Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36
----------------

 

Carti in site

 

--------------------


Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/functions.php on line 194
ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
C. Reformaţia lui Ioan Calvin (Jean Cauvin sau Chauvin)
 
§. 170. a. Răspândirea reformaţiei degrab şi departe din ţările în care s-a înfiinţat în celelalte ţări ale Bisericii de Apus

Romano-catolicismul în zadar s-a silit prin tot felul de mijloace a suprima protestantismul sau cel puţin a-i pune stavilă. Această problemă şi-a pus-o cu zelul cel mai înflăcărat şi cu măiestria cea mai mare noul ordin al ,,Preoţilor societăţii lui Iisus” sau al ,,Iezuiţilor” înfiinţat în 1534. Dar tot în zadar.

Reforma revoluţionară a Bisericii apusene din Germania şi Elveţia s-a înfăptuit în detaliile ei diferit în fiecare din aceste două ţări. Atât în Germania, exceptând Austria, cât şi în Elveţia, reforma cuceri 2/3 din populaţie. Din aceste ţări reformaţia s-a întins în restul Europei de Vest şi în coloniile europene din celelalte continente; numai Italia, Spania cu Portugalia şi Mexicul cu partea centrală şi sudică a Americii, colonizată cu spanioli şi portughezi, au rămas neatinse de reformaţie, deşi n-au lipsit încercări de a se introduce ea şi în aceste părţi. Dintre ţările, în care a pătruns, unele deveniră cu totul protestante, iară în altele protestantismul câştigă cel puţin fiinţă alături cu catolicismul.

Luteranismul s-a răspândit din Germania în statele scandinave şi în Finlanda, în ţările ce le stăpânea ordinul cavalerilor teutoni şi al spadei, precum şi în Polonia, Ungaria şi Transilvania, iară calvinismul s-a răspândit din Elveţia de o parte în Germania, Polonia, Ungaria şi Transilvania, de altă parte în Ţările de Jos şi în Englitera, parte ca un calvinism pur, păstrând cu stricteţe organizarea lui presbiterială, deci ca presbiterianism, numit şi puritanism, ce în Englitera stă în opoziţie cu calvinismul mai moderat, recunoscut ca religie de stat, iară parte ca un calvinism cu elemente necalvine şi anume cu o organizare episcopală a Bisericii şi cu un cult, ce conservă forme catolice uzuale; acest calvinism sau anglicanism, recunoscut în Englitera ca Biserică de stat, se numeşte şi Biserica înaltă a Engliterei. Astfel dezvoltat, anglicanismul reprezintă incontestabil a treia formă principală a protestantismului; dar îndecomun şi presbiterianismul este considerat ca Biserică calvină, diferită de cea ,,reformată”.

Scandinavia cu Finlanda şi ţările ordinelor religioase au trecut în întregime la luteranism; în Germania, Polonia, Ungaria şi Transilvania luteranismul şi calvinismul se stabiliră alături cu catolicismul, dar în Germania calvinismul fu negreşit mai puţin numeros; jumătatea despre nord a Ţărilor de Jos adică aşa numitele ,,Ţări de Jos Unite” sau Olanda a trecut în întregul ei la calvinismul dominant în 2/3 a populaţiei din Elveţia; în Francia el cuceri cel puţin o minoritate devotată lui cu entuziasm la început iară mai târziu negreşit foarte redusă. În formă de anglicanism şi presbiterianism calvinismul cuceri Englitera şi Scoţia în întregime, iară în Irlanda el s-a impus numai contra voii populaţiunii de acolo ca un element străin de ea şi a putut oprima catolicismul din ea foarte violent, însă fără a-l răpune. În America precum şi în coloniile europene din celelalte continente odată cu naţiunile europene s-au introdus şi confesiunile lor.

Acum vom expune mai în detaliu cum s-au introdus luteranismul şi calvinismul în Europa.

 

A. Introducerea luteranismului în ţările scandinave, în Finlanda şi Prusia, în Curlandia, Livonia şi Estonia, ţările Ordinului Cavalerilor Teutoni şi al Spadei

Din Germania luteranismul cuceri mai întâi statele scandinave adică Suedia, Norvegia, Danemarca şi Islanda, precum şi Finlanda, unită cu Suedia.

În particular Suedia datoreşte regelui său Gustav Vaza trecerea ei la luteranism. La 1521 Suedia cu Finlanda se separară de Danemarca şi la 1523 Gustav Vaza fu recunoscut rege al Suediei şi Finlandei. Acest nou rege (1523-1560) avea înclinaţie către luteranism şi reuşi a-l introduce în statul său. La 1527 în dieta din Westeras el obţinu a i se încredinţa averile bisericeşti şi conducerea supremă a Bisericii. Episcopii rezistară dar Gustav Vaza sprijinit de popor a învins. El se servi de puterea ce-i încredinţă dieta din Westeras spre a introduce luteranismul în Suedia şi Finlanda; în această întreprindere i-au dau concurs Laurentiu Anderson († 1552) şi fraţii Olaf şi Laurentiu Peterson († 1552 şi 1573), elevi ai lui Luther. Episcopii, care nu voiră a trece la luteranism au fost înlăturaţi şi înlocuiţi cu alţii, care aveau idei luterane; doi dintre acei episcopi chiar au fost pedepsiţi cu moarte la 1527.

