Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36
----------------

 

Carti in site

 

--------------------


Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/functions.php on line 194

Astăzi 15/28 august este

Adormirea Maicii Domnului pe stil vechi

 

Despre Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu

şi cum s-a mutat [la cer] preaneprihănita Maică a Domnului

de Sfântul Ioan Teologul şi Evanghelistul

 

Prolog

  1. Mari şi vrednice de minunări, mai presus de orice cuvânt şi dincolo de orice înţelegere sunt tainele sfintei, pururea-fecioarei şi cu adevărat Maica adevăratului nostru Dumnezeu şi Domn Iisus Hristos, Mariam: zămislirea fără sămânţă, naşterea fără stricăciune şi Dumnezeu care a luat din ea trup şi a ieşit în chip de om în lume, dintre care nu cea mai mică fiind taina slăvitei şi minunatei ei adormiri.

 

Arătarea îngerului cu ramura de palmier

  1. Căci atunci când Maria a auzit de la Domnul că are să iasă din trup, a venit la ea marele înger şi i-a zis: ,,Marie, sculându-te ia această ramură de palmier pe care mi-a dat-o Cel ce a sădit raiul şi dă-o apostolilor, ca ţinând-o să cânte imne înaintea ta, fiindcă după 3 zile vei lăsa trupul. Căci iată îi voi trimite pe toţi apostolii la tine şi ei se vor îngriji de îngropăciune şi nu se vor depărta de tine până ce nu te vor duce unde vei fi în slavă”.
  2. Iar Maria i-a răspuns şi i-a zis: ,,De ce mi-ai adus această ramură numai mie şi nu tuturor apostolilor ? Nu cumva dând-o unuia, ceilalţi să murmure. Şi ce vrei să fac sau care este numele tău ca să li-l spun dacă mă vor întreba ?” Şi i-a zis îngerul: ,,Ce cauţi un nume ? Căci este minunat şi nu-l poţi auzi. Dar când mă voi întoarce, ţi-l voi spune, ca să-l transmiţi apostolilor în taină, ca să nu-l vestească oamenilor şi să afle puterea mea. Nu te îngriji pentru ramură, pentru că prin ea se vor face multe puteri şi este spre punerea la încercare a tuturor oamenilor din Ierusalim: celui ce crede i se va descoperi, iar celui ce nu crede îi va rămâne ascunsă. Mergi, aşadar, pe munte şi acolo vei cunoaşte numele meu, căci nu-l spun în mijlocul Ierusalimului ca să nu fie pustiit cu totul, ci-l vei auzi tu în Muntele Măslinilor, dar nu-l vei putea spune apostolilor, cum ţi-l voi spune, pentru că s-a apropiat vremea să laşi trupul”.

 

Convorbirea Mariei cu îngerul în Gheţimani

  1. Atunci Maria s-a dus în Muntele Măslinilor, lumina îngerului îi strălucea înainte, iar ea ţinea în mâna ei ramura de palmier. Şi când a venit pe munte s-au bucurat împreună cu toate plantele din el care şi-au plecat capetele înaintea ei şi s-au închinat ramurii de palmier din mâna ei.
  2. Deci când a văzut Maria aceasta, socotind că este Iisus a zis: ,,Doamne, nu cumva eşti Domnul meu ?” Atunci i-a zis ei îngerul: ,,Nu poate cineva să facă semne decât numai Domnul slavei; căci precum m-a trimis pe mine Tatăl spre mântuirea oamenilor, ca să-i întorc pe cei pe care mi i-a poruncit, [tot aşa mi-a dat putere asupra plantelor]. Şi nu strămut numai plante, ci şi pe oamenii care se smeresc pe ei înşişi înaintea lui Dumnezeu îi duc şi îi strămut în locul drepţilor în ziua aceea în care vor ieşi din trup. Deci şi tu când vei ieşi din trup, eu voi veni după el în ziua a patra, căci Mântuitorul nostru S-a sculat a treia zi, deci pe tine te voi duce sus a patra zi; dar nu numai pe tine, ci pe toţi cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu eu îi voi strămuta în raiul bunei miresme fiindcă s-au păzit pe ei înşişi întregi pe pământ”.
  3. Îi zice atunci Maria: ,,Doamne, în ce fel vei veni la ei sau pe care-i vei strămuta ? Oare pe cei ce, deosebindu-se pe ei înşişi, aduc jertfe de bună mireasmă şi aşa vei veni la ei ? Sau vei veni mai degrabă la cei drepţi sau la cei aleşi ? Sau, trimis fiind, cei ce se roagă vor chema Numele Tău şi atunci vei veni la ei ? Despre aceasta să-mi vorbeşti, ca şi eu să fac [acestea] şi să vii şi să mă iei !”
  4. Şi îi zice atunci [îngerul]: ,,Ce ai, maică ? Când voi fi trimis la tine, voi veni nu eu singur, ci toate oştirile îngerilor vor veni şi vor cânta imne înaintea ta. Acum am fost trimis la tine ca să ştii [numele meu] şi să-l transmiţi apostolilor în taină. Vrei acum să ştii şi ce să faci. Când am fost trimis la tine, venind la tine am primit de la Tatăl o rugăciune şi acum ţi-o voi spune, ca să o spui când vei ieşi din trup la răsăritul soarelui, căci aşa trebuie rostită. Şi câte îţi spun transmite-le apostolilor pentru că vor veni şi ei. Nimeni dintre prietenii lumii care iubesc lumea nu pot spune rugăciunea aceasta”.
  5. Zicând acestea, îngerul i-a poruncit să transmită rugăciunea aceasta apostolilor. ,,Căci voi veni la tine precum ţi-am spus, vor cânta imne înaintea ta şi-ţi vor face îngropăciunea. Ia deci această ramură de palmier”. Şi cum Maria a primit ramura, îngerul făcându-se ca o lumină s-a urcat la cer.

