Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36
----------------

 

Carti in site

 

--------------------


Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/functions.php on line 194

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXVI)

 

Episodul anterior

 

15. ,,Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurându-se de ostaşi” (Luca 21, 20). Într-adevăr, Ierusalimul a fost asediat şi ocupat de armata romană; din acest motiv, evreii, de asemenea, au crezut că urâciunea pustiirilor s-a întâmplat atunci (potrivit Daniil 9, 27; Matei 24, 15), deoarece romanii, batjocorind ritul închinării evreieşti, au azvârlit capul unui porc în templu.

Aceasta am menţionat-o şi nu fără rost. Fiindcă urâciunea pustiirilor este venirea blestematului antihrist, deoarece el pângăreşte cugetul lăuntric cu sacrilegiul răuvoitor, stând potrivit istoriei în templu, pentru a cere pentru el însuşi scaunul puterii dumnezeieşti (potrivit II Tesaloniceni 2, 4). După tâlcuirea duhovnicească, se crede în mod potrivit că el stă, astfel că el doreşte să pună însemnul trădării sale pe bunăvoinţa oamenilor, argumentând din Scripturi că el este Hristos (potrivit Matei 24, 24).

16. Deci pustiirea va fi iminentă, deoarece mulţi vor cădea în greşeală şi se vor depărta de adevărata credinţă. Apoi, va fi Ziua Domnului pe care apostolul, de asemenea, a tâlcuit-o limpede, spunând că noi trebuie să luăm aminte ,,cum că ar fi sosit ziua lui Hristos. Să nu vă amăgească cineva pre voi nici într-un chip că va veni, de nu va veni mai întâi depărtarea, şi de nu se va arăta omul păcatului, fiul pieirii; potrivnicul şi care se va înălţa mai presus de tot cel ce se zice Dumnezeu, sau închinăciune; aşa cât să şază el în Biserica lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu, arătându-se pre sine cum că ar fi el Dumnezeu” (II Tesaloniceni 2, 2-4) etc.

17. Astfel, el va sta în templu, chiar în templul lăuntric al evreilor, el care Îl va tăgădui pe Hristos, într-un templu care nu este nepângărit, ci supus stricăciunii, care este fie împrejmuit de ruina necredinţei, fie subminat de violenţa mâniei, fie ars de focul dorinţelor. Şi, apoi, Ziua Domnului va veni în chip potrivit, şi zilele vor fi scurtate de dragul celor aleşi (potrivit Matei 24, 22), deoarece exact aşa cum Prima Venire a Domnului a fost pentru a plăti pentru păcate, tot aşa cea de-a Doua Venire va fi pentru a preîntâmpina păcatele, ca nu cumva mulţi să cadă în greşeala necredinţei.

18. Deci proorocii falşi (potrivit Matei 24, 11, 24), apoi foametea (potrivit Luca 21, 11). Spune-mi din nou despre vremurile lui Ilie, şi atunci tu vei descoperi proorocii obscurităţii, apoi Iezavel, apoi foamete, apoi secetă pe pământ (potrivit III Împăraţi 18, 2, 4, 19, 22). Din ce motiv ? Deoarece răutatea abunda, dragostea se răcise (potrivit Matei 24, 12). Apoi, dreptul era în pustie, cel rău la împărăţie.

19. Există de asemenea alt antihrist, creatorul său, adică diavolul, care se străduieşte cu mulţimea legiunii sale (potrivit Luca 8, 30) să asedieze Ierusalimul meu, sufletul meu, cu siguranţă, sufletul lui Dumnezeu, sufletul liniştit. Fiindcă ,,nu ne este nouă lupta împotriva trupului şi a sângelui; ci împotriva începătoriilor şi a domniilor şi a stăpânitorilor întunericului veacului acestuia” (Efeseni 6, 12). Deci este îndepărtarea, când sufletul se depărtează de el însuşi, şi din nou când se gândeşte la Domnul se teme şi este tulburat. Apoi, când acel antihrist domneşte, ,,până se va lua din mijloc” (II Tesaloniceni 2, 7), dreptatea departe a stat, răutatea stăpâneşte (potrivit Eclisiastul 3, 16; Isaia 59, 14), mai mult credinţa este rară, astfel că Domnul, ca şi cum S-ar îndoi, a spus: ,,Când va veni Fiul Omului, oare va afla credinţa pre pământ ?” (Luca 18, 8). Fie în ţara noastră, fie în mulţimea ţărilor.

Astfel, de asemenea, în alt loc: ,,Domnul din cer au privit preste fiii oamenilor, ca să vază de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pre Dumnezeu” (Psalmi 13, 2), nu fiindcă Domnul Se îndoieşte, ci deoarece credinţa era atât de rară printre oameni încât potrivit opiniei oamenilor, părea silit să Se îndoiască.

20. Prin urmare, potrivit Proorocului Daniil, urâciunea pustiirilor (potrivit Daniil 9, 27; Matei 24, 15) este când diavolul este în mijlocul templului; dar când prezenţa duhovnicească a lui Hristos a luminat pe fiecare nevoitor, cel rău este luat din mijloc şi dreptatea începe să domnească, care slobozeşte minţile credincioşilor de orice stăpânire.

