----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXXII)

 

Episodul anterior

 

Apoi se poate spune: ,,Patru mese de o parte, şi patru mese de altă parte din dosul porţii” (Iezechiil 40, 42 – în citatul folosit de Sfântul Grigorie spune ‘pe părţile porţii’). Deci în timp ce credinţa şi viaţa, învăţătura şi proorocia sunt păzite în minţile celor buni, poarta noastră, adică înţelegerea Sfintei Scripturi, are patru mese pe o parte. Şi când printre popoarele care merg înainte sunt păstrate răbdarea şi bunătatea prin sfânta propovăduire, care păzea înainte tăierea împrejur şi jertfa printre cei pământeşti, sunt arătate de asemenea patru mese, ca să spunem aşa, pe cealaltă parte.

Toate acestea împreună sunt 8 pentru jertfă, adică patru înăuntru pentru arderea de tot, dar patru în afară pentru jertfă, deoarece atât cei din Sfânta Biserică care păzesc credinţa, viaţa, răbdarea şi bunătatea sunt fără îndoială deja puternici în cele mai mari virtuţi, cât şi cei din sinagogă care cunosc învăţătura şi proorocia, tăierea împrejur şi jertfa, prin aducerea unor lucruri şi reţinerea altora pentru ei înşişi, au adus jertfa devotamentului lor Atotputernicului Dumnezeu.

Dar deoarece s-a spus mai sus că patru mese erau aşezate în foişorul dinlăuntru pentru jertfirea deasupra lor a arderii de tot, a jertfei pentru păcate şi a jertfei pentru neştiinţă, este dezvăluit mai jos din ce erau făcute mesele când se spune: ,,Şi patru mese ale arderilor de tot de piatră cioplită” (Iezechiil 40, 43).

5. Deci ce trebuie să înţelegem ca piatră cioplită în acest fragment dacă nu pe toţi sfinţii a căror viaţă ştia cum să stea cu curaj în prosperitate şi adversitate ? Căci o piatră cioplită stă în acelaşi fel pe oricare parte este întoarsă. Prin urmare, oricine nu este înălţat de prosperitate, nu este dărâmat de adversitate, nu este atras de rele prin persuasiune, nu este întors de la o faptă bună prin ocărâre, este o piatră cioplită. Şi cel care nu cade la orice schimbare are, ca să spunem aşa, verticalitate pe fiecare parte.

Cu siguranţă, când proorocul a înţeles că poporul iudeilor va fi pierdut pentru credinţă, şi a întrezărit că se vor ivi în Biserică sfinţii apostoli prin care mulţi din neamuri vor fi întăriţi în curajul credinţei şi vieţii, el a grăit cu mare mângâiere, spunând: ,,Cărămizile au căzut, ci veniţi să cioplim pietre” (Isaia 9, 10). Apoi văzându-i pe apostoli, mucenici, şi dascăli ridicându-se în Sfânta Biserică, el s-a întristat mai puţin pentru căderea cărămizilor, adică distrugerea poporului iudeu, deoarece el a înţeles că construcţia Atotputernicului Dumnezeu, adică Sfânta Biserică, este făcută din pietre cioplite.

Aşadar, cele patru mese sunt făcute din pietre cioplite deoarece credinţa şi viaţa, răbdarea şi bunătatea au fost date din vieţile sfinţilor ca exemplu oamenilor care urmează, astfel că foişorul are deja mese, adică oamenii posedă virtuţile vieţii pe care ei ard jertfa rugăciunii către Atotputernicul Dumnezeu pe altarul inimilor lor. Apoi orice faptă bună pe care popoarele credincioase ale Sfintei Biserici le-au făcut sau le fac, ei le-au primit ca pe un exemplu din vieţile propovăduitorilor lor. Căci de unde ar avea acest foişor mese dacă nu a găsit pietre cioplite ?

