Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36
----------------

 

Carti in site

 

--------------------


Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/functions.php on line 194
Alfabetul duhovnicesc (XIX)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 
Partea a II-a
Capitolul 7
Despre aceea că se cuvine să ne păzim de râs, vorbire în deşert şi nelegiuire
  1. Păzeşte-te de râs, vorbire în deşert şi nelegiuire, pentru ca să nu risipeşti cele adunate cu plâns. Râsul necuviincios risipeşte binele din suflet, depărtează harul Domnului, ucide aducerea aminte de moarte, aduce uitarea Înfricoşătoarei Judecăţi. Râsul este o însuşire copilărească, semn al inimii iubitoare de desfătare, al sufletului slab şi fără de curaj; în orice împrejurare, râsul nu ne este trebuincios.
  2. Păzeşte-te de râs, ca să nu-ţi fie pagubă împotriva plânsului ce te învaţă binele, ca să nu-ţi fie pustiit sufletul de toată virtutea, ca să nu te cuprindă ruşinea păgubitoare, ca să nu cazi în plasele diavolului. Plânsul este nemăsurat mai bun decât râsul, căci Hristos nu-i fericeşte pe cei ce râd, ci pe cei ce plâng: Fericiţi – spune, nu cei ce râd, ci – cei ce plâng, că aceia se vor mângâia (Matei 5, 4). Şi vai celor ce râd, că aceia vor plânge. Cei ce pricinuiesc râs se vor ruşina în veacul viitor.
  3. Ce ai, omule, vrednic de râs, de bucurie şi de veselie în această lume ? Ce ai, cu care eşti încredinţat că se poate dobândi mângâiere ? Viaţa ta este plină de necaz, întristare şi oftat, iar tu petreci vremea ta în râs şi nelegiuiri ! Viaţa ta este plină de plâns şi tânguire, iar tu te veseleşti şi petreci ! Aceasta este lucrarea nechibzuinţei tale: nu ştii cu ce ai a te mângâia. Nu ştii ce îţi este de folos şi ce este vrednic spre dobândire pentru veşnica mântuire. Nu cu acestea să te mângâi, ci de Domnul, întru care este veşnica ta mângâiere.
  4. Păzeşte-te de râs, de vorbirea în deşert şi de nelegiuire, ca să nu te lipseşti de harul lui Dumnezeu şi să pustieşti sufletul tău, căci râsul şi nelegiuirea alungă harul Domnului, răcesc inima, împovărează sufletul, întunecă conştiinţa, întristează îngerii, veselesc pe diavoli – este izvor a toată îndrăzneala, pricinuitorul păcatului, povăţuitorul desfrâului şi înaintemergătorul a toată necurăţia.
  5. Afară de nevoie, niciodată nu dori să zici sau să vesteşti ceva. Căci, de obicei, din aceasta se naşte mult rău. Mai mult decât toate patimile, patima multei grăiri pe nesimţite şi cu lesnire face rău. Adeseori, începând cu cuvinte dumnezeieşti, trecem la grăire de rău, jurăminte şi toată răutatea. Aşadar, păzeşte-te să-ţi fii tu însuţi potrivnic: Moartea şi viaţa sunt în mâna limbii; iar cei ce îşi stăpânesc limba vor mânca roadele ei (Pildele lui Solomon 18, 21), grăieşte Solomon.
  6. Tăcerea este începutul curăţirii sufletului şi, pe cel care râvneşte, fără de trudă îl învaţă toate poruncile. Apostolul Iacov spune că limba este neînfrânată răutate, plină de otravă aducătoare de moarte. Cu dânsa binecuvântăm pre Dumnezeu şi Tatăl; şi cu dânsa blestemăm pre oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu (Iacov 3, 8-9). Convorbirile au trebuinţă de multă luare aminte: în ce duh şi înspre ce vei vorbi, în ce vreme şi ce anume şi cu ce ţel ... Cel care îndrăgeşte să vorbească trebuie să ţină minte toate acestea, iar cel care este tăcut a săvârşit deja acestea şi le-a plinit.
