Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36
----------------

 

Carti in site

 

--------------------


Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/functions.php on line 194

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXX)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

27. ,,Abaterea pas cu pas”[1] a Patriarhiei Moscovei de la Sfânta Tradiţie

Cineva poate încerca să urmărească evoluţia perspectivei duhovniceşti a Patriarhiei Moscovei în decursul anilor implicării sale în mişcarea ecumenistă cercetând anunţurile oficiale făcute de Patriarhia Moscovei de fiecare dată după ce ea comitea încă o dată păcatul participării la lucrarea Adunării Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB).

Astfel, după conferinţa ecumenistă din Bangkok pe tema ,,Mântuirea astăzi” (ianuarie 1973), Sinodul Patriarhiei Moscovei, condus de patriarhul Pimen, a declarat că ,,ei au regretat foarte mult şi au fost puşi în încurcătură de faptul că ’Scrisoarea Bisericilor’ a uitat cu totul să menţioneze aspectul mântuirii care este extrem de important, în primul rând din punct de vedere pastoral, şi fără de care însuşi conceptul mântuirii îşi pierde însemnătatea sa esenţială. Cu alte cuvinte, că scopul ultim al mântuirii, adică viaţa veşnică în Dumnezeu, este trecută sub tăcere” ...

Mai mult, această epistolă sinodală a exprimat ideea că ,,un accent aproape exclusiv pe ’orizontalism’ în materie de mântuire poate lăsa pe mulţi creştini, care păstrează cu mare grijă Sfânta Tradiţie a Bisericii primare, cu impresia că ecumenismul contemporan dă naştere unei noi ispite şi anume manierei rezervate cu privire la a-L propovădui pe Hristos răstignit şi înviat – puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 24) – iar ca urmare a acesteia însăşi esenţa Sfintei Sale Evanghelii este trecută sub tăcere dintr-o teamă falsă de a părea de modă veche şi de a pierde popularitatea”[2].

Epistola Sfântului Sinod al Patriarhiei Moscovei, adresată CMB după cea de-a V-a Adunare a sa care a avut loc în Nairobi (Kenya) în 1975, dădea în vileag tăinuirea artificială de lume în general a diferenţelor confesionale, care era asociată cu pericolul transformării CMB într-un soi de ,,super-Biserică”. Această epistolă declara de asemenea că delegaţii ortodocşi au fost uimiţi în mod neplăcut de ,,faptul excluderii simbolurilor creştine general acceptate de la expunerea externă a Adunării”[3], adică înainte de toate a sfintei cruci !

În aceeaşi epistolă sinodală, Patriarhia Moscovei critică CMB pentru manifestările de misticism nesănătos la adunarea ecumenistă din Nairobi: ,,În timpul rugăciunilor comune la adunare s-a simţit o atmosferă artificial creată de exaltare pe care unii oameni sunt înclinaţi s-o socotească o manifestare a Sfântului Duh. Din punct de vedere ortodox ea poate fi calificată ca o întoarcere la misticismul religios necreştin[4].

Cu toate acestea, nici încălcările ecleziologice, nici manifestările de misticism nesănătos, care este cunoscut în ascetismul ortodox ca înşelare duhovnicească (care este echivalentă cu căderea din Biserică), nici, în sfârşit, un caracter evident anti-creştin al întrunirilor ecumeniste, nu au dat Patriarhiei Moscovei suficiente motive pentru a părăsi CMB. După Adunarea de la Nairobi, reprezentanţii lor au participat la foarte suspecta Adunare de la Vancouver. Imediat după aceea, în august 1983, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora a anatematisit erezia ecumenismului.

Însă, activitatea ecumenistă a Patriarhiei Moscovei s-a estins, şi în februarie 1991, 38 delegaţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse conduşi de Arhiepiscopul[5] Chiril (Gundiaev) de Smolensk au luat parte la o lucrare făţiş blasfematoare a celei de-a VII-a Adunări a CMB. Adevărat, ca răspuns la evenimentele scandaloase care au avut loc la această întrunire ecumenistă, participanţii săi ,,ortodocşi” au ieşit cu propria declaraţie obişnuită în care ei au exprimat (încă o dată !) ,,preocuparea” lor şi chiar au întrebat: ,,Nu este vremea să reexaminăm relaţia noastră cu CMB ?”[6]

La conferinţa de presă de la Canberra, însă, mitropolitul Chiril a spus că el nu a dorit critica exprimată de participanţii ortodocşi la Adunare şi îndreptată către activităţile CMB, spre a fi văzută ca intenţia de a părăsi CMB. ,,Consiliul Mondial al Bisericilor este leagănul Uneia Biserici a viitorului ... este casa noastră comună – a spus el – şi noi avem o responsabilitate specială pentru destinul său[7].

