----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Calendarul – un instrument puternic în mâna propagandei (II)

 

Episodul anterior

 

Căutarea unei date care să marcheze începutul noii ere: 18 iunie, ziua internaţională a femeii, 1 mai etc

Zilele speciale pentru această listă, aşa cum am amintit deja, erau într-adevăr marcate ca speciale în cotidienele importante[12]. Recunoaşterea acestor zile era făcută nu numai prin articolele care cuprindeau informaţii despre noile praznice, ci şi prin metode vizuale şi propagandistice: anunţurile erau tipărite cu litere mai mari, iar frazele semnal erau repetate adeseori. De exemplu, când bolşevicii au organizat demonstraţia împotriva guvernului provizoriu, fixată pentru data de 18 iunie, Pravda din 17 iunie 1917 a publicat acest anunţ: ,,Mâine va avea loc o demonstraţie publică !”; apoi urmează articolul care explică ţelurile sale, ca şi lista sloganurilor. Apoi, în numerele din 20 şi 21 iunie, s-au publicat articole cu titluri care aminteau cititorilor ziua evenimentului: ,,Ţăranii pe 18 iunie”, ,,Strada pe 18 iunie”, ,,18 iunie”, şi un poem ,,Pe Nevski pe 18 iunie”. Se pare că ziarul repeta în mod intenţionat ziua pentru a-l face pe cititor să-şi aducă aminte de ea, ceea ce va fi de folos mai târziu dacă era necesar a include ziua în calendarul de stat.

Faptul că procesul de construire a unui calendar nou avea loc în mare parte în ziare este evident din dezbaterea în paginile lor privind căutarea celei mai importante zile care ar putea fi proclamată începutul noii ere[13]. Paul Ricoeur socoteşte că una din cele mai însemnate caracteristici ale oricărui calendar o constituie indicarea ,,unui eveniment de bază, care este luat ca începutul unei noi ere – naşterea lui Hristos sau a lui Buddha, fuga lui Mahomed, începutul domniei unui anumit monarh”[14]. Căutarea celei mai importante zile începea chiar din primele numere ale ambelor ziare, Pravda şi Izvestia: în primul număr din Pravda, din 5 martie 1917, editorialul ,,Momentului” începe cu declaraţia: ,,Pe 23 februarie a început marea Revoluţie rusă”. Alt articol din acelaşi număr începe cu propoziţia triumfătoare care descrie evenimentele Revoluţiei din februarie ca pe o celebrare aproape fantastică:

,,Cât de repede s-au petrecut toate ! Ca un basm, ca o fantezie - frumos şi solemn. Într-o singură zi poporul a trăit tot atât de mult pe cât în alte vremuri nu ar fi trăit nici măcar pe parcursul unui întreg an, şi aceste puţine zile sunt ca un abis care ne desparte pe noi de trecut”.

Ziua Revoluţiei trebuia să fie cu totul diferită de orice altă zi din istorie: nu numai că trebuia să fie triumfătoare, fantastică, şi asemenea unui basm, ci timpul însuşi nu ar trebui să urmeze legea naturii, astfel ca experienţa unui an întreg să poată fi comprimată într-o singură zi. O astfel de hiperbolă a ajutat în mod simbolic la a construi un hotar mai însemnat între erele nouă şi veche.

 

* * *

 

Femeile au jucat un rol important în răspândirea dispoziţiei rebele în Petrograd în timpul Revoluţiei din februarie. Astfel, acelaşi articol subliniază că cele mai însemnate schimbări în răzvrătirea în masă au avut loc de ziua internaţională a femeii:

,,Pe 23 februarie – de ziua femeii – a fost anunţată greva la majoritatea fabricilor şi uzinelor. Femeile erau într-o dispoziţie militantă ... Ele au apărut la fabrici şi uzine şi au luat [bărbaţii] de la locurile de muncă. În general, ziua femeii era remarcabilă, şi temperatura revoluţionară începea să urce”.

Coincidenţa uneia dintre zilele importante ale Revoluţiei cu ziua internaţională a femeii era atât de promiţătoare pentru crearea primei zile a noii ere încât ideea de a asocia începutul Revoluţiei cu această zi particulară era, în mod evident, foarte populară printre bolşevici: multe articole din Pravda au repetat această idee. Se poate  crede că la baza acestei intenţii s-au aflat două motive principale: în primul rând, comasarea a două praznice într-unul era politica bolşevică generală pe câtă vreme se crea un nou an ritual. Această politică nu era una din invenţiile originale ale bolşevicilor, ci mai curând alt caz de practică generală caracteristică oricărui regim politic, anume ca ,,dacă un eveniment coincide cu o dată deja încărcată simbolic cu semnificaţie, se poate da adeseori o nouă tendinţă unui set vechi de obiceiuri”[15].

