------------

 

Carti in site

 

--------------------

POSTUL MARE 2021

Revizuirea procesului lui Iisus Hristos

 

Un lucru minunat s-a petrecut în zilele noastre, s-a revizuit procesul lui Iisus Hristos şi se găseşte că Acesta a fost nevinovat, iar strămoşii vinovaţi de crima uciderii Fiului lui Dumnezeu. Bineînţeles că nici justiţia romană nu are mai puţin vină.

Spre o mai bună edificare, redăm în cele ce urmează un scurt raport despre revizuirea procesului de judecare a lui Iisus:

 

La 25 iulie 1931 a avut loc această dezbatere a procesului, despre care ziarul Telegraf raportează următoarele:

,,Ierusalim, 25 iulie 1931. – După cum s-a anunţat îndeajuns mai înainte, astăzi a avut loc dezbaterea de revizuire a procesului care a osândit pe Iisus Hristos la moarte.

La ora 4 fix (dimineaţa), clădirea tribunalului era arhiplină şi a fost nevoie de intervenţia poliţiei pentru a împiedica restul publicului să mai intre.

La începutul dezbaterilor era de faţă o mulţime de jurisconsulţi (doctori în drept) din diferite ţări, care fuseseră invitaţi special să ia parte la dezbaterea acestui proces.

Curtea cu juri, ce se compunea din cei mai de seamă bărbaţi ai rasei ebraice, încă de la începutul dezbaterii s-a obligat ca să dea sentinţa cu toată dreptatea şi să stabilească greşeala din osânda dată pe vremuri.

Ca preşedinte al tribunalului era dr. Veidelsel, unul dintre cei mai de seamă legişti evrei. Apărarea a luat-o avocatul dr. Reichswer, iar ca acuzator era dr. Blaudeisler.

La ora 14,30 s-au început dezbaterile, când preşedintele a dat cuvântul acuzării.

Dr. Blaudeisler desfăşoară o arhivă de documente, care conţinea aproximativ 1.000 de pagini scrise la maşină. El începe să arate judecata, care L-a osândit pe Iisus. A căutat să procedeze după dreptate, căci pe acea vreme nimeni nu putea vedea în El pe Fiul lui Dumnezeu, decât numai ucenicii Lui. El a fost vătămător pentru societate, ca un conspirator primejdios care aduna în jurul Lui persoane, pentru a Se împotrivi stăpânirii, şi care predica o religie inexistentă.

El a trebuit în mod necesar să fie osândit, ca şi alţi mulţi înainte de El.

Acuzatorul continuă mai departe să-L acuze violent pe martir sprijinindu-se pe dovezile documentelor sale, iar după ce îşi continuă rechizitoriul său, care dură 4 ore, el rugă tribunalul să confirme sentinţa de pe vremuri, căci aceasta ar fi de datoria lui şi cu dreptate sănătoasă.

După aceea, preşedintele tribunalului a dat cuvântul apărării, avocat dr. Reichswer. Acesta se ridică în cea mai adâncă tăcere din partea adunării. El a zis că va dovedi că acea sentinţă a fost nedreaptă şi că Iisus a fost victima nenumăratelor greşeli din partea justiţiei de pe atunci. El arătă că Iisus Hristos nu putea fi osândit la moarte, pentru că nu comisese nici o crimă. El predica numai o religie care aducea mântuirea, dar pe care egoismul oamenilor de pe atunci nu voia să o recunoască.

Cum putea fi învinuit Hristos de vreo greşeală ? Nimeni nu avea nici o dovadă. El aminti de Pilat, care a zis: Eu nu găsesc nici o vină la el (Luca 23, 4, 14 şi 22; Ioan 18, 38), şi, ca semn al nevinovăţiei sale, Pilat şi-a spălat mâinile înaintea învinuitorilor lui Iisus. Dar pentru că aceştia îl ameninţau că-l vor pârî pe Pilat la Cezarul, el dădu pe Iisus în mâinile lor.

Apărătorul îşi continuă apărarea sa – un model de elocvenţă – şi rugă pe juraţi să nu fie egoişti, şi pentru interese de stat să nu jertfească interesele dreptăţii curate.

El îi făcu atenţi să se gândească că Acel osândit de peste veacuri este acum în cer şi este gata să ierte nedreptatea ce a suferit-o. După o apărare de 5 ore, apărătorul şi-a încheiat pledoaria sa.

Şedinţa a fost suspendată, iar juraţii s-au retras în sala de deliberare. Când şedinţa a fost deschisă iarăşi, preşedintele tribunalului a citit următoarea sentinţă: „Cu patru voturi pentru şi unul contra, Cel osândit a fost achitat, fiind dovedită completa Lui nevinovăţie. Acuzaţia lui Iisus din Nazaret a fost una din tristele rătăciri, care a adus pedeapsa divină asupra rasei ebraice, până ce va fi liberă de vina ei”.

Apărarea a fost viu ovaţionată, apoi mulţimea s-a retras liniştită”.

 

După 1900 de ani, conducătorii evrei recunosc grozava rătăcire şi crima juridică pe care strămoşii lor au comis-o în acel loc de unde acum câţiva urmaşi recunosc în mod solemn, cu patru voturi pentru şi unul contra, nevinovăţia Domnului Iisus.

Cât de goală şi fără de greutate era totuşi acuzaţia dr. Blaudeisler, că religia lui Hristos nu ar fi fost cunoscută şi că numai ucenicii Săi ar fi cunoscut superioritatea Sa, când Iisus Domnul împlinea şi explica Scripturile Vechi, zicând: Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau proorocii; nu am venit să stric, ci să plinesc (Matei 5, 17), şi când minunile Lui, mai presus de fire, cu însănătoşirea bolnavilor din naştere şi învierea morţilor, erau cunoscute de o mare mulţime de popor, din care mulţi fuseseră martori oculari la acestea şi au crezut în El. Oare adevărul şi dreptatea depinde de aprobarea oamenilor ?

Cât de tiranică şi plină de cerbicie este prejudecata împotriva Fiului lui Dumnezeu ! Iisus Hristos a fost gata să moară pentru răscumpărarea oamenilor, dar faptul că conducătorii poporului Său însetau după sângele Lui a făcut cupa suferinţelor Sale să fie şi mai amară !