Deci, pe scurt pentru a zămisli una din pietrele cioplite, doriţi, preaiubiţi fraţi, să vedeţi credinţă ? ,,Că mie a vieţui este Hristos, şi a muri, dobândă” (Filippeni 1, 21). Doriţi să învăţaţi viaţa ? ,,Mie lumea s-a răstignit, şi eu lumii” (Galateni 6, 14). Doriţi să aflaţi răbdare ? ,,Până în ceasul de acum şi flămânzim şi însetoşăm, şi suntem goi, şi pătimim, şi nu suntem aşezaţi; şi ostenim, lucrând cu mâinile noastre; ocărâţi fiind, grăim de bine; izgoniţi fiind, răbdăm; huliţi fiind, mângâiem” (I Corinteni 4, 11-13). Doriţi să recunoaşteţi bunătatea ? ,,Iar eu prea cu dulceaţă voiu cheltui şi mă voiu cheltui şi pre mine pentru sufletele voastre” (II Corinteni 12, 15).

Şi ca nu cumva din întâmplare noi să credem că el va fi datornicul celor pentru care el doreşte să fie cheltuit în dragoste, el adaugă numaidecât aceloraşi ucenici, spunând: ,,Măcar că mai mult iubindu-vă pre voi, mai puţin sunt iubit de voi”.

Drept urmare, când vieţile sfinţilor propovăduitori sunt recunoscute de poporul credincios pentru imitarea virtuţilor, mesele din foişor sunt cu siguranţă construite din piatră cioplită. Cu adevărat, Sinagoga de asemenea a avut Părinţi duhovniceşti în învăţătură şi proorocie de la care a dobândit un exemplu de viaţă în virtuţi. Dar poporul său ignorant, slujind mai degrabă de frică decât urmând prin dragoste, a refuzat să imite vieţile Părinţilor pe care le-a văzut şi de aceea poarta din afară care priveşte către miazănoapte nu are mese pentru jertfirea arderii de tot. Dar deoarece noi am grăit aceste cuvinte în mod alegoric rămâne încă pentru noi să cercetăm aceleaşi mese prin înţelegerea simbolică.

6. Fiindcă într-adevăr poarta noastră are patru mese în foişorul dinlăuntru deoarece Sfânta Biserică (a fost învăţată prin propovăduirea celor patru evanghelişti prin a căror învăţătură inima a învăţat să se înalţe la dragostea Atotputernicului Dumnezeu şi să-şi dea cugetele Lui ca jertfă. Despre două dintre ele se spune că sunt pe această parte şi două pe cealaltă parte deoarece doi evanghelişti au dat mărturie de asemenea de ceea ce ei au văzut cu privire la Domnul şi doi au relatat ceea ce au învăţat ascultând pe mai-marii lor. Sau cu siguranţă sunt patru mese în foişorul dinlăuntru, acesta pe care noi îl vedem cu limpezime, deoarece Sfânta Biserică a primit pentru instruirea popoarelor credincioase patru cinuri de conducători pe care Pavel îi enumeră prin darul Atotputernicului Dumnezeu, spunând: ,,Şi acela au dat pre unii apostoli iar pre alţii prooroci, iar pre alţii, evanghelişti; iar pre alţii, păstori şi dascăli” (Efeseni 4, 11). Fără îndoială el numeşte un singur cin al conducătorilor ca păstori şi dascăli deoarece cel care învaţă păstoreşte cu adevărat turma lui Dumnezeu.

Poarta din afară de asemenea avea patru mese deoarece Sinagoga păstra într-adevăr rânduiala supunerii exterioare prin marii preoţii şi bătrânii poporului, prin cărturari şi farisei, care farisei erau bineînţeles numiţi şi învăţătorii Legii. Deci atât poarta din afară, cât şi cea dinlăuntru au două mese pe o parte şi două pe cealaltă deoarece la începuturile ei Sfânta Biserică a avut apostolii şi proorocii. Încă noi numim prooroci nu pe cei care aparţineau poporului Vechiului Testament, ci pe cei care au răsărit în Sfânta Biserică după apostoli.