În cuvântul său de bun venit la cea de-a VII-a Adunare a CMB, Patriarhul Alexie al II-lea a toată Rusia scrie că el se roagă ca ,,CMB să rămână credincios chemării sale iniţiale de a fi Consiliul Bisericilor care se luptă pentru împlinirea chemării lor comune de a atinge unitatea în credinţă şi în comuniune euharistică[8].

Cu toate acestea, cineva nu ar trebui să creadă că aceste declaraţii pare-se sincere ale lui Chiril (Gundiaev) şi Alexie (Ridiger) despre scopul întregii mişcări au luat doar treptat o formă concretă în decursul celor trei decenii de când Patriarhia Moscovei este membră a CMB. Neîndoios, ecumeniştii ,,ortodocşi” au minţit întotdeauna, când au insistat că ei participau la activităţile CMB numai pentru a propovădui ,,frumuseţea Ortodoxiei” întregii lumi. Nici nu erau ei lipsiţi de vlagă şi dezaprobările rare ale unor excese scandaloase ale ecumenismului aveau intenţia de a face mai mult decât să liniştească propria turmă.

Patriarhia Moscovei păstrează o tăcere semnificativă cu privire la cele mai scandaloase contacte ecumeniste. Fotografia tipărită pe prima pagină a Buletinului celei de-a VI-a Adunări a CMB din Vancouver din 1983 ar face mulţi oameni să reflecteze [asupra acestui lucru]. Această fotografie arată participanţii la Adunare ridicând un stâlp totem imens, înalt de 15 metri, al unui trib indian, darul idolatrilor canadieni pentru ecumenişti[9]. Este cunoscut [faptul] că printre cei care înălţau idolul era şi indispensabilul participant la întrunirile ecumeniste, acelaşi mitropolit Chiril (Gundiaev).

Alt eveniment care a avut loc în timpul aceleiaşi Adunări din Vancouver s-a dovedit a fi o provocare chiar pentru programul ecumenist al ,,gradualităţii” însăşi. Pe 31 iulie 1983, participanţii la această Adunare au săvârşit o ,,liturghie ecumenistă”[10]. Principalul slujitor al acestei ,,liturghii” a fost arhiepiscopul anglican Runcey. Co-liturghisitori au fost 6 protestanţi, doi dintre ei ,,preotese”: o reformistă, Carolina Patiazina-Torch din Indonezia şi o luterană, Elizabeth Lidel din Danemarca. Pe lângă aceşti ,,liturghisitori”, romano-catolicii, ,,ortodocşii” şi anti-calcedonienii au luat parte la citirea din Evanghelii şi la rostirea ecteniilor. Un episcop romano-catolic, Paul Werner din Germania, a citit Evanghelia, şi ,,ortodoxul” Chiril Gundiaev a rostit următoarele cuvinte ale unei cereri: ,,Să ne rugăm ca prin ruperea Pâinii şi binecuvântarea Potirului în jurul unei mese să putem ajunge curând la comuniunea vizibilă în Trupul lui Hristos[11]. Cinismul vădit blasfemator al acestor cuvinte ale unui ,,arhiepiscop ortodox” nu are nevoie de comentarii !

Este important de notat că deja în mai 1962 la o întrunire ecumenistă din Karlovy Vary, mitropolitul Nicodim (Rotov) declara că ,,exemplul viu al apropierii ecumeniste” este ,,o contribuţie nepreţuită la cauza apropierii interioare a confesiunilor creştine[12]. El a fost încă mai explicit pe 17 martie 1968 la Geneva la deschiderea consultaţiilor Comisiei ,,Credinţă şi Organizarea Bisericii”, când a spus: ,,La încheierea mişcării ecumeniste ecumena creştină poate fi considerată nimic altceva decât Trupul mistic al lui Hristos, care este Biserica Sa”[13]. Tovarăşul de arme al lui Nicodim, Vladimir (Kotliarov), care în 1996 devenea mitropolit de Sankt Petersburg, în 1974 a exclamat cu bucurie: ,,Procesul Bisericilor intrând în comunitatea ecumenistă este, în linii mari, foarte aproape de încheiere. Bucuria experimentată ca urmare a acestui progres s-a învecinat ocazional cu ispita proclamării inoportune a CMB ca ’super-Biserică’ sau Biserică Ecumenică[14].

