Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36
----------------

 

Carti in site

 

--------------------


Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/functions.php on line 194
Alfabetul duhovnicesc (XVI)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 
Partea a II-a
Capitolul 4
Despre aceea că se cuvine să ne smerim întru toate înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor
  1. Veniţi către mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi eu vă voiu odihni pre voi. Luaţi jugul meu preste voi şi vă învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre (Matei 11, 28-29), iar nu jugul mândriei şi al înălţării, şi veţi dobândi pace sufletelor voastre. Niciunde nu veţi găsi linişte decât în smerenie; niciunde nu vei găsi mai multă tulburare decât în mândrie. Dacă vrei să ai parte de linişte şi pace, fii smerit; însă de nu eşti aşa, atunci toată viaţa ta o vei petrece întru tulburare şi îngrijorare, în necaz şi amărăciune şi niciodată nu vei fi slobod de la cădere. Smereşte-te înaintea tuturor şi vei fi înălţat de Domnul. Jalnică va fi înălţarea ta de sine, de nu vei fi înălţat de Domnul, căci înălţarea ta de sine este lepădare de la Dumnezeu, iar înălţarea de la Dumnezeu este întru harul Lui. Dacă tu te vei înălţa pe tine, Dumnezeu te va aduce în micşorime; de te vei micşora, atunci Dumnezeu te va înălţa pe tine. Dar chiar dacă Dumnezeu te va înălţa, tu însă fii smerit, pentru ca mereu să fii înălţat de Domnul. Smeriţi-vă înaintea lui Dumnezeu, şi vă va înălţa pre voi (Iacov 4, 10), grăieşte apostolul.
  2. Ţine minte chipul smereniei: trupul tău este luat din pământ şi în pământ va merge iarăşi. Ai fost adus întru fiinţă din nefiinţă şi neştiut îţi este unde vei merge, unde vei fi rânduit de Dumnezeu. Nu tu însuţi te-ai adus la fiinţă şi nu ştii unde te vei strămuta după fiinţarea vremelnică de aici. Aşadar, fii smerit şi mereu grăieşte dimpreună cu proorocul: Doamne nu s-a înălţat inima mea, nici s-au înălţat ochii mei. Nici am umblat întru cele mari, nici întru cele mai minunate decât mine (Psalmi 130, 1-2). Sau, după cum spune acelaşi prooroc: Iar eu sunt vierme, şi nu om; ocara oamenilor şi defăimarea norodului (Psalmi 21, 6). Cum să nu fii smerit când de la tine nu ai nimic ? Cum să te înalţi pe tine însuţi când fără ajutorul lui Dumnezeu nimic plăcut Lui nu poţi săvârşi ? Fii aşadar smerit, după cum ai şi fost zidit smerit de către Dumnezeu. Dumnezeu te-a zidit smerit, iar tu te înalţi ! Dumnezeu nu ţi-a îngăduit ţie să faci ceva plăcut fără de El, iar tu toate ţi le socoteşti ţie, te înalţi pe tine însuţi. Şi ce ai care nu ai luat; iar dacă şi ai luat, ce te lauzi, ca şi cum nu ai fi luat ? (I Corinteni 4, 7).
  3. Cugetă smerit, vorbeşte smerit, gândeşte smerit, lucrează smerit toate, ca să fii în căile tale fără de poticneală. De unde s-a luat ţinerea de minte, trupul şi sufletul ? Cine le-a făcut ? Şi încotro vor merge iar ? Cunoaşte-te înlăuntrul tău că pe de-a întregul eşti putreziciune, pătrunde întru cele dinlăuntru ale tale şi pricepe că toate sunt deşarte; fără harul lui Dumnezeu nu eşti nimic mai mult decât o ramură uscată, pom fără de rod, iarbă uscată pentru foc, cârpă aruncată la gunoi, vas al păcatului, sălaş al tuturor urâciunilor şi al patimilor necuvântătoare, cupă plină de toată fărădelegea. Întru tine nu ai nimic bun al tău, nimic bineplăcut, afară de păcat şi călcare de porunci, şi cine din voi grijindu-se, poate să-şi adauge statului său un cot ? (Matei 6, 27), căci nu poţi un păr alb sau negru să faci (Matei 5, 36).
