Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36
----------------

 

Carti in site

 

--------------------


Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/functions.php on line 194

Despre moarte şi înviere (VII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

III. Cuvântul lui Dumnezeu despre viaţa de după viaţă [continuare]

În afară de credinţă, pentru dobândirea fericirii vieţii veşnice, faptele bune sunt de neapărată trebuinţă. La Înfricoşătoarea Judecată, Domnul îi va întreba pe oameni de faptele lor şi le va răsplăti acelor credincioşi care au hrănit pe cei înfometaţi, care au dat să bea celor însetaţi, care au primit pe cei străini, care au îmbrăcat pe cei goi, care au cercetat pe cei bolnavi şi pe cei întemniţaţi, care au mângâiat pe cei în necazuri, care au învăţat pe cei neştiutori calea cea dreaptă şi pe cei care au pierdut calea. Toţi cei care au arătat milostivire către aproapele lor vor fi răsplătiţi cu viaţa veşnică cea plină de fericire, iar aceia care au arătat cruzime şi egoism vor fi osândiţi la veşnicele chinuri (potrivit Matei 25, 31-46).

Aceeaşi învăţătură au propovăduit apostolii. După cum Iisus Hristos a început propovăduirea Sa prin chemarea la pocăinţă, tot aşa sfinţii apostoli au chemat întâi de toate către pocăinţă (potrivit Marcu 6, 12). Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintru voi întru numele lui Iisus Hristos (Faptele Apostolilor 2, 38), spune Sfântul Apostol Petru la Cincizecime, începându-şi propovăduirea apostolică. Pocăinţa şi botezul – iată mijloace de intrare în Împărăţia lui Dumnezeu şi, prin urmare, de moştenire a vieţii veşnice şi fericite. Botezul este mărturisire a credinţei în Hristos (potrivit Marcu 16, 16), iar pocăinţa este prima faptă cu care începe viaţa creştină.

După Sfântul Apostol Petru, ţelul credinţei în Dumnezeu este mântuirea sufletelor (I Petru 1, 9), adică atingerea acelei moşteniri nestricăcioase şi nespurcate şi neveştejite, păzită în ceruri pentru orice credincios, care, cu puterea lui Dumnezeu prin credinţă spre mântuire [este] gata a se arăta în vremea de apoi (I Petru 1, 4-5). După Sfântul Apostol Petru, Hristos va judeca pe cei vii şi pe cei morţi (potrivit I Petru 4, 5). Să judeci pe cei vii este de înţeles, însă să judeci pe cei morţi este lipsit de obiect din punctul de vedere al vieţii omeneşti. Ce judecată omenească îi judecă pe cei adormiţi ? Nici una. Dacă moare vreun acuzat, chiar cel mai mare călcător de lege, procesul împotriva lui încetează. În lumea duhovnicească este însă cu totul altfel: dacă moare vreun om, tocmai atunci începe cercetarea lui. Iar aceasta arată că pentru Dumnezeu cei morţi sunt vii şi după îngroparea trupului. Această procedură judecătorească se va încheia definitiv la Înfricoşătoarea Judecată – cea mai înaltă instanţă, când acuzaţii vor primi fie răsplata veşnică, fie osânda veşnică (potrivit Matei 25, 46).

La Sfântul Apostol Petru avem o altă mărturie solidă că morţii sunt vii. Este vorba de cele două texte, unul în care se spune despre Hristos că după moartea Sa pe cruce El a coborât în iad şi a propovăduit duhurilor care se aflau în întuneric (potrivit I Petru 3, 19), şi alt text care menţionează că s-a binevestit şi morţilor (I Petru 4, 6). Morţii nu aud nimic, nu primesc nimic. După unii adventişti, aceştia dorm, iar după alţii, sufletele lor nici nu mai există, căci omul nu ar avea suflet nemuritor. Însă Hristos, pogorându-Se la iad cu scopul de a-l surpa şi a-l lua prizonier, a propovăduit tocmai adormiţilor zăvorâţi în acesta. Este limpede că ei erau morţi cu trupul, însă vii şi treji cu duhul, dacă au putut să audă Evanghelia lui Hristos.

Astfel, după întâia epistolă a Sfântului Apostol Petru, Hristos a venit să ne aducă pe noi la Dumnezeu (potrivit I Petru 3, 18) şi a săvârşit răscumpărarea a toată lumea precum un Miel neprihănit şi nevinovat al lui Dumnezeu, prin vărsarea preascumpului Său Sânge (potrivit I Petru 1, 19). Şi, într-adevăr, această răscumpărare îi cuprinde pe toţi: atât generaţiile de astăzi, cât şi cele trecute şi cele viitoare. Contemporanii noştri pot să se mântuiască prin ascultarea şi citirea propovăduirii lui Hristos şi a apostolilor. Oamenii care s-au născut după Hristos au putut şi pot să se mântuiască prin citirea şi ascultarea consemnărilor despre lucrarea mântuitoare săvârşită de Hristos, iar cei care au trăit înainte de Hristos, care nu au putut să afle nimic despre El, au avut această posibilitate la pogorârea Mântuitorului la iad.

Sfânta Biserică Ortodoxă propovăduieşte până astăzi învăţătura descoperirii dumnezeieşti la fiecare liturghie a sa, lăudând minunata iubire a lui Hristos, care îi cuprinde pe toţi oamenii. Ea cântă: ,,În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins !”

Sfântul Apostol Petru nu a putut să ştie, ca om, ceea ce a făcut Hristos la pogorârea Sa în adâncurile iadului. Neatinse şi nevăzute de ochi omeneşti, acestea au putut să-i fie descoperite lui de Sus. Dumnezeiescul Mântuitor a arătat încă de când a fost pe pământ puterea Sa asupra iadului, scoţând din întunecimile gheenei sufletele celor înviaţi prin Cuvântul Său dumnezeiesc. Lazăre, vino afară (Ioan 11, 43) – l-a strigat Hristos pe prietenul Său adormit, iar cel plecat de pe pământ a ieşit într-adevăr cu trupul din mormânt şi cu sufletul din iad. ,,Cu şase zile înainte de Paşti – citim într-una din stihirile Bisericii – s-a auzit în adâncurile iadului glasul Tău, Doamne, cu care ai chemat pe cel ce se afla acolo de patru zile” (Octoih, versiunea slavonă).

Trupurile înviate ale multor sfinţi repauzaţi s-au arătat după învierea lui Hristos, mărturisind de asemenea despre atotputernicia Celui răstignit, care a putut, chiar în clipele neputinţei Sale văzute, să cheme din iad sufletele ţinute acolo (potrivit Matei 27, 52-53).

Acela care a chemat sufletul lui Lazăr din întunecimile iadului, care a trezit din moarte pe fiul văduvei din Nain şi pe fiica lui Iair, care a înviat trupurile multor sfinţi repauzaţi, Acelaşi, după ce Şi-a dat duhul Său pe Golgota, a propovăduit şi adormiţilor din Vechiul Testament – iudei şi păgâni – pentru a le binevesti lor lucrarea Sa răscumpărătoare săvârşită şi a-i mântui pe cei ce-L primesc pe El cu credinţă.

Acest eveniment a fost proorocit cu mult înainte în Vechiul Testament. Sfântul Împărat David grăieşte despre Mesia: Suitu-te-ai la înălţime, robit-ai robime, luat-ai daruri întru oameni (Psalmi 67, 19). Sfântul Apostol Pavel tâlcuieşte aceste cuvinte astfel: Iar aceea ce zice că s-au suit, ce este fără numai că s-au şi pogorât întâi la cele mai de jos laturi ale pământului ? Cela ce s-au pogorât, acela este care s-au şi suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate (Efeseni 4, 9-10).

