----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXI)

 

Episoadele anterioare

 

CARTEA A VIII-A

(Luca 16, 16 - 19, 28)

80. ,,Şi a fost când s-au apropiat el de Ierihon, un orb şedea lângă cale” (Luca 18, 35). În Evanghelia după Sfântul Matei, doi oameni sunt descrişi (potrivit Matei 20, 30), dar aici unul; acolo, când El părăsea Ierihonul (potrivit Matei 20, 29), aici, când El Se apropia de Ierihon. Dar nu există nepotrivire; pentru că de vreme ce chipul poporului păgân este în acest caz un om care prin binecuvântarea dumnezeiască a primit limpezimea vederii sale pierdute, nu este nici o diferenţă dacă el (poporul păgân) a primit vindecarea printr-unul sau doi, întrucât, luându-şi obârşia din Ham şi Iafet, fiii lui Noe (potrivit Facerea 10, 1), el arată pe cei doi autori ai neamului său în cei doi orbi.

81. Luca nu pare să fi omis aceasta când l-a adăugat pe Zaheu, care, mic de statură (potrivit Luca 19, 3), adică nu înalt cu vreo demnitate a nobleţei înnăscute, lipsit de vrednicie, asemenea neamurilor, auzind de Venirea Domnului şi Mântuitorului nostru, a dorit să-L vadă (potrivit Luca 10, 24), pe care ai Săi nu L-au primit (potrivit Ioan 1, 11). Dar nimeni nu-L vede cu uşurinţă pe Iisus, nimeni stând pe pământ nu-L poate vedea pe Iisus. Şi fiindcă el nu a avut proorocii, nici Împărăţia ca un dar al chipului său firesc, el s-a urcat în smochin, într-adevăr, călcând vanitatea iudeilor sub picioarele sale şi de asemenea îndreptând greşelile unei vârste anterioare, şi, prin urmare, L-a primit pe Iisus în ospitalitatea casei sale lăuntrice (potrivit Luca 19, 4-5).

Şi el s-a urcat în mod potrivit într-un copac, astfel că un pom bun va aduce roade bune (potrivit Matei 7, 17); tăiat dintr-un măslin din fire sălbatic şi altoit afară de fire pe un măslin bun (potrivit Romani 11, 24), el a putut aduce roada Legii; fiindcă rădăcina este sfântă, cu toate că ramurile sunt frânte (potrivit Romani 11, 16-17), a căror slavă neroditoare neamurile au transcens-o prin credinţa în Înviere, ca prin înălţarea trupului.

82. ,,Şi iată un om anume Zaheu” (Luca 19, 2). Zaheu în smochin (potrivit Luca 19, 4), orbul lângă cale (potrivit Luca 18, 35). Domnul aşteaptă pe cel dintâi pentru a Se milostivi către el şi înnobilează pe celălalt cu strălucirea vizitei Sale. El întreabă pe cel dintâi înainte de a-l tămădui (potrivit Luca 18, 41), şi vine în casa celuilalt ca un oaspete neinvitat (potrivit Luca 19, 5); fiindcă El ştia răsplătirea gazdei Sale că va fi roditor, dar chiar dacă nu auzise încă glasul său invitându-L, El auzise bunăvoinţa sa.

 

 

83. Cu adevărat, ca nu cumva noi să părem că-i dispreţuim pe cei săraci că l-am abandonat pe acel orb şi am mers mai departe la un om bogat, haideţi să-l aşteptăm, deoarece Domnul l-a aşteptat de asemenea; haideţi să-l întrebăm, deoarece Hristos l-a întrebat de asemenea. Haideţi să întrebăm, ca să putem şti cum a fost tămăduit; El l-a întrebat, astfel ca noi, fiind mulţi, să învăţăm prin unul cum ne putem învrednici să-L vedem pe Domnul; fiindcă El l-a întrebat ca noi să credem că dacă un om nu mărturiseşte, el nu poate fi vindecat (potrivit Luca 18, 40-42). ,,Şi – se spune – îndată a văzut, şi a mers după el, slăvind pe Dumnezeu (...). Şi intrând, trecea prin Ierihon” (Luca 18, 43-19, 1).

