----------------

 

Carti in site

 

--------------------

POSTUL MARE 2021

A Doua Venire a lui Hristos

 

Luând cunoştinţă cu ce preţ nemărginit a fost răscumpărată mântuirea noastră, care va fi atunci pedeapsa celor care mărturisesc a fi urmaşii lui Iisus Hristos, dar care nu se supun cu umilinţă la ascultarea de cerinţele Răscumpărătorului lor, şi care nu-şi iau crucea, ca nişte ucenici ai lui Hristos, să-L urmeze de la iesle până la cruce ?

Iisus a zis: Cela ce nu este cu mine, împotriva mea este, şi cela ce nu adună cu mine, risipeşte (Matei 12, 30). Iisus a pecetluit cu Sângele Său izvorâtor din Dumnezeu ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Ascultarea se cere şi de la noi (Ieşirea 20, 1-17).

Poruncile sfinte ale Decalogului au fost întărite prin moartea Domnului pe cruce. Iisus declară: Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau proorocii (Matei 5, 17). Legea lui Dumnezeu fiind o descoperire a voinţei Sale, ea trebuie să dăinuiască pururea ca un martor credincios în ceruri.

Nici o poruncă nu a fost desfiinţată, nici o iotă nu a fost schimbată. Psalmistul zice: În veac Doamne cuvântul tău rămâne în cer. Credincioase sunt toate poruncile lui, întărite în veacul veacului (Psalmi 118, 89; 110, 7).

Iisus mângâia pe ucenicii Săi când era pe pământ, zicându-le: Să nu se tulbure inima voastră; credeţi întru Dumnezeu, şi întru mine credeţi. În casa Tatălui meu multe lăcaşuri sunt; iar de nu, aş fi zis vouă: voiu să merg să gătesc vouă loc. Şi de voiu merge să gătesc vouă loc, iarăşi voiu veni, şi vă voiu lua pre voi la mine; că unde sunt eu, şi voi să fiţi (Ioan 14, 1-3).

 

Pogorârea la Iad a Domnului

Miniatură din prima ediţie bibliofilă a Noului Testament, tipărit de mânăstirea noastră în 2016

 

O, ce zi măreaţă ne stă în faţă ! Zi fără nor. Un viitor fără sfârşit. O ţară fără blestem şi fără de păcat. O, ce minunate bogăţii, zile de tinereţe în loc de bătrâneţe ! Viaţă veşnică. Timpuri şi zile fără de margini. Ani fără de şir şi fără de sfârşit, care se vor perinda neîncetat în veşnicie. Acolo va fi un pământ nou şi oameni noi, neprihăniţi (Isaia 65, 18-19). O, ce creaţiune nouă, ce ţară, unde vor fi numai animale fără vină şi fără natură sălbatică, blânde şi gingaşe, ca să fie un mijloc de bucurie şi un motiv de laudă Aceluia ce le-a creat (Isaia 65, 25). Ce măreaţă făgăduinţă, neînţeleasă, nepreţuită şi chiar nedorită îndeajuns !

O, ce măreaţă patrie, unde pacea veşnică va fi acasă la ea, iar Iisus, ca Domn al păcii (Isaia 9, 6), va domni ca Împărat al împăraţilor ! O, ce veşnică domnie, unde toţi vor fi fericiţi şi veşnic mulţumiţi ! Acolo unde iubirea îşi va ajunge culmea şi toţi, legaţi ca într-un mănunchi, vor lăuda pe Creator.

Iubite cititor, te-ai gândit vreodată la această vreme care leagă cu sine toate binecuvântările pe care le doreşti ? Ce pregătire faci pentru aceasta ? Cum ai suferit pentru Iisus ? Ce iubire ai arătat pentru El şi lucrarea Lui ? Pentru cine ai adunat ce ai ? La ce îţi vor ajuta toate bunurile pământeşti şi chiar prietenii puternici ai lumii acesteia, când Domnul Se va arăta ? Ai simţit vreodată bucurie, ca să aştepţi pe Cel ce atât de mult ne-a iubit ?

Dacă nu ai ştiut sau nu ai făcut tocmai ce trebuia făcut pentru Domnul, atunci nu întârzia ! Auzi glasul lui Iisus, care te cheamă la pocăinţă şi mântuire. Bucură-te de această solie, căci Se apropie Răscumpărătorul şi Mântuitorul nostru. Fiindcă nu numai noi ne bucurăm, ci şi natura se bucură de această măreaţă Venire, în slava Domnului nostru Iisus Hristos.