În al doilea rând, pentru bolşevici era foarte important să existe o analogie între calendarul lor şi calendarele tradiţionale agricole şi religioase, unde începutul noii ere era asociat cu naşterea unui dumnezeu sau renaşterea naturii (şi, în consecinţă, cu imaginea mamei). Astfel, celebrarea zilei internaţionale a femeii, când femeile dădeau naştere în mod simbolic Revoluţiei, unea – în opinia lor – ideologia creştină tradiţională cu nou-născuta ideologie bolşevică.

 

Poster arătând contrastul dintre prăznuirile frivole ale Sfintelor Paşti în trecut
şi angajamentul noului muncitor comunist, anii ’1920

 

Cel de-al doilea număr din Pravda, din 7 martie 1917, începe cu editorialul ,,Marea zi”, care este scris sub formă de sloganuri. Acest articol afirmă în mod explicit că răzmeriţa femeilor definea soarta Revoluţiei şi că prima zi a Revoluţiei este ziua femeii. Articolul ,,Urări femeii muncitoare ruse” din Pravda din 10 martie afirmă din nou că adevăratul praznic al Revoluţiei a avut loc pe 23 februarie:

,,Tovarăşe muncitoare ! Soarele strălucitor a răsărit în această primăvară pentru noi de asemenea, şi pentru noi zorile libertăţii au devenit radioase. Şi zorile au început tocmai de ziua femeii, 23 februarie. Noi am fost primele care am mers să-i luăm pe tovarăşii noştri bărbaţi de la locurile lor de muncă în această zi, noi am fost primele care ne-am revărsat pe străzi, către Duma oraşului, am oprit tramvaiele şi i-am chemat pe oameni să ni se alăture. Sărbătoarea noastră a fost prima zi a grevei generale, care apoi nu s-a oprit până la distrugerea totală a vechiului regim. Noi am fost fericite, tovarăşe ! Precum se spune, totul porneşte din mâna noastră mică”.

În realitate, prima zi a Revoluţiei era dificil de indicat cu precizie deoarece neliniştea publică din Petrograd a avut loc o perioadă lungă de timp. Presa bolşevică a folosit această situaţie ca o oportunitate pentru a fixa ziua Revoluţiei în ziua internaţională a femeii. Însă, ei au renunţat curând la această idee şi au acceptat ca zile ale Revoluţiei din februarie datele de 27 şi 28 februarie.

Ideea semnificaţiei speciale a zilelor Revoluţiei este întâlnită în multe articole publicate în martie şi aprilie 1917. De exemplu, în Pravda din 10 martie 1917, articolul ,,Revoluţie la Moscova” informează cititorul: ,,1 martie. Moscova trăieşte o mare zi istorică. De dimineaţă străzile sunt pline de oameni. Conduşi de regimente militare oamenii defilează pe străzi purtând drapele roşii”. În nota scurtă ,,Către soldaţii delegaţi” din acelaşi număr din Pravda, editorii cer tuturor soldaţilor să consemneze pe hârtie evenimentele zilei Revoluţiei:

,,Tovarăşi soldaţi, reprezentanţi în Soviete ai Delegaţilor Muncitorilor şi Soldaţilor ! Este necesar a păstra în memoria poporului ceea ce s-a făcut în aceste zile mari de către muncitorii şi ţăranii în mantalele soldăţeşti gri. Aduceţi biroului editorial al Pravdei informaţii, istorisiri scurte, descrieri ale evenimentelor la care aţi fost martori. Fie ca plecarea în marş a regimentelor militare de dragul eliberării de autocraţia ţarului să fie întotdeauna reflectată în paginile istoriei”.

 

* * *

 

Astăzi ,,zi a revoluţiei”, mâine zi de lucru

Înainte de lovitura din octombrie, Revoluţia din februarie era prezentată de presa bolşevică ca un mare praznic, şi chiar aniversarea sa de jumătate de an a fost motiv de sărbătorire. Pe 27 august 1917, ziarul Rabochii (contemporan cu Pravda în acea perioadă) a publicat sloganul ,,Astăzi este aniversarea de jumătate de an a Revoluţiei noastre din februarie”; de fapt, întregul număr este închinat acestei aniversări. Editorialul acestui număr oferă o descriere de zi cu zi a evenimentelor din februarie sub forma unui jurnal, cu datele marcate cu font negru. Alături de editorial este alt articol lung, care este de asemenea scris sub forma unui jurnal, ,,Jurnalul unui soldat”. Acest articol prezintă aceleaşi informaţii ca primul, dar este scris din punctul de vedere al unui soldat obişnuit care împărtăşeşte detalii sentimentale despre emoţiile şi tulburările sale. O astfel de descriere în mod intenţionat intimă a evenimentelor contribuie la iluzia că acest eveniment politic este unul personal, înfăptuit de activităţile acestui soldat obişnuit şi ale altora ca el, şi astfel meritând o festivitate de masă.