 

Rugăciunea de mulţumire a Mariei

  1. Iar Maria s-a întors la casa ei şi îndată s-a cutremurat casa din pricina slavei ramurii din mâna ei. Iar după această mişcare a intrat în cămara ei ascunsă şi a pus-o în giulgiu şi, dezbrăcându-se, a luat apă, s-a spălat şi binecuvântând s-a îmbrăcat în alte haine zicând:
  2. ,,Te binecuvântez pe Tine, semnul care Te-ai arătat din cer pe pământ până ce m-ai ales şi Te-ai sălăşluit în mine. Te binecuvântez pe Tine şi pe rudele mele dinainte de mine, care au ieşit nevăzut înainte de Tine, ca să Te aducă. Te binecuvântez pe Tine, că m-ai măsurat în neştiinţă de bărbat în mădularele trupului meu şi m-am învrednicit să sărut cămara Ta de nuntă pe care mi-ai vestit-o dinainte. Te binecuvântez ca să mă învrednicesc de euharistia deplină şi să mă împărtăşesc de ofranda bunei miresme care este o dăruire făcută pentru toate neamurile.
  3. Te binecuvântez ca să-mi dai haina pe care mi-ai vestit-o zicând că prin ea voi fi cunoscută de rudele mele, şi să mă faci să fiu dusă în al şaptelea cer, ca să mă învrednicesc de bună mireasma Ta deplină împreună cu toţi cei ce cred în Tine, ca să-i strângi împreună cu mine în Împărăţia Ta. Că eşti ascuns împreună cu cei ascunşi şi vezi în ascuns pe cei ce nu sunt văzuţi. Tu eşti neamul ascuns şi Tu eşti plinătatea; Tu eşti plinătatea şi pe Tine Te-am născut între cei dintâi şi pe toţi cei ce nădăjduiesc în Tine.
  4. Ascultă rugăciunea maicii Tale Maria, care strigă către Tine. Auzi glasul meu şi trimite-mi bunăvoirea Ta, şi nici o putere să nu vină la mine în ceasul acela în care voi ieşi din trupul meu, ci împlineşte ceea ce mi-ai zis când am plâns înaintea Ta zicând: ‘Fă ca să treacă puterile care vin peste sufletul meu’. Şi mi-ai făgăduit zicând: ‘Nu plânge, Maica Mea Maria, nici îngeri nu vor veni la tine, nici arhangheli, nici heruvimi, nici serafimi, nici altă putere, ci Eu din ceruri voi veni la sufletul tău’. Acum deci durerea s-a apropiat de cea care a născut. Te binecuvântez pe Tine şi pe cei trei slujitori trimişi de Tine spre slujirea celor trei căi. Te binecuvântez pe Tine şi Lumina veşnică în care sălăşluieşti. Binecuvântez toată sădirea mâinilor Tale, care rămâne în veac. Sfinte, Sfinte, Cel ce Te odihneşti întru sfinţi, ascultă glasul cererii mele !”

