Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36
----------------

 

Carti in site

 

--------------------


Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/functions.php on line 194

Calendarul – un instrument puternic în mâna propagandei (III)

 

Episodul anterior

 

1 mai se transformă doar în câţiva ani în sărbătoarea muncii

Data de 1 mai, înainte şi după Revoluţia din februarie, era cel mai important praznic pentru revoluţionarii ruşi. După Revoluţia din februarie a devenit posibil a o celebra public. Astfel, noua viziune a acestui praznic a fost oferită de Vladimir Bonch-Bruevici[1], în articolul ,,Fiţi pregătiţi pentru ziua de 1 mai”, care a fost publicat în Pravda pe prima pagină a ediţiei din 29 martie 1917. În timp ce arată semnificaţia majoră a acestui praznic pentru mişcările revoluţionare din întreaga lume, el dă instrucţiuni cu privire la ceea ce trebuie făcut în timpul celebrării:

,,Praznicul de 1 mai este cel mai mare praznic proletar mondial ... Noi cu toţii trebuie să fim pregătiţi pentru acest praznic ... Nici o muncă nu ar trebui permisă în această zi ... Este necesar a elabora planul pentru demonstraţiile din tot oraşul, întruniri, mitinguri în cartierele, districtele, uzinele, fabricile existente ... Mai sunt doar 3 săptămâni până la praznic, şi, tovarăşi, nu trebuie să irosim nici măcar un minut”.

Pentru a marca noul punct cronologic ca 1 mai, Pravda a iniţiat o reformă neautorizată a calendarului: numărul din Pravda din 18 aprilie 1917 a fost datat ,,1 mai (18 aprilie) 1917”. Demonstraţia închinată zilei de 1 mai din 1917 a fost de asemenea organizată pe 18 aprilie. În poemul 1 mai, publicat în Pravda pe 18 aprilie 1917, Kuz’ma Terkin descrie această sărbătoare de primăvară utilizând expresia tradiţională ,,să întâmpinăm Noul An”:

 
,,Cu un cântec răsunător de victorie
Noi vom întâmpina noul 1 mai !”
 

Alături de acest poem este publicată o traducere liberă a poemului lui Walt Whitman Cântecul, unde este marcat de asemenea începutul noului timp:

 
,,Să lăsăm întunericul să dispară, trăiască lumina !
Noi suntem vestitorii noilor vremuri !”
 

Sărbătoarea Noului An este asociată în mod tradiţional cu renaşterea soarelui şi naturii în general, şi în articolele din Pravda fraza ,,renaşterea Internaţionalei” a fost repetată de multe ori.

Altă temă importantă a acestui praznic a fost un îndemn către a opri războiul, care a contribuit de asemenea la semnificaţia zilei de 1 mai ca un punct de separare între vechea eră a suferinţei şi noua eră a fericirii:

,,Iată de ce însemnătatea sărbătorii de 1 mai din acest an este atât de mare. Prin prăznuirea triumfătoare a acestei zile, clasa muncitoare rusă va dovedi încă o dată voinţa sa fermă de a pune capăt nebuniei războiului ... în faţa întregii lumi, de a exprima protestul său faţă de abatorul sângeros ... Această demonstraţie comună a socialiştilor din toate ţările ... va fi o celebrare fără precedent a ideilor Internaţionalei”[2].

Articolele care tratau demonstraţiile subliniau doar marile lor succese. De exemplu, în Izvestia din 20 aprilie 1917, editorialul ,,1 mai în Petrograd” afirmă:

,,În ziua de 1 mai, ochii tuturor naţiunilor au fost îndreptate către Rusia. Celebrarea de către întreaga ţară a praznicului proletar de 1 mai 1917 a dovedit întregii lumi că sloganurile proletariatului rus au devenit sloganurile ţării, că chemarea ... de a opri războiul este chemarea ... întregii Rusii”.