21. Există şi un al treilea antihrist, Arie sau Sabelie, ba chiar toţi cei care ne ademenesc cu tâlcuire perversă sunt antihrişti. Deci ,,cela ce citeşte să înţeleagă” (Matei 24, 15); cel care înţelege nu este ademenit, astfel ca el să creadă minciuna în locul Adevărului, asemenea iudeilor care L-au tăgăduit pe Adevăratul Hristos; în consecinţă, ei îl vor crede pe cel care este fals a fi adevărat. Astfel, de asemenea, arienii, deoarece ei Îl neagă pe Hristos, nu îl vor tăgădui pe antihrist.

22. ,,Vai celor ce vor avea în pântece, şi celor ce vor apleca într-acele zile !” (Luca 21, 23). Deci zămislirea este plină de mustrare ? Dar, cu siguranţă, copiii sunt răsplăţile căsătoriei. Şi cum a binecuvântat Domnul pe Sarra, şi ea a dat naştere unui copil (potrivit Facerea 18, 10; 21, 2) ? Cum s-a rugat Ana şi a dat naştere (potrivit I Împăraţi 1, 10-20) ? Cum a primit fii Rahila, fiind binecuvântată (potrivit Facerea 30, 22-23) ? Sigur proorocii nu erau în eroare ? pe câtă vreme Domnul nu ar putea greşi. Dar Domnul a vorbit şi prin prooroci (potrivit Evrei 1, 1) şi, prin urmare, nici ei nu ar fi putut fi în greşeală. Atunci, cine ar putea pune de acord contradicţiile din mărturii ?23. Dar deoarece există război acolo, haideţi să ne întoarcem către Duhul păcii; fiindcă Pacea a spus: ,,Femeia când naşte, întristare are, căci a sosit ceasul ei; iar dacă naşte copilul, nu-şi mai aduce aminte de scârbă” (Ioan 16, 21), şi a adăugat: ,,Deci şi voi, întristare acum aveţi, ci iarăşi vă voiu vedea pre voi, şi se va bucura inima voastră” (Ioan 16, 22), pentru a arăta că partea celor desăvârşiţi este a fi bucuroşi şi a celor slabi a şovăi, ca şi cum încă temându-se de necunoscut. Dar despre aceasta, El a spus de asemenea mai sus: ,,Mâncau, beau, se însurau, se măritau” (Luca 17, 27), cu alte cuvinte, legându-se (singuri) de această viaţă şi înlănţuindu-se cu griji lumeşti. Acestea sunt într-adevăr cu copil, pentru care vaiul este proorocit, care lăţeşte grăsimea trupului lor şi pentru care paşii duhurilor lăuntrice devin înceţi, sterpi de virtuţi şi plini de păcate.

24. Dar nici cei cu copil nu sunt scutiţi de condamnare, aceia care, începând întreprinderea de fapte bune, nu au arătat încă nici un progres al sarcinii pe care au primit-o. Fiindcă sunt cei care zămislesc din frică de Dumnezeu, care spun: ,,Pentru frica ta Doamne, în pântece am luat, şi am chinuit” (Isaia 26, 18). Dar nu toţi dau naştere, nu toţi sunt desăvârşiţi, nu toţi pot spune: ,,Am născut duhul mântuirii tale” (Isaia 26, 18). Dar nu toate Mariile, care-L zămislesc pe Hristos de la Sfântul Duh, dau naştere Cuvântului. Sunt aceia care elimină Cuvântul înainte de vreme, înainte de a da naştere (potrivit Ieşirea 21, 22); sunt aceia care Îl au pe Hristos în pântece, dar nu L-au închipuit încă pe El, cărora le este spus: ,,Feţii mei, pre care iarăşi cu durere vă nasc, până ce se va închipui Hristos întru voi” (Galateni 4, 19).

Prin urmare, cei care sunt încă în pântece sunt născuţi ca nedesăvârşiţi; sunt mai desăvârşiţi deja aceia despre care este spus: ,,Prin evanghelie eu v-am născut pre voi” (I Corinteni 4, 15).

25. Deoarece sunt mulţi Părinţi prin evanghelie (potrivit I Corinteni 4, 15) şi multe Maici care nasc pe Hristos. Deci cine îmi arată pe Părinţii lui Hristos ? El Însuşi îi arată pe ei, spunând: ,,Cine este mama mea şi care sunt fraţii mei ? Oricine va face voia Tatălui meu celui din ceruri, acela este fratele meu şi sora şi mama mea” (Matei 12, 48, 50). Fă voia Tatălui, ca tu să poţi fi Maica lui Hristos. Mulţi au zămislit pe Hristos şi nu L-au născut. Astfel, oricine poartă dreptate, poartă pe Hristos; oricine poartă înţelepciune, poartă pe Hristos; oricine se trudeşte cu Cuvântul, trudeşte cu Hristos.