 

Maria îşi cheamă prietenii şi-şi anunţă sfârşitul

  1. Zicând acestea, a ieşit şi i-a spus slujnicei casei ei: ,,Du-te şi cheamă rudele mele şi cunoscuţii mei zicând: Maria vă cheamă !” Ducându-se deci, slujnica i-a chemat precum i s-a poruncit. Iar venind ei, Maria a zis: ,,Părinţi şi fraţi, să ne ajutăm prin fapte bune şi credinţă în Dumnezeul cel Viu; căci mâine voi ieşi din trup şi mă voi duce la odihna mea veşnică. Ridicându-vă, faceţi cu mine mare iubire de oameni. Nu vă cer aur, nici argint, pentru că toate acestea sunt deşarte şi stricăcioase, ci vă cer numai iubire de oameni, ca să păziţi cele ce vă spun şi să rămâneţi cu mine în aceste două zile şi nopţi. Şi fiecare din voi să ia un opaiţ nou şi să nu le lăsaţi să se stingă toate aceste trei zile, ca să vă spun dorinţele mele înainte de a mă depărta de locul acesta”. Şi toţi au făcut cum le-a poruncit.
  2. Zvonul acesta s-a răspândit şi la cunoscuţii Mariei şi la cei ce o îndrăgeau, şi atunci Maria i-a chemat pe toţi cei apropiaţi ei şi le-a zis: ,,Sculându-vă să ne rugăm !” Şi după rugăciune au şezut vorbind unii cu alţii lucrurile mari ale lui Dumnezeu şi semnele pe care le-a făcut Dumnezeu prin maica Sa.

 

Sosirea lui Ioan şi convorbirea Mariei cu el

  1. Rugându-se ea şi zicând ,,Amin”, iată dintr-odată vine Ioan Apostolul pe nor şi bate la uşa Mariei şi deschizând a intrat. Iar când l-a văzut Maria, s-a tulburat duhul ei şi suspinând nu-şi mai putea ţine lacrimile, nici să tacă din pricina junghiului durerii. Deci a strigat cu glas mare şi a zis: ,,Părinte Ioane, îţi aduci aminte de cuvintele Învăţătorului, lucrul pe care te-a îndemnat pentru mine în ziua aceea [a răstignirii] în care a plecat de la noi şi eu am plâns zicând: ‘Te duci şi cui mă laşi şi la cine voi locui ?’ Şi mi-a zis, stând şi tu şi auzind: ‘Ioan să vegheze asupra ta’. Acum deci, părinte Ioane, nu uita cele poruncite ţie cu privire la mine. Adu-ţi aminte că pe tine te-a iubit mai presus decât alţii, adu-ţi aminte că numai ţie ţi-a spus taina, când te-ai rezemat de pieptul Său, taină pe care nimeni altul nu o ştie decât tu şi eu: tu pentru că eşti feciorelnic ales, iar pe mine nu a vrut să mă întristeze pentru că eu voi locui la el. Atunci i-am zis: ‘Spune-mi şi mie cele pe care le-ai zis lui Ioan’. Şi ţi-a spus să mi le împărtăşeşti şi mie. Deci acum, părinte Ioane, să nu mă părăseşti !”
  2. Acestea zicându-le, Maria a plâns cu glas liniştit şi blând. Iar Ioan nu a răbdat, ci s-a tulburat duhul lui şi nu a găsit ce să-i spună. Căci nu aflase că avea să iasă din trup. Atunci Ioan a strigat cu glas mare: ,,Marie, sora mea, devenită maică a celor Douăsprezece ramuri [Apostoli], ce vrei să-ţi fac eu ? Căci ţi-am lăsat slujitorul meu să-ţi dea de mâncare. Vrei oare să calc porunca Domnului meu pe care mi-a dat-o zicând: ‘Mergeţi în toată lumea până ce păcatul lumii va fi desfiinţat’. Spune-mi acum ce-ţi lipseşte, Marie ?”
  3. Iar ea i-a zis: ,,Părinte Ioane, nu am nevoie de cele ale lumii acesteia, ci mâine voi ieşi din trup. Mă rog ţie, părinte Ioane, fă iubire de oameni cu mine, ţine în siguranţă trupul meu, pune-l în mormânt şi păzeşte-mă împreună cu fraţii tăi apostolii din pricina arhiereilor; căci i-am auzit cu urechile mele zicând: ‘Dacă vom găsi trupul ei îl vom preda focului fiindcă din ea a ieşit înşelătorul acela’”.
  4. Auzind-o Ioan zicând ,,ies din trup”, a căzut la genunchii ei şi a plâns zicând: ,,Doamne, cine suntem că ne-ai arătat neputinţele acestea ? Căci nu le-am uitat încă pe primele [Pătimirile lui Hristos] şi suferim alt necaz ? De ce nu ies eu din trup, ca să veghezi asupra mea tu, Marie ?”
  5. Auzindu-l deci pe Ioan zicând acestea şi plângând, Maria a cerut celor de faţă să tacă şi l-a luat deoparte pe Ioan, zicând: ,,Părinte Ioane, ai îndelungă-răbdare cu mine în plânsul tău până ce-ţi voi spune cele pe care mi le-a împărtăşit îngerul”. Atunci Ioan şi-a şters lacrimile şi Maria i-a zis: ,,Ieşi împreună cu mine şi zi-i mulţimii să cânte psalmi”. Şi pe când aceştia cântau psalmi, l-a dus pe Ioan în cămara ei şi i-a zis rugăciunea dată ei de înger.
  6. Şi a scos o cutie în care era o carte şi a zis: ,,Părinte Ioane, ia această carte în care era taina. Căci atunci când a fost de 5 ani, Învăţătorul mi-a făcut cunoscut toate cele ale creaţiei şi v-a pus şi pe voi, Cei Doisprezece, în ea”. Şi i-a arătat hainele ei de îngropăciune şi toată gătirea cortului ei zicând: ,,Părinte Ioane, ştii toate câte am în această mare casă de afară numai de hainele mele de îngropăciune şi două cămăşi. Sunt aici două văduve; când voi ieşi din trup dă fiecăreia câte una”.
  7. Acestea zicând, l-a dus acolo unde era ramura de palmier dată ei de înger ca să o ia apostolii, şi-i spune: ,,Părinte Ioane, ia această ramură ca să o purtaţi înaintea mea; căci aşa mi-a fost dată”. Atunci îi zice Ioan: ,,Maica şi sora mea Maria, nu o pot lua singur, nefiind de faţă aici şi tovarăşii mei de apostolie, ca nu cumva venind ei să se facă murmur şi reproş între noi. Căci este la noi unul [Petru] aşezat mai mare. Dar dacă venim împreună, atunci să se facă bunăvoirea Mântuitorului nostru spre noi”.

 

Sosirea celorlalţi apostoli, inclusiv a lui Pavel

  1. După acestea au ieşit cei doi şi, pe când ieşeau ei din cămară, iată dintr-odată s-a făcut un tunet încât cei din acel loc s-au tulburat. Iar după glasul tunetului, iată dintr-odată apostolii s-au coborât pe nor de la marginile lumii la uşa Mariei, fiind unsprezece la număr şi şezând pe nori. Primul Petru, al doilea Pavel, adus şi el pe nor şi numărat împreună cu apostolii, căci atunci începuse să creadă în Dumnezeu; şi după ei şi ceilalţi apostoli pe nori s-au întâlnit la uşa Mariei şi s-au sărutat unii pe alţii privindu-se şi minunându-se cum s-au întâlnit dintr-odată în acelaşi loc.
  2. Şi răspunzând Petru a zis: ,,Fraţilor, să ne rugăm lui Dumnezeu care ne-a adunat, mai ales că şi fratele nostru Pavel este împreună cu noi, bucuria sufletului nostru; căci cu adevărat, fraţilor, s-a împlinit Scriptura proorocului şi cuvântul care zice: Iată acum ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună (Psalmi 132, 1)”. Iar Pavel i-a zis lui Petru: ,,Ai găsit mărturia potrivită, căci eu eram separat de voi şi am fost adus în comunitatea apostolilor”. Atunci Petru a îndemnat să se facă cuvânt de rugăciune. Şi apostolii au ridicat glasul lor zicând: ,,Da, să ne rugăm să ni se facă cunoscut de ce ne-a adunat Dumnezeu”. Şi dând fiecare vecinului său slava să facă rugăciunea, au zis lui Petru: ,,Părinte Petre, tu ai fost aşezat peste noi; tu să te rogi pentru noi”. Şi a zis Petru: ,,Dumnezeu şi Tatăl nostru şi Domnul nostru Iisus Hristos vă va slăvi aşa cum aţi slăvit slujirea care este întru mine. Binecuvântaţi-mă deci, dacă vă este plăcut acest lucru”.

 

Rugăciunea lui Petru

  1. Atunci întinzându-şi mâinile a zis: ,,Stăpâne Dumnezeule, Cel ce şezi pe carul heruvimilor, Cel ce şezi întru cele înalte şi priveşti spre cele smerite, care locuieşti lumina cea neapropiată în odihna veacului, taina cea ascunsă în care a fost arătată crucea mântuitoare, pe care făcând-o ne ridicăm mâinile în chipul crucii Tale, ca să primim odihnă în cunoaşterea Ta, căci Tu eşti odihna mădularelor ostenite, Tu dezlegi lucrurile cele grele, Tu descoperi comori ascunse, Tu ai sădit în noi bunătatea Ta. Căci oare care dintre dumnezei este milostiv ca Tatăl ? Tu care nu ai luat de la noi iubirea Ta de oameni. Cine este îndurat asemenea Ţie, ca Tatăl Tău milostiv ? pentru că a mântuit de rele pe cei ce nădăjduiesc în El.
  2. Voia Ta a biruit orice poftă, credinţa Ta a zdrobit minciuna, frumuseţea Ta a biruit chipul frumos, smerenia Ta a surpat toată mândria, Tu care eşti viu şi ai biruit moartea, Tu odihna noastră care ai dezrădăcinat moartea, slava milei Tale cea trimisă de la Duhul Tatălui adevărat, Emanuil, Emanuil [Dumnezeu este cu noi], Maranatha [Domnul vină !], de acum şi în vecii vecilor. Amin”.