Astfel Gustav Vaza mai ales după ce împărţi cu nobilimea toate averile bisericeşti a putut reuşi să luteranizeze până la 1544 întreaga Biserică a Suediei, dar a menţinut demnitatea episcopală, nu chiar în însemnătatea ce ea avea în Biserica veche ci în forma şi poziţia ei exterioară. Azi Suedia are un arhiepiscop şi 11 episcopi şi Finlanda un arhiepiscop şi 2 episcopi; ei obţinură dreptul de a fi căsătoriţi ca şi ceilalţi clerici, de asemenea s-au conservat cele mai multe forme exterioare ale ritualului d.e. veşmintele bisericeşti de până atunci, întocmirea internă a locaşurilor sacre şi mare parte din ceremoniile vechi ale romano-catolicismului. Dar catolicismul fu respins şi proscris.

Regele următor Erih XIV (1560-1568) încercă a introduce calvinismul, iară cei 2 regi succesori ai săi şi anume Ioan III (1568-1592) adversat înfocat al protestantismului şi prieten cu noul ordin al iezuiţilor înfiinţat în 1534 şi confirmat de papa în 1540 precum şi fiul său, regele Sigmund (Sigismund) III (1592-1604), discipol al iezuiţilor, amândoi încercară a restabili catolicismul, însă toate aceste trei încercări n-au reuşit; mai mult încă regele Sigismund, ales de la 1588 şi rege al Poloniei, trebui a lăsa în Suedia mai întâi conducerea statului (1593), iar apoi şi tronul (1604) unchiului său Carol IV (1604-1611), care era luteran, iară el să se mulţumească numai cu Polonia († 1632).

Tot atunci începu a primi luteranismul şi Danemarca, Norvegia şi Islanda din îndemnul regilor danezi.

În Danemarca chiar regele Cristian II (1513-1523), care pierdu Suedia la Gustav Vaza, avea înclinaţie către luterani ca şi acest adversar al său din Suedia şi voi a introduce luteranismul în Danemarca chiar mai curând decât a putut face aceasta Gustav Vaza în Suedia. Dar partidul catolic şi anume episcopii aveau în Danemarca aşa de mare putere, că Cristian II fu detronat în 1523, şi ridicat în tron unchiul său Frideric I (1523-1533), numai cu condiţia de a promite că va menţine catolicismul. Cu toate acestea şi Frideric susţinu luteranismul.

Fiul şi succesorul său Cristian III (1533-1559) făcu şi mai mult decât dânsul; el recurse în sfârşit la măsura de a aresta în una şi aceeaşi zi pe toţi episcopii danezi şi le-a promis libertatea numai cu condiţia de a se retrage şi a nu rezista luteranismului. Episcopii consimţiră toţi afară de unul şi anume Ronnow, episcop de Roskild, care din această cauză a stat în închisoare până la moartea lui (1544).

După ce luteranismul s-a introdus în Danemarca, el începu încă din 1537 a domina şi în Norvegia, ceva mai târziu în Islanda, unde episcopii făcură o răscoală, ce trebui mai întâi reprimată şi un episcop anume Ioan Arasen II din Holar decapitat (1550); luteranismul fu introdus astfel şi în Islanda.

Noua Biserică a Danemarcii, Norvegiei şi Islandei se organiză ca şi a Suediei. Episcopatul, care în Danemarca număra 7 episcopi, în Norvegia 6 şi în Islanda 1, fu menţinut în forma exterioară a demnităţii sale, de asemenea şi mai multe ceremonii din catolicism. Însă catolicismul fu interzis şi în aceste ţări. Spre a organiza noua Biserică a Danemarcii fu chemat din Wittenberg în 1537 Ioan Bugenhagen († 1558), amic şi colaborator al lui Luther.

Prusia, ţara ordinului teuton, trecu la luteranism în 1525 din îndemnul lui Luther însuşi, precum am amintit mai sus. Albrecht de Brandenburg, mare maestru al ordinului († 1568) o transformă în ducat civil pentru sine sub supremaţia Poloniei, introduse în ea luteranismul, iară în 1527 resturile ordinului teuton se strămutară în Germania (cu reşedinţa marelui maestru la Mergentheim în Wurtenberg) şi în secolul XIX (1809) în Austria.

