Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36
----------------

 

Carti in site

 

--------------------


Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/functions.php on line 194
Alfabetul duhovnicesc (XVIII)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 
Partea a II-a
Capitolul 6
Despre aceea că nu trebuie să judecăm pe nimeni, ci să vedem răul nostru
  1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi – a spus Domnul – că, cu ce judecată veţi judeca, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură veţi măsura, se va măsura vouă (Matei 7, 1-2). Nicidecum să nu judeci şi să iscodeşti faptele lui Dumnezeu, căci Unul este Judecătorul – Dumnezeu, care are a judeca viii şi morţii. Iar tu, omule pământesc, priveşte la tine şi ia aminte: şi tu le ai pe cele pentru care eşti vrednic de judecată, tu însuţi aştepţi osândă pentru faptele tale, ai agonisite întru tine multe rele. Cum de îndrăzneşti atunci să te arunci asupra altuia ? Lui Dumnezeu, care a zidit toate, Lui lasă a judeca toate, iar tu smereşte-te.
  2. Nu judeca, dacă nu vrei să fii judecat. Chiar de ai fi întru totul desăvârşit, nicidecum nu judeca pe altul. Dacă vei judeca, te vei face vinovat de acelaşi păcat ca cel ce păcătuieşte. Însă de eşti cu dreaptă judecată, dar judeci pe cel nechibzuit, atunci te asemeni celui ce săvârşeşte desfrânare. Chiar de nu ai fi greşit nici în cele mai neînsemnate, ci cu duşmănie îl osândeşti pe altul, păcătuind, atunci şi tu lucrezi acelaşi rău ca cel ce păcătuieşte, chiar mai mult decât acela, căci îndrăzneşti la lucrare străină – Judecata lui Dumnezeu.
  3. Nu căuta la păcate străine, ci cercetează răul tău, că nu vei da seama de păcate străine, ci de ale tale păcate vei răspunde. Nu ai nici o trebuinţă să judeci pe alţii: cine, cum trăieşte ? cum greşeşte ? Ci ia aminte la tine: plineşti oare voia lui Dumnezeu ? Urmezi oare pe sfinţi întru vieţuire ? Calci pe urmele lor ? Plăcută este lucrarea ta înaintea lui Dumnezeu ? Omul care îi judecă pe alţii este oglindă preavicleană, care pe toţi îi oglindeşte întru sine, iar pe sine nu se vede; iarăşi se aseamănă cel care judecă unei băi spurcate, care pe toţi îi spală, dar ea însăşi este o mlaştină împuţită. Astfel, cel care judecă, pe toţi îi cercetează: cine, cum mănâncă ? Cum bea ? Cum greşeşte ? Toate le vede, dar pe sine nu se vede. El socoteşte a fi lucru greu dacă păcătuieşte cineva întru cele mici, iar păcatele sale mari, întru nimic le socoteşte. El doreşte ca păcatele lui să nu le bage nimeni în seamă, să nu le afle nimeni, ci să fie trecute sub tăcere, ca să nu fie urât; iar el însuşi pe faţă îi vorbeşte pe alţii de rău, îi judecă şi îi cleveteşte ! Aceasta nu-s nimic !
  4. Nu judeca şi nu te mira de greşelile omeneşti, ci mai bine te minunează de cel care izbuteşte să scape de cursele vrăjmaşului în vremurile de acum; minunează-te de cel ce izbuteşte să rămână curat înaintea lui Dumnezeu, acum când diavolul, ca un leu răcnind, umblă căutând pre cine să înghită (I Petru 5, 8), se sârguieşte pentru pierzarea neamului omenesc şi vrea ca nimeni să nu fie slobod de capcanele lui. Aşadar, ţine minte şi tu căderile tale, pentru că şi de nu voieşti, greşeşti mult; şi ceea ce urăşti faci cu plăcere – de voie, de nevoie, tot cazi în păcat.
  5. Şi cine este slobod de cădere ? Cine se va afla întru toate fără de prihană ? Cine nu este părtaş la păcat, chiar şi de ar trăi numai o zi ? Întru fărădelegi suntem zămisliţi şi în păcate ne-a născut maica noastră (potrivit Psalmi 50, 6). De nu în una, atunci întru alta, dacă nu în cele mari, atunci în cele mici, însă toţi greşim, toţi suntem nelegiuiţi, toţi suntem păcătoşi, toţi suntem neputincioşi, toţi suntem plecaţi către păcat, toţi cerem milostivirea lui Dumnezeu, toţi cerem iubirea Lui de oameni – că nu se va îndrepta înaintea ta tot cel viu (Psalmi 142, 2), grăieşte proorocul.