 

Convorbirea lui Ioan cu ceilalţi apostoli

  1. Deci când a zis ,,Amin”, Andrei şi Petru s-au îmbrăţişat şi între ei era Ioan zicând: ,,Binecuvântaţi-mă toţi !” Atunci s-au îmbrăţişat toţi după rangul propriu. Iar după îmbrăţişare au zis Petru şi Andrei: ,,Ioane, cel iubit de Domnul, cum ai venit aici şi de câte zile eşti ?” Şi răspunzând Ioan a zis: ,,Ascultaţi ce mi s-a întâmplat. Pe când eram în oraşul Sardes cu 28 ucenici care au crezut în Mântuitorul, am fost înălţat pe un nor din mijlocul lor; era ceasul al nouălea, şi iată norul, coborând în locul unde eram, m-a răpit şi m-a adus aici. Bătând la uşă, mi s-a deschis şi am găsit o mulţime mare în jurul Mariei, Maica noastră, şi pe ea zicând: ‘Voi ieşi din trup’. Iar eu nu am îndurat stând în mijlocul celor din jurul ei, ci m-a năpădit plânsul.
  2. Deci acum, fraţii mei, dacă vom intra în ziua următoare, să nu plângeţi, ca să nu se tulbure – căci acest lucru mi l-a arătat Învăţătorul nostru când m-am aplecat la pieptul Lui la Cină –, ca nu cumva văzându-ne mulţimea din jurul ei plângând să se îndoiască în inimile lor zicând: ‘Şi ei s-au temut de moarte !’, ci să ne întărim cu îndrăznire pe noi înşine cu cuvintele Celui Iubit”.

 

Apostolii o salută pe Maria

  1. Atunci intrând în casa Mariei, apostolii au zis cu un glas: ,,Marie, sora noastră, Maica tuturor celor mântuiţi, harul Domnului să fie cu tine !” Iar ea văzându-i, umplându-se de bucurie, a strigat zicând: ,,Şi cu voi să fie harul ! Dar cum de aţi intrat aici într-un suflet ?, căci vă văd adunaţi !” Şi a zis fiecare cum au fost aduşi pe nori din toate ţinuturile într-o clipă; căci fiecare spunea ţinutul de unde a fost adus. Atunci au îmbrăţişat-o toţi începând de la Petru şi până la Pavel zicând: ,,Să te binecuvânteze Domnul care mântuieşte pe toţi !”

 

Rugăciunea de mulţumire a Mariei

  1. Atunci Maria s-a veselit cu duhul şi a zis: ,,Te binecuvântez pe Tine, Stăpânul a toată binecuvântarea ! Binecuvântez sălaşurile slavei Tale ! Binecuvântez marele Heruvim al luminii care ţi-ai făcut sălaşul în pântecele meu ! Binecuvântez toate lucrurile mâinilor Tale care ascultă în toată ascultarea ! Binecuvântez iubirea Ta cu care ne-ai iubit ! Binecuvântez cuvintele vieţii care ies din gura Ta şi ne dau adevărul. Căci cred că toate câte mi-ai spus s-au făcut; pentru că ai zis: ‘Voi trimite pe toţi apostolii Mei la tine când vei ieşi din trup’, şi iată s-au adunat şi sunt în mijlocul lor ca o viţă roditoare, ca pe vremea când eram cu Tine şi Tu erai ca o Viţă în mijlocul îngerilor Tăi, legându-l pe vrăjmaşul în toată lucrarea lui. Te binecuvântez că se lucrează aievea cele spuse mie. Căci ai zis: ‘Mă vei vedea împreună cu apostolii când vei ieşi din trup’. Iată deci, Doamne, s-au adunat în acelaşi loc !”

 