Acest articol indică nu numai numărul mare de oameni care a participat la demonstraţie, ci şi semnalele ’victoriei proletare’ precum participarea reprezentanţilor diferitelor grupuri sociale, ca şi sloganul ,,Trăiască Internaţionala !” de la Palatul Mariinski, care a fost ocupat de guvernul provizoriu. Articolul a afirmat în mod explicit că demonstraţia şi-a atins scopul de a trimite un mesaj către alte naţiuni de a opri războiul. Astfel, semnificaţia pe care bolşevicii au plasat-o pe celebrarea zilei de 1 mai 1917 era substanţială: acest praznic avea menirea de a demonstra că revoluţia mondială va avea loc cu adevărat, că va fi creată noua Internaţională, că platforma politică bolşevică era susţinută de întreaga ţară, şi că principalul scop al partidului bolşevic era de a opri războiul. Toate aceste nuanţe ale înţelesurilor aparţin schimbării primordiale, care a fost întotdeauna o caracteristică a celebrărilor maselor populare autentice. Precum scrie Mihail Bakhtin: ,,În toate etapele dezvoltării istorice, sărbătorile au fost legate de momente de criză, de puncte de ruptură în ciclul naturii sau în viaţa societăţii şi a omului. Momentele de moarte şi renaştere, sau de schimbare şi reînnoire au condus întotdeauna la o percepţie festivă a lumii”[3].

În 1918 bolşevicii au schimbat încă o dată tema acestui praznic (ca temele tuturor praznicelor) pe dobândirea puterii politice[4]. Pe 23 aprilie 1918, editorialul din Pravda afirma că celebrarea zilei de 1 mai în anii următori ar trebui să difere de cele anterioare. Articolul susţinea că vechile sloganuri ar trebui schimbate pentru a reflecta noua situaţie politică. El argumenta că sloganul principal ar trebui să fie: ,,Cel care nu munceşte, nu ar trebui nici să mănânce !”, deoarece proletariatul rus preluase deja frâiele puterii politice; argumenta de asemenea că sloganul ,,Război pe război !”, care reflecta hotărârea bolşevică de a pune capăt războiului cu Germania, ar trebui înlocuit cu ,,Trăiască un război drept pentru apărarea patriei mamă socialiste !”. În acelaşi fel, chemarea la întemeierea socialismului ar trebui înlocuită cu sloganul ,,Trăiască Republica Sovietică care aduce socialismul la viaţă !”

 

1 mai 1920
În Rusia sovietică - clădirea noii economii
În străinătate - grevă. Lupta pentru puterea sovietică

 

În primul deceniu după Revoluţie, abordarea zilei de 1 mai de către ideologii de partid reflecta de asemenea speranţa lor pentru o Revoluţie proletară mondială. Deoarece această speranţă dispărea treptat, entuziasmul pentru celebrarea ei a scăzut[5]. În 1926, de exemplu, propaganda pentru acest praznic în Pravda era minimă, şi era înlocuită de fapt cu propaganda pentru ziua de naştere a lui Lenin: ideologii comunişti utilizau faptul că Lenin era născut în aprilie şi încercau, deşi fără succes, să înlocuiască sărbătorirea Sfintelor Paşti cu celebrarea naşterii lui Lenin ca ’noul Dumnezeu’. Însă, după 1926, importanţa zilei de 1 mai a fost restabilită în ambele cotidiene cu semantici diferite ale ’celebrării muncii’.

 

Revoluţia din octombrie – începutul Noului An

După Revoluţia din octombrie, ideea stabilirii zilei de 7 noiembrie ca începutul noii ere devenise cât se poate de populară[6]. Mihail Kolţov, în articolul său ,,La mulţi ani ...” publicat în Pravda din 1 ianuarie 1925, în timp ce respinge data de 1 ianuarie ca începutul noului an, afirma explicit: ,,Acest ritual nejustificat va fi anulat curând ... [Noi] vom merge mai departe, pe propriul drum, cu propria istorie şi propria cronologie, nu de la naşterea lui Hristos, ci de la naşterea Revoluţiei”. Dar această idee fusese deja folosită în 1918, când a fost organizată prima aniversare a Revoluţiei. Articolul ,,Despre prima aniversare a Revoluţiei din octombrie”, publicat pe 22 octombrie 1918 în Izvestia, începea cu cuvintele: ,,Revoluţia este o nouă viaţă, o nouă eră”.

Bolşevicii nu au ascuns speranţa lor ca prima aniversare a Revoluţiei din octombrie să declanşeze revoluţia mondială. În Izvestia, pe 3 noiembrie 1918, de exemplu, noi citim:

,,Muncitorii şi ţăranii din Rusia, în timp ce se pregătesc pentru aniversarea Revoluţiei lor, sunt fericiţi să se pregătească pentru praznicul universal al poporului muncitor – praznicul revoluţiei socialiste mondiale. Revoluţia din octombrie devine o revoluţie mondială. Data din octombrie – această dată roşie în calendarul revoluţionar – stabileşte începutul noii cronologii nu numai în Rusia. Praznicul zilelor din octombrie este un praznic răspândit în lumea întreagă. Noi suntem ’în ajun’. În ajunul nu numai al marii aniversări a cronologiei revoluţionare. Noi suntem în ajunul triumfului Internaţionalei proletare”.