  4. Nu te înălţa cu dregătoria, dacă o ai; nu te mândri nici cu înălţarea stăpânirii – acolo nu vor căuta la cinuri, nici la mărire şi mândrie, nici la neamul ales, ci la blândeţe şi smerenie, că întru smerenia noastră ne-au pomenit pre noi Domnul, că în veac este mila lui. Şi ne-au izbăvit pre noi de vrăjmaşii noştri (Psalmi 135, 23-24), grăieşte proorocul. Mulţi dintre cei care aici sunt fără de slavă, dincolo se vor afla slăviţi; dintre cei necinstiţi se vor afla întru cinste, iar cei care sunt slăviţi şi cinstiţi aici, se vor afla dincolo întru mare necinste; cei de neam ales ai acestei lumi se vor afla lepădaţi, iar cei de rând vor fi cinstiţi; cei mândri şi bogaţi vor fi în gheenă, iar săracii întru Împărăţia Cerurilor; cei care se înalţă vor fi cu dracii, iar cei smeriţi cu Domnul. Căci acolo nu este făţărnicia de aici. Acolo Dumnezeu va judeca pe fiecare şi prin Judecata Sa dreaptă şi nemitarnică va aşeza pe fiecare la locul său, după faptele sale. Aşadar, cu nimic nu te înălţa, ci în toată vremea şi întru toate fii smerit: cugetă smerit, poartă-te smerit şi vei fi înălţat de Însuşi Domnul.
  5. Pe cât este de înaltă dregătoria ta, pe atât de mare trebuie să fie şi smerenia ta; pe cât de mare este cinstirea, pe atât de mare trebuie să fie pogorârea de sine întru smerenie; pe cât te înalţă oamenii, pe atât de mult să te smereşti. Pe cât de mult te cinstesc oamenii şi te slăvesc, pe atât de mult să te socoteşti nevrednic de cinstire. Nu te înălţa pentru oarecare izbânzi ca să nu fii lepădat de Dumnezeu. Nu cugeta şi nu grăi că ai făcut cutare şi cutare, pentru ca acestea să nu se risipească într-o clipă înaintea ta. Însă de ai lucrat ceva bun, spune că nu tu ai făcut acestea, ci harul lui Dumnezeu a lucrat cu tine. Mântuirea noastră nu este atât în faptele noastre, cât în milostivirea lui Hristos, căci Dumnezeu va primi de la noi cele pe care le va voi, iar ce nu va voi, va lepăda. Toate să le socoteşti lui Dumnezeu, pentru ca El toate ale Sale să le socotească ţie şi să îţi fie întru toate grabnic ajutător. Nu râvni stăpânire sau vreo oarecare cinste pe pământ şi nu te crede vrednic de cinstire, ci te socoteşte că eşti cel mai rău dintre toţi. Căci atunci vei fi vrednic de cinste, când te vei socoti nevrednic de aceasta; atunci vei fi mare, când te vei vedea mic; atunci vei fi oareşce, când te vei socoti nimic.
  6. Chipul smereniei l-a arătat întru Sine Domnul, căci s-au smerit pre sine, ascultător făcându-se până la moarte, iar moarte de cruce (Filippeni 2, 8). Din smerenie se naşte ascultarea şi supunerea, iar din mândrie se naşte cârtirea şi nesupunerea. Dintru smerenie te alipeşti de Dumnezeu, dintru mândrie eşti lepădat. Nu ai, omule, cu ce să te mândreşti, căci nu ai nimic de la tine, nu ai nimic al tău. Ai fost oare mai înainte în acest veac ? Nu ai fost. Ştii oare când te-a zămislit maica ta în pântece ? Sau după puterea ta şi după gândurile tale ai fost născut astfel ? Ştii oare cum în timp ai crescut astfel şi ai dobândit această înfăţişare ? Cunoşti oare la ce sfârşit vei ajunge ? Dacă nu cunoşti toate acestea şi nu le pricepi, atunci de ce te mândreşti fără rost cu cele care nu sunt ale tale, ci ale lui Dumnezeu ?!