  7. Fereşte-te de vorbirea în deşert, de râs şi de nelegiuire, chiar şi de cel mai mic cuvânt în van, căci în ziua Judecăţii vei da seama şi pentru cel mai neînsemnat cuvânt, după cum a grăit Domnul (potrivit Matei 12, 36). De aceea şi David, rugându-se pentru aceasta lui Dumnezeu, zice: Pune Doamne strajă gurii mele, şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să tăgăduiesc răspunsurile cele din păcate (Psalmi 140, 3-4). Zis-am, păzi-voiu căile mele, ca să nu greşesc eu cu limba mea. Pus-am gurii mele pază, când a stătut păcătosul împotriva mea (Psalmi 38, 1-2).
  8. De ce te-ai mângâia cu râs şi cu nelegiuire, care nu-ţi sunt de folos ? Nu ai trăit încă toate necazurile lumii acesteia şi îţi pui deja mângâierea ta în râs şi nelegiuire ! Nu te-ai slobozit încă de plâns, dar deja te mângâi cu râs şi grăire în deşert ! În această lume nu ai nimic vrednic de bucurie, iar tu te dedai râsului ?! Nu pricep gândurile tale: oare chiar nu ştii că în această lume toate sunt vrednice de plâns, iar nu de râs, vrednice de tânguire, iar nu de bucurie ? Căci te afli în valea plângerii, şi nu în ţara mângâierii; în pribegie şi nu în patrie şi pentru această pricină trebuie să te tânguieşti şi nu să te veseleşti, să plângi şi nu să râzi şi să faci nelegiuiri.
  9. Cel care pierde şi un lucru mic, se tulbură mult şi se necăjeşte, iar tu pierzând veşnica ta patrie, râzi şi te veseleşti, nicidecum nu te necăjeşti pentru aceasta şi nici nu o cauţi ! Fiind în pribegie, te răcoreşti, de parcă ai fi în patria ta veşnică ?! Unde ar trebui să plângi şi să te tânguieşti, acolo tu râzi şi te veseleşti ?! Acolo unde trebuie să te grijeşti şi să te străduieşti de slobozirea din robia ta, tu te dedai lipsei de grijă şi dormi ?! Cel care este în prinsoare în ţară străină, fiind strămutat dintr-un pământ în altul şi aflându-se în robire vremelnică este mâhnit şi tulburat foarte, iar tu, izgonit fiind din rai, întru această lume – în loc de viaţă fiind osândit la moarte, lipsit de slobozenie şi aşezat în robie, muncind neîncetat în ţară îndepărtată, în stare vrednică de plâns – nu simţi nimic din toate acestea: nu duci dorul patriei tale paşnice, iubite, slobode, veşnice; nu simţi şi nu te grijeşti de răscumpărarea ta şi slobozenia ta ! Acesta este semn învederat al nechibzuinţei şi al orbirii tale.
  10. Aşadar, păzeşte-te de râs ca să nu ai parte de plânsul veşnic. Păzeşte-te de grăirea în deşert şi nelegiuire, ca să nu regreţi apoi cu amar când la ieşirea sufletului tău vei vedea sărăcia lui, când nu te vei mai putea ajuta cu nimic. Vai dacă ai fi cunoscut ! Dacă ai fi văzut ce va fi după aceasta ! Niciodată nu ai fi voit să fii nepăsător, niciodată nu ai fi risipit timpul în râs şi nelegiuiri. Au râs şi alţii altădată, iar acum plâng; s-au bucurat, iar acum se tânguiesc şi niciodată nu vor înceta să se tânguiască ... Cu osebire păzeşte-te de râs, după săturarea cu hrană şi băutură, căci atunci, după obicei, năvăleşte asupră cu putere. De se va întâmpla însă cândva să greşeşti întru aceasta, să nu laşi această cădere fără mare pocăinţă.