 

Poster intitulat ,,Revoluţia de la A la Z”, care înfăţişează o grupă a Armatei Roşii înarmată şi gata să apere ordinea vieţii muncitorilor. Mai mulţi oameni vin din diverse medii: marinari, soldaţi, muncitori şi ţărani şi stau în faţa unei clădiri administrative cu un steag roşu în vârf şi semnul ,,Soviet” (Consiliu). Fabricile cu coşuri fumegânde şi muncitori cu ciocane apar în fundal. Legenda rimată din partea de jos poate fi sumarizată astfel: ,,Sovietul” are nevoie de gărzi pentru a-i apăra pe muncitori de forţele care disturbă ordinea. Cele trei figuri ameninţătorare din prim plan: un cleric, un hoţ şi un burghez reprezintă acele forţe. Fiecare dintre ei are o agendă şi este gata de acţiune împotriva autorităţii publice. Clericul va propovădui o ideologie religioasă, hoţul va fura proprietatea publică, şi burghezul va sponsoriza o contra-revoluţie.

 

Articolele care tratează organizarea celebrării primei aniversări a Revoluţiei din octombrie repetă în mod persistent ideea de a face din această zi o ,,sărbătoare a unirii şi mulţumirii”[7]. Multe alte articole anunţă că în timpul zilelor de sărbătoare oamenii vor primi o raţie zilnică mai mare şi că vor fi servite mese gratuite. Există de asemenea multe articole care discută spectacolele teatrale contemporane. În mod remarcabil, cel mai important eveniment avea să fie arderea simbolică a vechiului regim în noaptea dinainte de 7 noiembrie:

,,Informaţie pentru cititori şi autorităţile din cartiere: în prima zi a celebrării, în seara de 6 noiembrie, nu vor fi demonstraţii, ci doar întruniri, conferinţe, concerte şi spectacole. După ele, însă, este propus ca celebrările să se încheie prin adunarea în pieţele principale ale fiecărui cartier, şi tema acestor întruniri de seară ar trebui să fie o anihilare simbolică a vechiului regim şi naşterea noului regim al celei de-a Treia Internaţionale”[8]. Păpuşi făcute din paie au fost efectiv arse chiar în Piaţa Roşie.

Declaraţia cea mai explicită cu privire la planul de a face din 7 noiembrie prima zi a Noului An este formulată în articolul ,,Cuvânt către elevii tineri”, publicat pe 2 noiembrie 1918:

,,Chiar acum are loc distrugerea solemnă, tragică şi fericită, despre care Marx spune că întreaga istorie a omenirii este o introducere banală la ea. Nu este nimic bizar în ideea că de acum încolo cronologia ar trebui să pornească de la data specială de 25 octombrie (7 noiembrie), şi nu de la naşterea lui Hristos, care şi-a pierdut semnificaţia pentru noi. Ceea ce Marea Revoluţie Franceză nu a realizat – reînnoirea totală a feţei pământului – o va înfăptui Marea Revoluţie Rusă”.

Aceasta arată că aniversarea Revoluţiei din octombrie în 1918 era plănuită ca o repetiţie a praznicului, care trebuia să înlocuiască sărbătorile de Crăciun, Noul An şi Masleniţa[9]. Naşterea noului regim trebuia să înlocuiască naşterea lui Hristos, şi datele de 6-7 noiembrie corespundeau perfect datelor din ianuarie când este prăznuit Crăciunul ortodox în Rusia. Toate caracteristicile tradiţionale ale prăznuirii Noului An au fost relatate în ziare: carnavalul de noapte, ceasul marcând ultimele clipe din zi, mulţime de mâncare, artificii, o mulţime zgomotoasă şi fericită, un oraş în întregime decorat. Arderea unei păpuşi de paie tradiţională în timpul prăznuirilor de Masleniţa, care simboliza sfârşitul sezonului rece şi renaşterea căldurii, a fost înlocuită cu arderea simbolurilor vechiului regim[10].