Ultima noapte a Mariei

  1. Zicând acestea, Maria l-a chemat pe Petru şi pe toţi apostolii şi s-a dus în cămara ei şi le-a arătat hainele ei de îngropare. După care ieşind a şezut în mijlocul lor, iar luminile erau aprinse şi nu le-au lăsat să se stingă precum le-a poruncit Maria. Deci, când a apus soarele în ziua a doua şi a venit ziua a treia, a zis Petru apostolilor: ,,Fraţilor, cine are cuvânt de învăţătură să spună toată noaptea până ce va răsări soarele, îndemnând mulţimile ?” Şi i-au zis apostolii: ,,Cine este mai înţelept decât tine ? Ne bucurăm dacă vom auzi învăţătura ta !”
  2. Atunci Petru a început a grăi: ,,Fraţilor, toţi şi câţi aţi intrat în locul acesta în ceasul acesta pentru iubirea de oameni a Maicii noastre Maria şi care aţi aprins luminile care strălucesc de la focul pământului văzut, bine aţi slujit. Vreau însă şi eu ca fiecare fecioară să primească candela ei pe bolta cerului care nu are materie. Aceasta este candela cu trei feştile a omului slăvit, care sunt trupul, mintea şi duhul lui; căci dacă acestea trei vor arde în Focul adevărat pentru care luptaţi, nu veţi fi ruşinaţi când veţi intra la nuntă şi vă veţi odihni împreună cu Mirele. Aşa şi la Maica noastră Maria, lumina candelei ei a umplut lumea şi nu se va stinge până la sfârşitul veacului, ca toţi cei ce vor [să se mântuiască] să ia îndrăzneală de la ea şi să ia şi binecuvântarea odihnei. Acum, aşadar, fraţilor, luptaţi ştiind că nu rămânem aici în veac”.
  3. Acestea zicându-le Petru până în zori şi întărind mulţimile, soarele a răsărit. Atunci, sculându-se, Maria a ieşit afară şi a început rugăciunea care i-a fost dată de înger; şi după rugăciune a intrat şi s-a culcat pe patul ei şi a plinit iconomia ei. Petru s-a aşezat la capul ei, Ioan la picioarele ei, iar ceilalţi în jurul sicriului.

 

Pogorârea lui Hristos şi moartea Mariei

  1. Iar la ceasul al treilea din zi, s-a făcut un tunet mare şi o asemenea bună mireasmă, încât din pricina mulţimii ei au căzut în somn toţi afară numai de cele trei fecioare pe care Domnul le-a făcut să stea treze ca să dea mărturie despre îngropăciunea Mariei, Maica Domnului, şi despre slava ei. Şi iată dintr-odată Domnul Iisus soseşte pe nori cu o mulţime de sfinţi îngeri, fără număr, şi în cămara ei, unde era Maria, au intrat El, Mihail şi Gavriil, în timp ce îngerii cântau imne şi stăteau în jurul cămării. Şi intrând, Mântuitorul i-a găsit pe apostoli în jurul Mariei. Şi i-a salutat.
  2. Şi deschizându-şi gura, Maria a binecuvântat zicând: ,,Te binecuvântez că ai făcut ceea ce ai făgăduit şi nu ai întristat duhul meu. Mi-ai făgăduit să nu îngădui ca îngerii să vină la sufletul meu, ci să vii Tu, şi mi s-a făcut, Doamne, după cuvântul Tău. Cine sunt eu, cea smerită, că m-am învrednicit de o asemenea slavă ?” Şi zicând acestea, şi-a împlinit iconomia zâmbind cu faţa ei spre Domnul.
  3. Iar Domnul, îmbrăţişând-o, a primit sfântul ei suflet şi l-a pus în mâinile lui Mihail, învelindu-l în piei a căror slavă nu poate fi spusă. Iar noi apostolii priveam sufletul Mariei predat în mâinile lui Mihail; acesta avea o formă de om deplină, afară de chipul părţii femeieşti şi bărbăteşti, neavând nimic altceva decât asemănarea întregului trup şi albeaţa lui era de şapte ori mai luminoasă [decât a soarelui].
  4. Şi-i zice Mântuitorul lui Petru: ,,Păzeşte în siguranţă trupul Mariei, locuinţa Mea, cu sârguinţă; ieşi din cetate pe partea stângă şi vei găsi un mormânt nou, pune în el trupul şi aşteptaţi acolo până ce vă voi vorbi !” Acestea zicând Mântuitorul, trupul Mariei a strigat: ,,Adu-ţi aminte de mine, Împărate al slavei ! Adu-ţi aminte că sunt făptura Ta ! Adu-ţi aminte că am păzit Comoara depusă în mine !” Atunci a zis Domnul trupului: ,,Nu te voi lăsa mărgăritarul Meu, comoara Mea nejefuită ! Să nu fie ca să las Eu comoara pecetluită până ce va fi căutată [la înviere] !” Şi zicând acestea s-a urcat dintr-odată.

 

Adormirea Maicii Domnului
Frescă din biserica Mânăstirii Sopocani, Serbia, secolul al XIV-lea
Detaliu

 

Înmormântarea Mariei

  1. Iar Petru, Ioan şi ceilalţi vegheau, iar cele trei fecioare s-au îngrijit de trupul Mariei pentru îngropăciune şi l-au pus pe sicriu, după care i-au trezit pe ceilalţi. Iar Petru a purtat ramura de palmier şi i-a zis lui Ioan: ,,Tu eşti feciorelnic, Ioane, tu trebuie să cânţi înaintea sicriului având în mână aceasta”. Îi zice Ioan: ,,Tu eşti tatăl şi episcopul nostru; tu trebuie să mergi înaintea sicriului până ce-l vom purta în locul acela”. Şi Petru îi spune: ,,Ca nimeni dintre noi să nu se întristeze, să încununăm sicriul cu ea”. Şi sculându-se, apostolii au purtat sicriul Mariei, iar Petru a zis imnul: ,,Ieşit-a Israil din Egipt. Aliluia !”

 

Iudeii atacă convoiul funerar. Păţania lui Iefonia şi convertirea lui

  1. Iar Mântuitorul şi îngerii erau înainte în nori la distanţă de sicriu cântând imne fără a fi văzuţi. Se auzea numai glasul mulţimii mari încât părea că ieşea întreg Ierusalimul. Şi auzind arhiereii zarva şi glasul imnelor s-au tulburat zicând: ,,Ce este zarva aceasta ?” Şi le-au zis că a ieşit Maria din trup şi apostolii cântă imne în jurul ei. Şi îndată satan a intrat în ei zicând: ,,Sculându-ne să ieşim să-i omorâm şi să ardem trupul care l-a purtat pe amăgitorul acela !” Şi sculându-se au ieşit îndată cu arme de atac şi de apărare să-i omoare.
  2. Şi numaidecât îngerii nevăzuţi i-au lovit cu nevedere, şi ei şi-au zdrobit capetele de ziduri nemaivăzând pe unde mergeau, afară de unul care era arhiereu între ei, care a luat-o pe drumul de ieşire [din cetate] să vadă cele întâmplate. Şi apropiindu-se de apostoli, i-a văzut purtând sicriul încununat şi cântând imne şi, umplându-se de mânie, a zis: ,,Iată ce slavă primeşte astăzi sălaşul celei care a jefuit neamul nostru !” Şi s-a năpustit cu furie asupra sicriului vrând să-l doboare; s-a apucat de el de locul unde era ramura de palmier şi îndată mâinile i s-au lipit de sicriu, i-au fost tăiate de la coate şi au rămas spânzurate de sicriu.
  3. Atunci omul a plâns rugându-se de apostoli şi zicând: ,,Nu mă treceţi cu vederea într-o asemenea nevoie. Adu-ţi aminte, Petre, de tatăl meu, când portăriţa, slujnica, te-a întrebat şi când ţi-a zis: Şi tu erai cu Iisus Galileanul (Matei 26, 69)”. Atunci Petru a zis: ,,Nu am lucrare de la mine ca să te ajut, nici vreunul din noi. Crede deci că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Cel asupra căruia v-aţi ridicat şi L-aţi omorât, şi va înceta atunci pilda [dată cu tine] !”
  4. Şi răspunzând Iefonia a zis: ,,Nu că nu am crezut, căci cu adevărat am şi ştiut că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Dar ce să facem ? iubirea de arginţi a întunecat ochii noştri. Căci urmând să moară, părinţii noştri ne-au chemat zicând: ‘Fiilor, Dumnezeu ne-a ales din toate seminţiile ca să zidiţi poporul acesta şi să luaţi zeciuieli şi pârgă. Dar păziţi-vă, fiilor, ca nu cumva locul acesta să fie înmulţit de noi şi să vă îmbuibaţi în ele şi să mâniaţi pe Dumnezeu, ci daţi prisosul vostru săracilor şi orfanilor’. Noi însă nu am ascultat, ci văzând că locul a prisosit foarte, am pus în templu mese de vânzători şi negustori. Şi intrând Fiul Omului în locaşul cel sfânt i-a scos afară pe toţi zicând: Nu faceţi casa Tatălui meu casă de neguţătorie (Ioan 2, 16). Iar noi, văzând obiceiurile noastre desfiinţate de El, am gândit cele rele şi L-am omorât ştiind că este Fiul lui Dumnezeu. Dar să nu vă aduceţi aminte de neştiinţa noastră şi iertaţi-mă ! Căci aceasta mi s-a întâmplat pentru că am fost iubit de Dumnezeu, ca să trăiesc”.
  5. Atunci Petru a pus să fie lăsat jos sicriul şi a zis: ,,Dacă acum crezi din toată inima ta, du-te şi sărută trupul Mariei zicând: ‘Cred, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, curată Maică [în tine] şi în Domnul şi Dumnezeul nostru născut din tine !’” Atunci arhiereul strigând a zis aceasta pe evreieşte şi a binecuvântat pe Maria plângând până la trei ceasuri şi nu a îngăduit nimănui să se atingă de sicriu aducând mărturii din Sfintele Scripturi şi din cărţile lui Moisi că este scris despre ea că templu al lui Dumnezeu se va chema şi poartă a cerului, astfel ca apostolii să audă lucrurile mari şi minunate zise de el.
  6. Şi a zis Petru: ,,Du-te şi lipeşte-ţi mâinile unele de altele”. Şi a alergat Iefonia cu sârguinţă zicând: ,,În numele Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi al Mariei, curata porumbiţă, al Celui ascuns întru bunătatea Lui, să se lipească unele de altele mâinile mele fără să le lipsească nimic !” Şi îndată s-au făcut cum au fost la început. Iar Petru i-a zis: ,,Scoală-te şi ia o frunză din ramură, pe care ţi-o voi da şi, intrând în cetate, vei găsi o mulţime mare care nu mai găseşte ieşirea şi spune-le cele întâmplate cu tine. Iar celui ce crede pune-i această frunză pe ochii lui şi îndată va vedea iarăşi !”
  7. Iar Iefonia, urcându-se în cetate precum i-a poruncit Petru, a găsit o mulţime mare plângând şi zicând: ,,Vai nouă !, ce s-a întâmplat cu Sodoma ni s-a făcut şi nouă. Căci mai întâi Dumnezeu i-a lovit cu nevedere, după care a căzut foc şi i-a mistuit. Vai nouă !, căci iată am orbit, mai rămâne să vină focul !” Atunci Iefonia luând frunza le-a grăit despre credinţă şi cel ce a crezut a văzut din nou.