Răscumpărarea tuturor, inclusiv a celor care se aflau în iad, este profeţită mult mai limpede însă de Sfântul Prooroc Osie, care vesteşte următoarele cuvinte ale Domnului: Din mâna Iadului îi voiu izbăvi pre ei, şi din moarte îi voiu mântui pre ei. Unde este biruinţa ta moarte ? Unde este boldul tău Iadule ? (Osie 13, 13-14).

Sfânta Biserică Ortodoxă a exprimat toate acestea în cântările sale liturgice, unde citim: ,,Coborâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase ...” (canonul pascal, irmosul cântării a 6-a). Şi încă: ,,Astăzi a prădat iadul Stăpânul, Cel ce a ridicat pe cei legaţi, pe care-i avea din veac, cumplit ţinuţi întru sine” (canonul pascal, stih, cântarea a 9-a).

 

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, de-a stânga şi de-a dreapta Sfântului Ioan Botezătorul
Frescă din biserica Mânăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava

 

Să trecem însă la Sfântul Apostol Pavel, care nu a fost un ucenic direct al Domnului, dar care, în ciuda acestui fapt, a propovăduit aceeaşi Evanghelie despre viaţa de după viaţă pe care o propovăduiau ceilalţi apostoli. El scrie de pildă: Ştim că de se va strica casa noastră cea pământească a cortului acestuia, zidire de la Dumnezeu avem, casă nefăcută de mână, veşnică în ceruri (II Corinteni 5, 1). Nu avem aici cetate stătătoare, ci pre aceea ce va să fie căutăm (Evrei 13, 14). Petrecerea noastră în ceruri este; de unde şi pre Mântuitorul aşteptăm, pre Domnul nostru Iisus Hristos; care va schimba chipul trupului smereniei noastre, ca să se facă în chipul trupului slavei lui (Filippeni 3, 20-21). Tesalonicenilor însă el le aduce aminte învierea morţilor prin cuvintele: Iar nu voiu să nu ştiţi voi fraţilor, pentru cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi, ca şi ceilalţi care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus au murit şi au înviat, aşa şi Dumnezeu pre cei adormiţi întru Iisus, aduce-i-va împreună cu el. Că aceasta grăim vouă cu cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămaşi întru venirea Domnului, nu vom întrece pre cei adormiţi. Că însuşi Domnul întru poruncă cu glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi; după aceea, noi cei vii care vom fi rămaşi, împreună cu dânşii ne vom răpi în nori, întru întâmpinarea Domnului în văzduh; şi aşa pururea cu Domnul vom fi (I Tesaloniceni 4, 13-17).

Marele apostol al neamurilor cu neascunsă tulburare îi ceartă pe aceia dintre credincioşi care afirmau că nu există viaţă după moarte şi învierea trupurilor (potrivit I Corinteni 15, 12). El arată cu de-amănuntul nestatornicia afirmaţiei lor, cât şi adevărul dumnezeieştii descoperiri, că toţi vor învia (potrivit I Corinteni 15, 22). Cum ar primi altfel oamenii răsplata pentru cele pe care le-au săvârşit prin cuvintele şi faptele lor (potrivit II Corinteni 5, 10) ?

La întrebarea cum vor învia morţii şi în ce trup se va petrece aceasta, Sfântul Apostol Pavel răspunde: Nebune, tu ce semeni nu înviază, de nu va muri; şi ce semeni, nu trupul care va să se facă semeni, ci numai grăuntele gol, de se întâmplă de grâu, sau de altceva din celelalte; iar Dumnezeu îi dă lui trup precum voieşte şi fiecărei seminţe trupul ei. [...] Seamănă-se întru stricăciune; scula-se-va întru nestricăciune. Seamănă-se întru necinste; scula-se-va întru slavă; seamănă-se întru slăbiciune; scula-se-va întru putere; seamănă-se trup sufletesc; scula-se-va trup duhovnicesc. Este trup sufletesc, este şi trup duhovnicesc (I Corinteni 15, 36-38, 42-44).