84. Altminteri, el nu ar fi văzut, dacă nu L-ar fi urmat pe Hristos, dacă nu L-ar fi vestit pe Domnul, dacă nu ar fi respins lumea. Haideţi să ne întoarcem la har de asemenea cu bogatul, fiindcă nu dorim să-l ofensăm pe bogat. Şi cumva noi dorim, dacă ar fi cu putinţă, ca toţi să fie tămăduiţi, ca nu cumva atinşi de comparaţia cu cămila (potrivit Luca 18, 25), acei abandonaţi prea repede să simtă întristarea cuvenită ca cei din preajma lui Zaheu (potrivit Luca 19, 7).

85. Haideţi să-i învăţăm că greşeala nu aparţine împrejurărilor favorabile, ci celor care nu ştiu cum să folosească împrejurărilor favorabile lor; fiindcă exact aşa cum cei bogaţi sunt piedici pentru cei răi, tot aşa pentru cei buni ei sunt ajutori spre virtute. Cu siguranţă, Zaheu, ales de Hristos, era bogat, dar împărţind jumătate din averea sa săracilor şi întorcând împătrit ceea ce dobândise prin înşelătorie (potrivit Luca 19, 8) – fiindcă o dată nu este îndeajuns, nici mărinimia nu are har dacă o greşeală persistă, pentru că nu jafurile, ci darurile sunt căutate –, el a primit o mai mare răsplată decât a dat.

86. Şi mai-marele vameşilor este prezentat în chip potrivit. Fiindcă cine îşi pierde orice nădejde, când chiar cel a cărui avere venea din înşelătorie soseşte ? ,,Şi era bogat” (Luca 19, 2), se spune, ca tu să poţi cunoaşte că nu toţi bogaţii sunt zgârciţi.

87. Ce înseamnă că Sfânta Scriptură a menţionat statura nimănui altuia decât a lui: ,,Era mic de stat” (Luca 19, 3) ? Vezi ca nu cumva, probabil, el să fi fost mic în răutate sau încă mic în credinţă; fiindcă atunci când el s-a urcat în copac, el nu făgăduise încă, el nu-L văzuse încă pe Hristos, el era încă mic în vrednicie. Apoi, Ioan era înalt, deoarece el L-a văzut pe Hristos şi Duhul ca pe un porumbel pogorându-Se deasupra lui Hristos, precum spune el însuşi: ,,Am văzut Duhul ca un porumb pogorându-se din cer şi au rămas preste dânsul” (Ioan 1, 32).

88. Apoi, ce este mulţimea dacă nu învălmăşeala poporului neştiutor care nu ar putea vedea cununa înţelepciunii ? Astfel, Zaheu, atâta vreme cât este în mulţime, nu-L vede pe Hristos; el se urcă deasupra mulţimii şi-L vede (potrivit Luca 19, 3-4), cu alte cuvinte, transcenzând neştiinţa de rând, el s-a învrednicit să-L perceapă pe Cel după care tânjea.

El a adăugat în mod potrivit: ,,Că pre acolo vrea să treacă” (Luca 19, 4), unde era fie smochinul, fie cel care va crede, astfel că El a păstrat taina şi a sădit harul; căci El a venit astfel încât să treacă printre iudei către păgâni.

90. Deci El l-a văzut pe Zaheu sus (potrivit Luca 19, 5), deoarece el deja ieşea în relief în înălţimea credinţei în mijlocul roadelor noilor lucrări ca şi cum (ar fi fost) în vârful unui pom roditor. Şi de vreme ce noi ne-am întors dinspre chip către moralitate, este plăcut a amesteca sărbătoarea printre dorinţele atât de multor credincioşi, pentru a însufleţi duhul într-o zi de duminică.

Zaheu în smochin (potrivit Luca 19, 4), cu siguranţă un rod nou al epocii noi, astfel că aici, de asemenea, poate fi împlinit cuvântul: ,,Smochinul a scos mugurii săi” (Cântarea Cântărilor 2, 13); deoarece Hristos a venit ca, nu roadele, ci oamenii să fie născuţi din pomi. Noi citim altundeva: ,,Fiind tu sub smochin, te-am văzut” (Ioan 1, 48).