Din Prusia luteranismul trecu degrab şi în Curlandia, Livonia şi Estonia, ţările ordinului spadei, prin favoarea lui Walter de Plettenberg, mare comandor al ordinului (1494-1536). Aceste ţări au fost atrase la luteranism decisiv încă din 1539 de către Vilhem de Brandenburg, arhiepiscop al Rigăi, frate cu Albrecht, fostul mare maestru al ordinului cavalerilor teutoni. În ele luteranismul fu introdus complet de Gotthard Kettler, ales în 1559 mare comandor, cu aceleaşi modalităţi, cu care fusese introdus în Prusia la 1535 de Albrecht de Brandenburg marele maestru, adică Gotthard Kettler († 1587) se proclamă duce ereditar al Curlandei, sub supremaţia Poloniei, iară spre a-şi asigura posesiunea Curlandei cedă Poloniei Livonia şi Suediei Estonia.

 

B. Calvinismul în Germania

Germania a trecut cea mai mare parte la protestantismul luteran, totuşi pe lângă acesta a pătruns în ea în cursul secolelor XVI, XVII şi XVIII şi reformaţia din Elveţia, aşa încă din timpul lui Zwingli († 1531) unele oraşe ale Germaniei de sud mai cu seamă de pe Rin îmbrăţişară reformaţia elvetică. Patru din ele cu Strassburg şi Constanţa în frunte prezentară în 1530 la dieta din Augsburg o confesiune zwingliană cu numele de ,,Confessio tetrapolitană”, ,,Confesia a patru oraşe”, compusă de Martin Bucer (Butzer † 1551), paroh din Strassburg.

Mai târziu, când se ivi calvinismul şi după ivirea lui au îmbrăţişat reformaţia elvetică principatul elector al Palatinatului 1560-1562, oraşul Brema 1562, principatul Anhalt 1597, maregrafatul Baden Durlah în 1599, Comitatul Lippe în 1602, Landgravatul Hessa-Kassel în 1605, acesta s-a înfiinţat după împărţirea Hessei (1567) alături cu landgravatul Hessa Darmstat, care a rămas luteran şi în 1613 cel puţin familia principelui elector de Hohenzollern din principatul elector Brandenburg, care primise luteranismul de la 1539. Numai că în Germania calvinismul a îndulcit punctele prin care diferea de luteranism; în această formă mai moderată calvinismul obţinu în 1593 cartea lui simbolică, adică documentul în care este formulată oficial confesiunea calvinismului din Germania; această carte simbolică este ,,Catehismul din Heidelberg” (oraş în principatul Palatinat), sau ,,Catehismul Palatin” (de la însuşi numele principatului, ce se derivă din cuvântul Palatia Pfalz).

Calvinismul află de timpuriu aderenţi chiar în principatul elector al Saxoniei, leagănul luteranismului; el fu propagat aici de Filip Melanchton († 1560), amic şi colaborator al lui Luther, căci Melanchton în multe puncte înclina mai mult la doctrina lui Calvin decât a lui Luther mai cu seamă după ce muri acesta (1546). Tot aşa făcură şi numeroşii săi partizani. Totuşi calvinismul nu cuteza a se declara făţiş în Saxonia; de aceea fu numit ,,cripto-calvinism” sau calvinism secret, precum şi ,,filipism”, de la Filip Melanchton, întâiul său promotor. Însă de la 1574 când luteranismul strict din Saxonia a aflat despre cripto-calvinism, îl combătu energic chiar cu temniţă şi torturi şi-l reprimă complet în 1586-1591. Cripto-calvinismul s-a ivit din nou câtva timp, dar apoi nu numai fu reprimat iarăşi, ci şi tratat cu mare asprime; căpetenia lui, cancelarul Crell, după 10 ani de temniţă fu pedepsit chiar cu moartea (1601).

La început luteranii nu voiau să admită că zwinglianii şi calvinii de mai târziu ar avea aceeaşi credinţă cu ei sau ar avea o religie în afinitate cu a lor; la 1555 când se făcu pacea religioasă din Augsburg calviniştii n-au fost prevăzuţi în tratatul de pace, dar în cursul timpului ei înmulţindu-se şi câştigând importanţă mai cu seamă de la 1613, când trecu la ei şi Casa principelui elector de Brandenburg, în pacea de la Vestfalia 1648 au trebuit să fie înscris şi calvinismul şi să i se acorde aceleaşi drepturi cu luteranismul. S-au făcut încercări repetite de a uni luteranismul cu calvinismul, dar nu s-au putut uni nici cu binele, nici cu sila şi nici chiar în principatul elector Brandenburg, din care s-a format mai târziu (1701) regatul Prusiei, unde familia domnitoare este calvină, iară populaţia luterană; abia la 1817 Frideric III, regele Prusiei (1797-1840), reuşi a înfăptui această unire în Prusia şi în o parte din restul Germaniei prin înfiinţarea aşa numitei ,,Uniuni evanghelice”.

 

În episodul următor
C. Reformaţia în Polonia, Ungaria şi Transilvania