  7. Fii smerit şi cu dreaptă cugetare. Dacă oamenii îţi atribuie ceva, tu atribuie toate acestea lui Dumnezeu. Căci toate sunt de la El: pe toate El le-a zidit. Nu te mira că unii nu pricep şi nu ştiu ce este al lui Dumnezeu. Însă tu, ştiind aceasta, nu fi fără de minte: atribuie acolo unde se cuvine, atribuie acolo de unde toate îşi iau obârşia. Toate sunt de la Dumnezeu, iar tu toate le socoteşte ale lui Dumnezeu. El este începutul a toate, tu toate i le atribuie Lui. El pe toate le cuprinde, către El îndreaptă-le pe toate. Cea mai bună măsură a smereniei este să te socoteşti mai rău decât toată făptura, decât toată zidirea (potrivit I Corinteni 4, 13). Căci de te vei socoti tu mai rău decât toată făptura, atunci nu vei fi socotit cel mai rău printre făpturi. Pentru aceea să te crezi mai rău decât toată făptura, ca Dumnezeu să te socotească mai bun ca toată făptura.
  8. Însă nu fi smerit fără de socoteală; smereşte-te chibzuit, înţelept. Nu te smeri fără de rost în toată nechibzuinţa, ca să nu te asemeni dobitoacelor necuvântătoare. Smerenia înţeleaptă, ca toate celelalte, este socotită virtute, iar smerenia fără de rost este lepădată, căci şi vieţuitoarele necuvântătoare adeseori sunt smerite, dar fără de judecată, pentru aceea nici nu sunt vrednice de vreo laudă. Însă tu smereşte-te înţelept ca să nu fii înşelat şi batjocorit în toate de vrăjmaşii tăi; aşadar, smereşte-te cu înţelepciune întru dreaptă judecată ca să fii în toate fără poticneală. Şi dacă vei fi smerit, te vei uni cu Dumnezeu, iar dacă vei fi mândru, vei fi lepădat de la El. Aşa cum smerenia te poate mântui, tot aşa mândria cea înaltă te poate păgubi, lucru adeverit de vameş şi farisei şi de mulţi alţii.
  9. Ce este smerenia ? Smerenia este cunoaşterea de sine şi a toată nimicnicia ta. Şi dreaptă este această cunoştinţă a nimicniciei. Căci zidit eşti din nimic şi nu ai nimic dintru ale tale. Cum poţi dar să cugeţi ceva înalt despre tine ? Cât este de nevrednic de smerenie ! Cât de vrednic este de nedumerire, când omul gândeşte înalte despre sine. Noi toţi ne-am născut din nimic şi nu ştim ce va fi cu noi, unde ne va rândui Dumnezeu. Născuţi suntem din putreziciune, din sămânţă întunecată, iar apoi prin porunca lui Dumnezeu ne vom preface în duhoare, pulbere şi cenuşă, iar sufletul nostru va fi rânduit după cum numai Unul Dumnezeu ştie, Ziditorul şi Făcătorul a toate.
  10. Să facă adunare toate înţelepciunile pământeşti, să cugete drept toţi filozofii şi ei se vor minuna de minunile lui Dumnezeu. Cât de minunat este Domnul ! Cât de puternic ! Cât de milostiv şi cuvios întru sfaturile Sale, mai mult decât toţi fiii oamenilor ! Căci neavând El trebuinţă de om, l-a făcut; necerându-i nimic afară de dreaptă cugetare şi pocăinţă adevărată, spre a cunoaşte binefacerile Lui şi să se alipească cu dragoste de El şi, văzând că nu are nimic de la sine, pururi să petreacă smerit, aducând mulţumire şi slavă lui Dumnezeu.