De asemenea, într-un timp ulterior, care este acum, ea îi are pe evanghelişti şi pe dascăli. Deoarece într-adevăr Evanghelia înseamnă ,,veşti bune”, noi îi numim neîndoios evanghelişti pe cei care dau veştile bune ale Împărăţiei Cereşti popoarelor necunoscătoare. Aceşti evanghelişti şi dascăli au trăit desigur în vremurile de odinioară dar, prin darul lui Dumnezeu, chiar până acum rămân deoarece încă astăzi noi cunoaştem că popoarele păgâne sunt aduse la credinţă şi toţi credincioşii sunt învăţaţi o purtare bună prin dascăli. Cu adevărat apostolii şi proorocii s-au perpetuat până în această epocă de acum şi din acest motiv noi spunem că aceste mese ale porţii noastre, adică Sfânta Biserică, erau, ca să spunem aşa, de cealaltă parte.

7. Şi poarta care priveşte către miazănoapte are două mese pe această parte şi două pe cealaltă, cei pe care i-am numit marii preoţi şi bătrânii poporului având autoritatea rangului mai mare, împreună cu cărturarii şi fariseii care îşi exercitau puterea asupra poporului neştiutor dintr-o poziţie mai joasă. Dar aceste mese sunt aproape de poarta care priveşte către miazănoapte deoarece atunci când aceste patru cinuri conduceau poporul, Sinagoga, dezlănţuindu-se în persecuţia Mântuitorului nostru, a căzut în amorţeala trădării. Însă aceste mese aveau jertfa pe care ele o păstrau doar potrivit literei; de unde ele au căzut de asemenea în amorţeala răcelii fiindcă ele nu erau aprinse cu flacăra Duhului.

Deci, mesele dinlăuntru ţin jertfa arderii de tot deoarece focul Duhului atât străluceşte cât şi arde, atât în inimile apostolilor şi proorocilor cât şi în minţile evangheliştilor şi dascălilor. În măsura în care aceasta arde orice cuget al lor în fapta bună, El (focul Duhului) arde totodată tot ceea ce găseşte cu flacăra dragostei de Dumnezeu ca o ardere de tot. Fiindcă cei care sunt învăpăiaţi lăuntric, fie că sunt într-o faptă bună, fie într-un cuget sfânt, aduc o ardere de tot.

8. Cu adevărat aceste mese sunt făcute din piatră cioplită deoarece atunci când ei reflectează zi de zi în inimile lor asupra cuvintelor Sfintei Scripturi, ei sunt modelaţi, ca din piatră cioplită, pentru a aduce Domnului jertfa arderii de tot a rugăciunii. Apoi cuvintele Sfintei Scripturi sunt pietre cioplite fiindcă ele stau pretutindeni, fiindcă pe nici o latură ele nu sunt găsite demne de mustrare. Căci în toate cele pe care ele le relatează ca trecut, în toate cele pe care le vestesc că vor veni, în toate cele pe care le propovăduiesc simbolic, în toate cele pe care le rostesc duhovniceşte, ele sunt, ca să spunem aşa, verticale pe diferitele lor laturi deoarece nu atrag asupra lor nici o critică.

Prin urmare, inimile sfinţilor sunt mesele lui Dumnezeu, lucrate din pietre cioplite pentru jertfa arderii de tot pentru că cei care cugetă întotdeauna la cuvintele lui Dumnezeu se jertfesc pe ei înşişi în cuget înaintea Domnului, departe de viaţa lumească. De aceea este scris: ,,Legea Dumnezeului lui în inima lui, şi nu se vor poticni paşii lui”(Psalmi 36, 31). Şi din nou este spus: ,,Întru inima mea am ascuns cuvintele tale, ca să nu greşesc ţie”(Psalmi 118, 11). Dar de vreme ce noi ştim din ce sunt lucrate aceste mese, haideţi să auzim de asemenea măsura lor.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 

Episodul urmator