 

Festivalul păgân slav Maslenitsa, care are loc în săptămâna albă, înainte de Postul Mare
Corespunde carnavalului care are loc în Apus, în ţările predominant catolice

 

Relatările din ziare ale Noului An, 1 ianuarie, arată că ideologii bolşevici vedeau această zi doar ca pe un punct de plecare pentru socotirea zilelor calendaristice – adică, fără nici o semnificaţie reală ca sărbătoare. Această idee a fost reflectată mai târziu în calendare de asemenea:

,,Praznicul anului nou îşi are obârşia în perioada istorică a sclaviei, nicidecum în creştinism ... Ziua Anului Nou are semnificaţia sa doar pentru socotirea anilor, dar pentru un astfel de scop noi putem alege orice altă zi, de exemplu, aniversarea Revoluţiei din octombrie”[11].

Prima zi a Noului An era desemnată în ,,Reglementări” ca zi de odihnă. Însă, citind numerele din Pravda şi Izvestia din anii post-Revoluţie, noi putem conchide că crearea acestei zile de odihnă era doar o reacţie la situaţia politică a vremii, comparabilă cu o permisiune de a celebra sărbători religioase. Noul guvern nu a îndrăznit să respingă toate sărbătorile tradiţionale în noul calendar până în 1929, când ziua Anului Nou a fost în sfârşit respinsă ca zi de odihnă. Într-adevăr, această sărbătoare ar fi putut fi utilizată pentru a înlocui Crăciunul şi Boboteaza, însă este evident că ideea utopică de a porni noul an la 1 mai sau 7 noiembrie, şi începutul noii ere în 1917, a rămas populară până în 1954.

Cu toate acestea, ideologia oficială nu putea schimba percepţia de mare sărbătoare pe care populaţia o avea faţă de ziua Anului Nou. Ea a fost prăznuită în particular în Uniunea Sovietică chiar în timpul celei mai întunecate perioade a epurărilor lui Stalin. În ce priveşte un început simbolic al noii ere socialiste, data de 7 noiembrie 1917 a fost prezentată ca atare pe tot parcursul existenţei Uniunii Sovietice, în special în textele educaţionale propagandistice.

 

 

[1] Vladimir Dmitrievici Bonch-Bruevici (1873-1955) era unul din editorii de la Pravda şi Izvestia şi scria adeseori în aceste cotidiene pe tema noilor sărbători. Soţia sa, V.M. Velicikina (1869-1918), adunase deja lucrările literare dinainte de Revoluţia din februarie, cu intenţia de a le folosi în noile calendare sovietice. Textul ,,Reglementărilor” era în mod evident opera lui Bonch-Bruevici, deoarece documentul avea trei semnături: a lui V.I. Lenin, a secretarului şi a lui Bonch-Bruevici.

[2] ,,1 mai şi războiul”, Izvestia, 29 aprilie 1917.

[3] Mihail Bakhtin, Rabelais şi lumea sa, Cambridge: The M.I.T. Press, 1965, p. 9.

[4] Schimbarea anuală a sloganurilor pentru praznice era parte a politicii bolşevice pentru crearea noului an ritual sovietic.

[5] Sloganurile destinate zilei de 1 mai au continuat să se schimbe destul de radical până în 1922. A se vedea Christel Lane, Riturile conducătorilor: ritual în societatea industrială – cazul sovietic, Cambridge: Cambridge UP, 1981, p. 166.

[6] Este acceptat în mare măsură că cel mai important praznic al anului ritual sovietic a fost aniversarea Revoluţiei din octombrie. Însă, înainte ca acest fapt să se întâmple, erau necesari anii de propagandă. Cea mai completă imagine a creării acestei aniversări ca eveniment care a corespuns necesităţilor ideologice ale Partidului Comunist este oferită în cartea lui Frederick C. Corny, Vorbind despre octombrie: amintirea şi crearea Revoluţiei bolşevice, Ithaca: Cornell UP, 2004.

[7] ,,Către prăznuirea aniversării Revoluţiei din octombrie”, Izvestia, 2 noiembrie 1918.

[8] Idem.

[9] Despre păgânism în Rusia, a se vedea ,,Creştini ! Duceţi-vă acasă”. O renaştere a neo-păgânismului între Marea Baltică şi Transcaucazia.

[10] În articolele din perioada pre-aniversară există descrieri repetate ale conţinutului raţiei zilnice pentru 7 noiembrie. Conţinutul variază, dar untul este inclus în toate. În mod tradiţional, în timpul săptămânii de Masleniţa se mânca mult unt.

[11] Calendarul comunistului pe anul 1925, p. 159.