  6. De aceea, nu judeca pe cel care greşeşte, nu fura judecata lui Dumnezeu, nu fi potrivnic lui Hristos în cele care le-a păstrat pentru Sine. Chiar dacă vei vedea cu ochii tăi pe cineva în timp ce greşeşte, nu-l vorbi de rău, nu face asupra lui judecată, după măsura mândriei tale, ca să nu cazi şi tu în acelaşi păcat; căci cel ce judecă, neapărat va fi supus la aceeaşi încercare. Ci cu milostivire acoperă păcatul şi faţă de căderea lui să ai iubire de oameni. De poţi, îndreaptă-l; însă dacă nu poţi, osândindu-te pe tine însuţi, să acoperi cele săvârşite cu tăcerea. Îndeajuns îţi este ţie răul tău, nu căuta la păcatele altora.
  7. Ce vezi ştercul cel ce este în ochiul fratelui tău, iar bârna care este în ochiul tău nu o simţi ? (Matei 7, 3) – a grăit Domnul. Vezi păcatele altuia, iar la ale tale nu iei aminte. Nu judeca pe nimeni, ca să nu fii tu însuţi judecat, asemenea fariseului. Nu grăi precum a vorbit fariseul cel orbit: Dumnezeule, mulţumescu-ţi, că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, preacurvari, sau ca şi acest vameş (Luca 18, 11). De aceea, cel osândit de el a fost îndreptăţit, iar el, care l-a judecat cu mândrie, a fost osândit. Să nu gândeşti că toţi sunt păcătoşi şi că tu unul eşti drept; că toţi sunt răi şi doar tu unul eşti bun. Nu judeca pe alţii, ci pe tine însuţi te judecă; nu certa pe alţii, ci pe tine să te socoteşti cel mai rău, căci pe nimeni altul nu cunoaştem atât de lămurit ca pe noi înşine – greşelile nimănui nu le cunoaştem atât de bine, ca neajunsurile noastre.
  8. De l-ai şi vedea pe cel mai rău, nu-l judeca şi nu spune că cel care greşeşte este vrednic de cazne; ci toate cele necunoscute omului le lasă lui Dumnezeu. El toate le ştie, ca Unul care le-a zidit pe toate; El toate le-a rânduit cum ştie, căci El este Dumnezeu atotputernic. Ţine minte acel înger care a adus stareţului un suflet pe care bătrânul îl osândise cu gândul şi l-a întrebat în ce loc veşnic porunceşte să-l aşeze, după cum se spune în Pateric.
  9. Nu pizmui celui ce greşeşte şi nu te mângâia cu păcatul nimănui, ci dimpotrivă, fii milostiv şi îndurător cu cel care greşeşte. De poţi, ajută-l să se ridice din păcat, dă-i o mână de ajutor; însă de nu poţi, atunci cel puţin roagă-te pentru el. Căci cel ce a greşit nu a primit cele mari, iar călcătorul de lege nu a dobândit cele preaslăvite; nu a dobândit ceva, ci s-a lipsit; nu s-a mângâiat şi bucurat, ci s-a necăjit şi întristat. Cel care a gustat păcatul, neapărat va gusta şi amărăciunea; dacă nu aici, atunci dincolo – altfel nu se poate.
  10. Nu te bucura de căderea aproapelui, ci dimpotrivă, plângi şi tânguieşte-te, socotind căderea acestuia drept căderea ta, căci ne este poruncit să iubim pe aproapele ca pe noi înşine (Matei 19, 19; 22, 39; Marcu 12, 31, 33; Luca 10, 27). De va cădea vrăjmaşul tău, să nu te bucuri de el, şi pentru împiedicarea lui nu te înălţa (Pildele lui Solomon 24, 17). Nu te mângâia cu căderea altuia ca să nu se bucure şi diavolii şi oamenii de căderea ta, căci nu este mare bucuria întru păcat, ci dimpotrivă, întristare şi temere pentru sine. Doar dracii se bucură de pieirea păcătoşilor, pentru că şi ei înşişi au pierit cu desăvârşire. Omul însă trebuie să se bucure de mântuirea omenească, pentru ca şi el însuşi să primească mântuire şi să dobândeacă milostivire de la Dumnezeu, acum şi în ziua Judecăţii. Amin.