 

Îngroparea trupului Mariei şi privegherea apostolilor

  1. Iar apostolii au adus-o pe Mariam la mormânt şi depunând-o în el au şezut aşteptând într-un suflet pe Domnul precum le-a poruncit lor. Şi-i zice Pavel lui Petru: ,,Părinte Petre, ştii că sunt proaspăt botezat şi că sunt doar la începutul credinţei pe care o am în Hristos Iisus; căci nu am prins pe Învăţătorul ca să-mi spună tainele cele cinstite. Fiindcă am avut că vouă v-a descoperit toate în Muntele Măslinilor. Deci vă rog să-mi faceţi cunoscute acestea”. Atunci a zis Petru lui Pavel: ,,Este vădit că ne bucurăm cu bucurie mare că ai intrat în credinţa lui Hristos; dar să-ţi arătăm tainele acelea nu putem, nici tu nu poţi să le cuprinzi. Ci rămâi, căci iată vom rămâne aici trei zile cum ne-a spus Domnul. Căci vine cu îngerii Lui să ia sus trupul Mariei şi, dacă ne va porunci, îţi vom arăta acestea cu bucurie”.

 

Întoarcerea lui Hristos după trei zile

  1. Şi vorbind între ei despre învăţătură şi credinţă şi multe altele, şezând la uşa mormântului, iată Domnul Iisus Hristos a venit din ceruri şi Mihail şi Gavriil împreună cu El şi a şezut în mijlocul apostolilor şi a zis lui Pavel: ,,Pavele, iubitul meu, să nu fi trist că apostolii Mei nu ţi-au dezvăluit tainele slăvite. Căci lor li le-am descoperit pe pământ, pe tine însă te voi învăţa în ceruri”.

 

Trupul Mariei ridicat în rai împreună cu apostolii

  1. Atunci i-a făcut un semn lui Mihail şi acesta a grăit cu grai de înger şi norii s-au coborât spre El, iar numărul îngerilor din fiecare nor era de mie şi stăteau cântând imne înaintea Mântuitorului. Şi a zis Domnul lui Mihail să ia sus pe nor trupul Mariei şi să-l depună în rai. Şi după ce trupul a fost luat sus, Domnul le-a zis apostolilor să vină aproape de El. Şi urcând şi aceştia pe nor şi cântând cu glas îngeresc, a poruncit Domnul norilor să-i ducă spre răsărit în părţile raiului.

 

Sufletul Mariei se uneşte cu trupul şi apostolii se întorc la propovăduire

  1. Şi când au ajuns în rai, au depus trupul Mariei sub Pomul Vieţii. Şi Mihail purtând sfântul ei suflet l-a depus în trupul ei. Iar Domnul i-a trimis pe apostoli la locurile lor spre întoarcerea şi mântuirea oamenilor. Lui I Se cuvine slavă, cinste şi putere în vecii vecilor. Amin.

 

Adormirea Maicii Domnului
Frescă din biserica Mânăstirii Sopocani, Serbia, secolul al XIV-lea

 

Troparul Adormirii Maicii Domnului

Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.

 

Condacul Adormirii Maicii Domnului

Pe Născătoarea de Dumnezeu cea întru rugăciuni neadormită şi întru folosinţe, nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu o au ţinut. Căci ca pe Maica Vieţii, la viaţă o a mutat Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.