Prin urmare, ,,retragerea pas cu pas” a Patriarhiei Moscovei nu este decât ,,atacul pas cu pas” al său asupra ortodocşilor ,,neiniţiaţi”, care sunt încă insuficient de ,,iluminaţi” pentru a intra în biserica lui antihrist cu totul, pentru ca deciziile de mult acceptate să poată fi împlinite.

Este înspăimântător a vedea gardul Bisericii fiind deteriorat dinlăuntrul Patriarhiei Moscovei. Întrunirile şi dezbaterile ecumeniste sunt conduse cu o frecvenţă crescândă din mânăstiri care din vremurile vechi au fost fortăreaţa Ortodoxiei şi păzitorii curăţiei sale.

Acest plan fatal a câştigat în scop în ultimii ani. Teologii turişti străini se fac confortabili în mânăstiri. Ei profită de serviciile vieţuitorilor monahali care, slujindu-le lor, sunt distraşi de la rugăciunile lor. Întrunirile ecumeniste frecvente acum sunt ţinute în inima Ortodoxiei ruse - în Lavra Sfânta Treime - Sfântul Serghie (Serghiev Posad), în Mânăstirea Sfântul Daniil, şi de asemenea au loc destul de regulat în Mânăstirea de maici Piukhtitsy, şi în multe alte sfinte mânăstiri din Rusia. Cu totul incredibil [este faptul că] a fost înfiinţat un centru ecumenist în Mânăstirea Sfântul Iosif de Voloţk († 1515, comemorat la 9 septembrie), al cărei întemeietor şi-a dedicat întreaga viaţă luptei împotriva ereziilor.

În anii '1990, Patriarhia Moscovei a deschis încă o dată multe biserici şi zeci de mânăstiri, care au fost distruse de bolşevici în timpul regimului sovietic. Cu toate acestea, în multe cazuri nu numai că permite participarea financiară[15] a congregaţiilor catolice şi a altor organizaţii ne-ortodoxe la restaurarea mânăstirilor sale, dar întrebuinţează considerabil serviciile lor în viaţa bisericească.

În raportul său către Sinodul Episcopilor din 1994, când a enumerat ,,exemplele pozitive de relaţie între Ortodoxie şi catolicism”, Alexie al II-lea[16] şi-a exprimat recunoştinţa faţă de Mânăstirea Chevton, 15 mânăstiri benedictine şi cisterciene, ,,care ajută la regenerarea monahismului ortodox” (sic!). ,,Patriarhul” a făcut comentarii şi asupra ,,asistenţei dezinteresate (?!) asigurată de un număr de episcopi catolici din Italia de Nord - Trento, Milan, eparhia Trident, şi de Comisia ,,Ecumenism şi Dialog” a eparhiei Verona, ,,care include sprijinul financiar al şcolilor teologice din Moscova, Sankt Petersburg, restaurarea bisericilor ..., şi de asemenea pregătirea programelor pentru catehizare ... ”[17]. Colaborarea apropiată a Patriarhiei Moscovei cu ne-ortodocşii în ,,sfera ajutorului social” se manifestă în sine în ... restaurarea bisericilor, reîntemeierea gospodăriilor mânăstirilor şi parohiilor, organizarea tipografiilor şi atelierelor ortodoxe ... Biserica Episcopală din SUA acordă sprijin material unei serii de programe importante[18] ale Patriarhiei Moscovei.

Dar poate aştepta cineva asistenţă în adevărata ,,regenerare a monahismului ortodox” din partea celor care au dus război împotriva Bisericii Ortodoxe timp de multe sute de ani şi sunt fericiţi să profite de orice oportunitate de a pătrunde în sistemul Bisericii Ortodoxe şi de a face prozelitism acolo în perfectă siguranţă ?!