Ca să devenim vrednici de această slăvită înviere, noi trebuie să fim una cu Hristos, să-L primim în inimile noastre, să fim înrădăcinaţi şi zidiţi într-Însul (Coloseni 2, 7). Numai aşa Dumnezeu, cel ce au ridicat pre Domnul Iisus, şi pre noi prin Iisus ne va ridica (II Corinteni 4, 14) spre o viaţă veşnică şi fericită. Condiţia pentru aceasta este să fim în viaţă şi în moarte una cu Hristos, să nu ne despărţim de El şi de Sfântul Duh. Atunci vom participa la ospăţul Împărăţiei cereşti şi vom fi rânduiţi în numărul celor înviaţi pentru veşnica desfătare. Sfântul Apostol Pavel spune: Iar de locuieşte întru voi Duhul celui ce au sculat pre Iisus din morţi, cel ce au sculat pre Hristos din morţi, va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, pentru Duhul lui cel ce locuieşte întru voi (Romani 8, 11). Dacă cineva se desparte de Dumnezeu, trăind în păcat, ducând o viaţă trupească, nu se va mântui, după cum este spus: Cel ce seamănă în trupul său, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă întru Duhul, din Duhul va secera viaţă veşnică (Galateni 6, 8).

Ultima carte a Sfintei Scripturi – Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, unde sunt zugrăvite în culori înfricoşătoare evenimentele de dinaintea sfârşitului lumii, cuprinde cuvintele dumnezeieşti care ne cheamă neîncetat la pocăinţă şi la credinţa în Hristos: Fii credincios până la moarte, şi voiu da ţie cununa vieţii (Apocalipsis 2, 10). Celor care păzesc învăţătura credinţei în mijlocul necredinţei care îi înconjoară şi celor care urmează morala evanghelică înaltă în mijlocul ispitelor înşelătoare, Mântuitorul Însuşi le spune cuvintele pline de îmbărbătare: Celui ce biruieşte, voiu da lui să şază cu mine pre scaunul meu, precum şi eu am biruit şi am şezut cu Tatăl meu pre scaunul lui (Apocalipsis 3, 21).

Iubitei Sale Biserici din Filadelfia, care se evidenţia prin puţina ei putere şi prin marea credincioşie, El îi spune plin de mângâiere: Pentru că ai păzit cuvântul răbdării mele, şi eu te voiu păzi pre tine de ceasul ispitei, ce va să vină preste toată lumea, ca să ispitească pre cei ce locuiesc pre pământ (Apocalipsis 3, 10). În acele zile pline de cutremurare – în zilele lui antihrist, credincioşii vor trece examenul hotărâtor cu ajutorul Domnului şi vor intra în Ierusalimul ceresc, unde Dumnezeu va şterge toată lacrima din ochii lor şi unde moartea nu va mai fi, nici plângere, nici strigât, nici durere (potrivit Apocalipsis 21, 4). Însă acolo nu va intra tot ce este spurcat, şi face spurcăciune, şi minciună; fără numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului (Apocalipsis 21, 27).

Şi astfel vedem că întreaga Sfântă Scriptură este plină de propovăduiri despre viaţa de după viaţă. Din prima carte, Facerea, unde este dată prima făgăduinţă oamenilor păcătoşi despre venirea Mântuitorului (potrivit Facerea 3, 15), până la ultima carte, Apocalipsa, unde este zugrăvită cea de-a Doua Venire a lui Hristos, întru slavă, totul stă sub semnul făgăduinţei noii vieţi veşnice din ceruri.

Creştine, dacă vrei cu adevărat să porţi înaltul nume de urmaş dreptmăritor al lui Hristos, nu fi saducheu, nu nega nemurirea sufletului, învierea morţilor şi Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos, ci pregăteşte-te, plin de silinţă pregăteşte-te pentru viaţa veşnică ce ne aşteaptă după scurta vreme pământească, săvârşeşte voia lui Dumnezeu şi repetă întru totul cuvintele adevărate ce mărturisesc despre dragostea noastră către Mântuitorul: Aşa, vino, Doamne Iisuse (Apocalipsis 22, 20) !

 

Episodul urmator