Astfel, Natanail sub smochin, cu alte cuvinte, deasupra rădăcinii, deoarece el era drept – fiindcă rădăcina este sfântă (potrivit Romani 11, 16-17) –; dar Natanail era sub pom, deoarece el era sub Lege, Zaheu era în vârful pomului, deoarece el era deasupra Legii; acolo, un apărător ascuns al Legii, aici, un vestitor public al Legii; cel dintâi încă îl căuta pe Hristos din Lege, celălalt, deja dincolo de Lege, lepădase bunurile sale şi urma Domnului (potrivit Matei 19, 27).

91. ,,Mnaua ta a agonisit zece mnas” (Luca 19, 16). O poruncă bună, că Cel care va chema neamurile păgâne şi va porunci ca iudeii să fie distruşi – ei care nu doreau ca Hristos să împărăţească peste ei – întâi a început cu această comparaţie, ca nu cumva să fie spus: ,,El nu a dat nimic poporului iudeilor, de unde el ar fi putut deveni mai bun”, sau ,,De ce se cere de la cel care nu a primit nimic ?” Aceasta nu este o mna oarecare; când femeia din Evanghelie o pierde, ea aprinde o lumânare, o caută cu lumina directă, şi se bucură s-o găsească (potrivit Luca 15, 8-9).

92. Apoi, un om a făcut zece mnas din una, altul cinci (potrivit Luca 19, 16, 18). Probabil, cele cinci au semnificaţie morală, deoarece sunt cinci simţuri trupeşti, şi cele zece au semnificaţii îndoite, adică tainele Legii şi principiile morale ale bunătăţii. De aici, Matei, de asemenea, a menţionat cinci talanţi şi doi talanţi (potrivit Matei 25, 15), astfel că cei cinci talanţi au semnificaţii morale şi cei doi au atât mistice, cât şi morale. Astfel, ce este inferior în număr este mai bogat în realitate. Şi aici noi putem înţelege cele zece mnas ca zece cuvinte, adică învăţătura Legii, şi cele cinci mnas ca preceptele disciplinei; dar doresc ca cel iscusit în Lege să fie desăvârşit în toate privinţele, ,,că nu este în cuvânt împărăţia lui Dumnezeu, ci întru putere” (I Corinteni 4, 20).

93. Deci în mod potrivit, deoarece El spune despre iudei că doar doi au adus un capital sporit, cu folos, într-adevăr, nu în ce priveşte banii, ci discuţiile. Fiindcă banii împrumutaţi pentru profit sunt una, iar dobânda învăţăturii cereşti alta.

94. Apoi, Domnul, când spune: ,,Dar pentru ce nu ai dat argintul meu schimbătorilor ?” (Luca 19, 23), a căutat folos nu în ce priveşte banii noştri, ci ai Lui.

95. Unul spune că el a ascuns argintul în pământ (Matei 25, 18), deoarece în râvna pentru plăcere, el îngroapă raţiunea sa, care i-a fost dată drept chip şi asemănare a lui Dumnezeu, şi o ascunde, ca să spunem aşa, într-o groapă de carne. Se tace despre alţii care asemenea datornicilor extravaganţi au pierdut ceea ce au primit. Ca primii doi, sunt câţiva care în două ocazii sunt trimişi lucrătorilor viei (potrivit Matei 20, 1-15; Luca 20, 10-11); dintre ceilalţi toţi sunt iudei. Matei a vrut să potrivească această pildă pentru noi, deoarece asemenea omului bogat care nu a dat banii săi săracilor, tot aşa cel care nu împarte darul său cu cei neştiutori, când el poate învăţa, este vinovat de un păcat nu neînsemnat. De vreme ce noi am vorbit despre aceasta în cărţile scrise despre credinţă, este mai bine să trecem mai departe.

96. Deci ce sunt cele zece cetăţi (potrivit Luca 19, 17), decât, probabil, suflete, peste care este dată pe drept putere celui care a împrumutat cu folos banii Domnului, şi acele cuvinte bune şi curate sunt precum argintul pentru cugetele oamenilor (potrivit Psalmi 11, 6). Căci exact aşa cum este spus că Ierusalimul este zidit ca o cetate (potrivit Psalmi 121, 2), tot aşa sunt sufletele paşnice. Şi exact aşa cum îngerii sunt la putere, tot aşa sunt cei care s-au învrednicit de viaţa îngerilor (potrivit Luca 20, 36; Apocalipsis 1, 20).

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 

Episodul urmator