Blasfemia crudă a ateismului trecutului a fost înlocuită acum cu noi metode de luptă împotriva Bisericii şi de profanare a sfintelor ei lăcaşuri, care sunt mascate toate de binecuvântarea episcopală.

 

Arhiepiscopul Runcey cu cele 15 femei hirotonite de el.

 

Patriarhul Alexie Ridiger şi prim-ministrul Federaţiei Ruse Victor Cernomârdin punând piatra de temelie a Bisericii ,,Mântuitorul pe garaje” din Moscova. Curând după aceea acelaşi însoţitor de rang înalt al ,,patriarhului” a pus piatra de temelie a sinagogii pe sfântul loc acum pângărit din Moscova - Poklonnaya gora.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 

 

[1] Această expresie aparţine arhimandritului Constantin Zaiţev.

[2] Jurnalul Patriarhiei Moscovei, nr. 9, 1973, Moscova, p. 6.

[3] Jurnalul Patriarhiei Moscovei, nr. 4, 1976, Moscova, p. 13.

[4] Ibid., p. 12.

[5] El este acum mitropolit de Smolensk şi preşedintele Departamentului de Relaţii Externe. Acest organism ecleziastic necanonic a fost creat special pentru coordonarea şi centralizarea activităţilor ecumeniste ale Patriarhiei Moscovei. Pe acest teren, acest departament ,,a crescut într-o asemenea măsură încât în multe privinţe a început să ia locul patriarhiei înseşi” (Ortodoxie sau moarte, p. 8). N.tr.: Nota aparţine autoarei. Mitropolitul Chiril de Smolensk este astăzi patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii.

[6] Declaraţia participanţilor ortodocşi la cea de-a VII-a Adunare a CMB, Jurnalul Patriarhiei Moscovei, nr. 6, 1991, Moscova, p. 63.

[7] Assembly Line, nr. 10, 19 februarie 1991, Canberra, p. 3, col. 5. Aceleaşi cuvinte pot fi auzite în filmul ,,Biserica în mijlocul Canberrei” (a se vedea nota 1, p. 13).

[8] Assembly Line, nr. 8, Canberra, 16 februarie 1991, p. 3, col. 1; a se vedea de asemenea Jurnalul Patriarhiei Moscovei, nr. 6, 1991, Moscova, p. 60.

[9] Jurnalul celei de-a VI-a Adunări a CMB din Vancouver Canvas, nr. 6, Vancouver, 30 iulie 1983, p. l.

[10] Compusă de un reformist francez Max Turian, această ,,liturghie ecumenistă”, aşa-numita ,,liturghie Lima”, a fost acceptată de Comisia ,,Credinţă şi Organizarea Bisericii” din Lima (Peru) în ianuarie 1982. Pentru textul ei, a se vedea Canvas, nr. 7, 1983, p. 8; de asemenea Jurnalul Patriarhiei Moscovei, nr. 9, 1983, p. 54.

[11] Canvas nr. 7, Vancouver, 1983, p. 1.

[12] Jurnalul Patriarhiei Moscovei, nr. 6, 1962, Moscova, p. 36-42.

[13] K. Duşenov, ,,Nikodimovshchina”, Sovetskaia Rossija, nr. 133 (11418), 14 noiembrie 1996, p. 5-6.

[14] Jurnalul Patriarhiei Moscovei, nr. 4, 1974, Moscova, p. 59.

[15] Pentru Patriarhia Moscovei, banii au devenit importanţi în sine, aşa cum se poate afla din comerţul său cu tutun (Patriarhia Moscovei s-a dovedit a fi cel mai mare furnizor de ţigarete), vodcă şi ... picioare de pui americani, fapt care a creat un scandal în 1996. Patriarhia Moscovei primeşte un venit considerabil de asemenea din garajul imens, construit sub nou-construita Biserică Hristos Mântuitorul din Moscova, de unde oamenii au început s-o numească Biserica ,,Mântuitorul pe garaje”.

[16] A se vedea ,,Raportul Patriarhului Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii - Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din 29 noiembrie - 2 decembrie 1994. Documente, rapoarte”. Publicat de Patriarhia Moscovei, Moscova, 1995, p. 56-57.

[17] Ibid., p. 56.

[18] Ibid., p. 57.

 

Episodul urmator