Potrivit unei liste lungi de adunări publicate în Izvestia pe 26 august 1917, aniversarea semi-anuală a Revoluţiei din februarie a fost sărbătorită foarte larg. Cu toate acestea, pe 7 noiembrie 1917 – adică, la două săptămâni după Revoluţia din octombrie –, în articolul ,,Două revoluţii” din Pravda, I. Bezrabotnyi susţinea că Revoluţia din februarie era doar prima parte a revoluţiei proletare mai largi, ale cărei rezultate erau folosite de burghezie. Pravda şi Izvestia au luat aceeaşi poziţie la aniversarea de un an a Revoluţiei din februarie: pe 12 martie 1918, Pravda a publicat 6 sloganuri cu litere mari care-i asigura pe cititori că importanţa Revoluţiei din februarie stă doar în faptul că era prima etapă a revoluţiei proletare şi că poporul muncitor trebuie să-şi apere realizările sale:

,,Astăzi este prima aniversare a revoluţiei socialiste. Muncitori şi ţărani ! Păziţi realizările Revoluţiei, apăraţi puterea voastră sovietică, aduceţi-vă aminte că nu este îndeajuns a obţine pacea, libertatea, pământul, este necesar a le proteja de duşman. Fiţi gata pentru apărarea Republicii Socialiste Ruse de toţi duşmanii ei ... cu arma în mâini. Amintiţi-vă că revoluţia mondială nu este departe, că proletariatul întregii lumi se grăbeşte spre ajutorul nostru !”

Toate acestea arată că la un an după Revoluţia din februarie, când evenimentul era încă proaspăt în minţile claselor muncitoare care l-au făcut să aibă loc, era cu neputinţă a respinge Revoluţia din februarie ca pe adevărata revoluţie şi a pune explicit lovitura din octombrie mai presus de ea.

De asemenea, se merită notat că în ,,Reglementările pentru odihna săptămânală şi sărbători” din decembrie 1918, data de 12 martie 1917 nu este numită o zi a Revoluţiei, ci mai degrabă o zi a ,,răsturnării autocraţiei”. Data a existat sub acest nume în lista noilor sărbători sovietice până în 1929, punct în care ea şi-a pierdut statutul său de zi de odihnă. Însă, cea mai timpurie schimbare în semantica acestui praznic a fost refuzul bolşevicilor de a o privi ca început al noii ere. Deja în aprilie 1917, când a devenit evident că Revoluţia din februarie nu a produs rezultatele pe care le aşteptau bolşevicii, ei s-au îndreptat către 1 mai ca posibilă dată pentru desemnarea începutului noii ere.

 

 

[12] Erau organizate manifestaţii în multe din aceste zile speciale. Organizarea lor era, în mod evident, unul din cele mai importante moduri pe care bolşevicii l-au ales pentru agitarea maselor în timpul luptei lor pentru putere. Pe 6 decembrie 1917, în Pravda, în articolul ,,Două revoluţii”, I. Bezrabotnyi scrie explicit despre această tactică bolşevică:

,,Cu mult înainte de a lua întreaga responsabilitate pentru soarta ţării asupra lor înşişi ... bolşevicii, care constituiau minoritatea în Soviete, au utilizat orice oportunitate pentru a pune problema puterii politice pe agenda lor. Ei au optat pentru această strategie de a face presiuni de jos [în sus] asupra majorităţii sovietice prin organizarea de demonstraţii”.

[13] Eviatar Zerubavel subliniază importanţa stabilirii începutului perioadei istorice pentru grupurile sociale şi, în opinia lui, calendarul joacă un rol mare în fixarea unui astfel de început. Eviatar Zerubavel, Hărţile timpului: memoria colectivă şi alcătuirea socială a trecutului, Chicago, 2003.

[14] Paul Ricoeur, Timpul şi povestirea, vol. III, Chicago, 1985, p. 106.

[15] Anthony F. Aveni, Cartea anului, New York: Oxford UP, 2003, p.  86.

 

Episodul urmator