David, împăratul şi proorocul, cu mii de ani înainte vedea aceasta (Psalmi 97, 8-10). Că Mântuitorul vine iarăşi este de fapt tonul principal al Sfintei Scripturi, din ziua când prima pereche de oameni părăsi, plină de grijă, Edenul. Fiii credinţei au aşteptat Venirea Celui făgăduit, care să sfărâme puterea distrugătorului (satan).

Pe vremuri, bărbaţii sfinţi priveau înainte la Venirea lui Mesia, cu mărire, ca împlinire a speranţelor lor. Enoh, numai al şaptelea de la Adam, cel ce a locuit în Rai, el, care a umblat 300 ani cu Dumnezeu pe pământ, s-a învrednicit să privească din depărtare venirea Izbăvitorului: Iată, va veni Domnul întru mii de sfinţii săi. Să facă judecată împotriva tuturor (Iuda 1, 14-15).

În noaptea suferinţelor sale, patriarhul Iov striga cu încredere nestrămutată: Ştiu că răscumpărătorul meu este viu şi în [ziua] de pe urmă mă voi ridica din pământ şi iarăşi voi umbla în pielea mea şi în trupul meu Îl voi vedea pe Dumnezeu, pe care Îl voi vedea eu însumi şi ochii mei Îl vor privi şi nu altul (Iov 19, 25-27; versiunea Vulgata).

Profetul Isaia zice: Învia-vor morţii şi se vor scula cei din mormânturi şi se vor veseli cei de pre pământ, că roua cea de la tine vindecare lor este, şi pământul necredincioşilor va cădea. Înghiţit-a moartea biruind, şi iarăşi au luat Dumnezeu toată lacrima de la toată faţa ... că gura Domnului a grăit acestea. Şi vor zice în ziua aceea: iată Dumnezeul nostru întru care am nădăjduit, şi ne va mântui pre noi, acesta este Domnul, aşteptatu-l-am pre el, şi ne vom bucura, şi ne vom veseli de mântuirea noastră (Isaia 26, 19; 25, 8-9).

Tot aşa Avacum privea răpit într-o viziune sfântă arătarea Sa: Dumnezeu de la amiazăzi va veni, şi cel sfânt din munte umbros cu desime. Acoperit-au cerurile bunătatea lui, şi de lauda lui este plin pământul. Şi strălucirea lui ca lumina va fi ... Stătut-au, şi s-a clătit pământul. Privit-au, şi s-au topit neamurile; zdrumicatu-s-au munţii cu silă, topitu-s-au dealuri veşnice, călătorii veşnice ale lui ... Va crăpa pământul ... Dat-a adâncul glasul său, înălţimea nălucirile sale. Ridicatu-s-a soarele, şi luna a stătut întru rânduiala sa (Avacum 3, 3-11).

Profeţia nu prezice numai felul şi modul cum va veni, ci şi scopul Venirii lui Hristos, şi arată şi semnele după care se pot cunoaşte când Venirea Sa se apropie.

Iisus zice: Şi vor fi semne în soare şi în lună şi în stele ... şi vor fi foamete şi ciumă şi cutremure pre alocuri (Luca 21, 25; Matei 24, 7). Şi în zilele acelea, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va da lumina sa. Şi stelele cerului vor cădea, şi puterile cele din ceruri se vor clăti. Şi atunci vor vedea pre Fiul Omului venind pre nori, cu putere şi cu slavă multă (Marcu 13, 24-26).

Domnul zice: Iată vin degrabă; şi plata mea este cu mine, ca să dau fiecăruia precum va fi fapta lui. Fericiţi cei ce fac poruncile lui, ca să fie stăpânirea lor preste lemnul vieţii şi pre porţi să intre în cetate (Apocalipsa 22, 12, 14).

Că încă puţin oarece cel ce este să vină va veni, şi nu va zăbovi. Iar dreptul din credinţă va fi viu (Evrei 10, 37-38).

Pe Patmosul stâncos (Insula Patmos din Grecia), ucenicul cel iubit, Ioan aude făgăduinţa: Da, vin curând. Iar răspunsul său dornic exprimă rugăciunea comunităţii în toate strâmtorile ei: Vino, Doamne Iisuse ! Amin.