26. Există de asemenea cel care ,,a chinuit nedreptate, zămislit-a durere şi a născut fărădelege” (Psalmi 7, 14). Vai celor ce au în pântece (potrivit Luca 21, 23), care, grele la trup, sunt prea încete pentru a fugi de primejdie; vai celor pentru care nesimţitele suferinţe ale naşterii viitoare, prin care fiecare trup este zguduit, sunt semnele viitoarei judecăţi, ,,începătură a durerilor” (Matei 24, 8).

27. Mai mult, potrivit lui Moisi, dacă doi oameni, sfădindu-se, lovesc o femeie însărcinată, îi pricinuiesc ei pierderea sarcinii numaidecât (potrivit Ieşirea 21, 22). Deci să lăsăm o femeie bună să evite cearta, să urmeze pacea, ca ea să poată fi liberă de naşterea de copii şi să nu aştepte timpul de 9 luni; fiindcă naşterea cuvântului este în plinătatea nu a timpului, ci a sârguinţei. Căci (dreptul) ,,sfârşindu-se curând au plinit ani îndelungaţi” (Înţelepciunea lui Solomon 4, 13). În contrast, sufletul nedesăvârşit este lovit şi pierde cuvântul pe care l-a zămislit.

Dar vai celui care a smintit pe unul dintr-aceşti mici (potrivit Luca 17, 2), vai celui care a lovit o femeie însărcinată ! Fiindcă dacă ea poartă un copil încă neînchipuit, există o amendă: ,,Iar de va fi pruncul închipuit, va da suflet pentru suflet. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână” (Ieşirea 21, 23-24).

28. Dar de ce ochiul sau mâna, când copilul care este născut prematur, cu toate că perfect închipuit, are atât ochi cât şi mână ? De aici, pare că fiecare trebuie să fie condamnat în aceeaşi măsură în care el a vătămat. Căci dacă vreun eretic sau schismatic scoate un catehumen, ca să spunem aşa, din pântecele sufletului sau Bisericii în travaliu, el este pedepsit mai puţin aspru; dacă el scoate un credincios, sever. Prin urmare, tu trebuie să te fereşti, ca nu cumva prin sfadă cu cineva tu să loveşti Biserica; deci, ,,de întrebările cele nebune şi neînţelepte te fereşte, ştiind că nasc vrajbe” (II Timotei 2, 23), prin care Biserica, ca şi cum ar fi în travaliu, este jignită de lovirea întregului ei Trup.

29. Aşadar, umple trupul tău numaidecât, ca tu să poţi curând să dai naştere. Ascultă cum îl poţi umple şi cu ce: ,,Din rodurile gurii umple omul pântecele său, şi din roadele buzelor sale se va sătura” (Pildele lui Solomon 18, 20).

30. Sublima judecată a lui Solomon privind maicile care alăptau şi în disputa celor două femei m-a învăţat că chiar dacă ele erau scutite de durerea naşterii de prunci, ele încă şovăie în teama recunoaşterii copiilor lor, deoarece prin beţia ei, fiindcă alăptează, somnul vine asupra ei, mama stă culcată pe copil, neagă ce-i al ei, propriu, şi caută ce-i al altuia. Dar cea care nu şi-a omorât copilul este în primejdie pentru propria viaţă, deoarece ea rămâne credincioasă nesiguranţei judecăţii (potrivit III Împăraţi 3, 16-28).

31. Prin urmare, haideţi să ne grăbim şi noi să înţărcăm copiii noştri, ca nu cumva Ziua Judecăţii sau a morţii să ne afle ca părinţi ai faptelor nedesăvârşite. Isaac când a fost înţărcat nu a fost primejdios pentru somnul mamei sale, şi Avraam a făcut ospăţ mare când Sarra l-a înţărcat pe fiul ei (potrivit Facerea 21, 8). David, când (este) înţărcat, nădăjduieşte spre răsplătirea sufletului său (potrivit Psalmi 130, 4); apoi, corinteanului la începutul credinţei, încă slab, nu-i este dată hrană mai vârtoasă decât laptele (potrivit I Corinteni 3, 2), dar când este întărit cu pâine vârtoasă a crescut până la plinătatea vârstei desăvârşite (potrivit Efeseni 4, 13; Evrei 5, 12). Astfel, grija de a da naştere nu este îndeajuns, decât dacă iscusinţa îngrijirii este la îndemână.

32. Astfel, pentru tine, ca pentru Maria, Cuvântul va creşte în timpul zilei şi înţelepciunea urmează cu anii (potrivit Luca 2, 52). Dacă se întâmplă aşa, dacă tu păzeşti toate cuvintele dreptăţii în inima ta (potrivit Luca 2, 19) şi nu aştepţi vremea bătrâneţii, ci unită în floarea anilor tăi cu un bărbat drept, tu zămisleşti numaidecât înţelepciune fără stricăciunea trupului tău, tu vei da naştere curând, vei îngriji curând. Iată, pentru mine, Pavel: ieri un prigonitor (potrivit Faptele Apostolilor 9, 1), astăzi un credincios (potrivit Faptele Apostolilor 9, 18), mâine un propovăduitor (potrivit Faptele Apostolilor 9, 20).

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei