Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36
----------------

 

Carti in site

 

--------------------


Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/functions.php on line 194

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (VIII)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

IV. Iubirea evanghelică şi altruismul omului [continuare]

În primul rând, este imposibil ca cineva să fie numit ,,creştin”, ba chiar mai mult ,,creştin adevărat”, dacă nu crede în Hristos, chiar dacă face bine altora. Creştinismul nu presupune numai fapte bune. Nu înseamnă doar moralitate. Creştin este persoana care acceptă în întregime învăţătura Domnului Iisus Hristos. Creştinul adoptă această întreagă învăţătură ca fiind viziunea sa de viaţă. Iisus Hristos ne-a învăţat nu numai să facem bine aproapelui, ci ne-a vorbit şi despre credinţa în Dumnezeu şi în El, ca Fiu întrupat al lui Dumnezeu, transformând această credinţă într-o condiţie necesară mântuirii. Fără credinţa că Iisus este Fiul lui Dumnezeu nu poate exista ideea de creştinism. Facerea de bine ca impuls al unei motivaţii necunoscute nu se poate egala cu religia creştină.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (VII)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 

Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (XV)

de ieromonah Serafim Rose

 

Episodul anterior

 

IV. Programul nihilist

Război împotriva lui Dumnezeu, rezultând în proclamarea domniei nimicului, care înseamnă biruinţa incoerenţei şi absurdităţii, al cărui întreg plan este prezidat de satan: aceasta este pe scurt teologia şi semnificaţia nihilismului. Dar omul nu poate trăi într-o asemenea negare flagrantă; spre deosebire de satan, el nu o poate nici măcar dori de dragul ei [al negării], ci doar confundând-o cu ceva pozitiv şi bun. Şi în realitate nici un nihilist – cu excepţia câtorva momente de frenezie şi entuziasm, sau poate disperare – nu a înţeles vreodată negarea sa ca pe altceva decât un mijloc către un scop mai înalt: nihilismul promovează scopurile sale satanice prin intermediul unui program pozitiv. Cei mai violenţi revoluţionari – un Neceaev sau Bakunin, un Lenin sau Hitler, şi chiar practicanţii demenţi ai „propagandei faptei” – visau la „noua ordine” pe care ar fi făcut-o posibilă distrugerile lor violente ale Vechii Ordini; Dada şi „anti-literatura” caută nu distrugerea totală a artei, ci calea către o „nouă” artă; nihilistul pasiv, în apatia şi disperarea sa „existenţiale”, susţine viaţa doar prin speranţa vagă că el poate găsi totuşi un soi de satisfacţie ultimă într-o lume pe care pare să o nege.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXI)

 

Episoadele anterioare

 

CARTEA A VIII-A

(Luca 16, 16 - 19, 28)

80. ,,Şi a fost când s-au apropiat el de Ierihon, un orb şedea lângă cale” (Luca 18, 35). În Evanghelia după Sfântul Matei, doi oameni sunt descrişi (potrivit Matei 20, 30), dar aici unul; acolo, când El părăsea Ierihonul (potrivit Matei 20, 29), aici, când El Se apropia de Ierihon. Dar nu există nepotrivire; pentru că de vreme ce chipul poporului păgân este în acest caz un om care prin binecuvântarea dumnezeiască a primit limpezimea vederii sale pierdute, nu este nici o diferenţă dacă el (poporul păgân) a primit vindecarea printr-unul sau doi, întrucât, luându-şi obârşia din Ham şi Iafet, fiii lui Noe (potrivit Facerea 10, 1), el arată pe cei doi autori ai neamului său în cei doi orbi.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XIII)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet

 

Episodul anterior

Partea a II-a

Capitolul 1

Despre aceea că în toate lucrurile trebuie să ne păzim de lauda cea deşartă

  1. Laudă Ierusalime pre Domnul, laudă pre Dumnezeul tău Sioane – grăieşte Proorocul David (Psalmi 147, 1). Nimeni nu poate fi vrednic de laudă şi proslăvire întru toate, afară de Unul Dumnezeu, care toate le-a zidit. Lăudaţi pre Domnul toate neamurile, lăudaţi-l pre el toate popoarele (Psalmi 116, 1). Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac. De la răsăriturile soarelui până la apusuri, lăudat este numele Domnului (Psalmi 112, 2-3).

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
A. Reformaţia lui Luther sau luteranismul. Începutul şi răspândirea reformaţiei în Germania
3. Succesul lui Luther în Germania
 
§. 169. Cum s-a înfiinţat protestantismul sau reformaţia
A. Reformaţia lui Luther sau luteranismul. Începutul şi răspândirea reformaţiei în Germania 
4. Luteranismul în Germania victorios în lupta cu romano-catolicismul

Curând după moartea lui Luther, chiar în acelaşi an, începu războiul Schmalkaldic, între liga de la Schmalkald şi împărat; în acest război liga fu cumplit umilită de împărat (1547) cu ajutorul chiar al unui coreligionar al ligii de la Schmalkald Mauriciu, duce de Saxa (1541-1553), în vârstă de 26 ani. El era rudă cu principele elector al Saxoniei şi ginere al landgravului de Hessa; pentru apostazia lui obţinu de la împărat demnitatea de elector, pe care Ioan Frideric Mărinimosul († 1554) o pierdu ca pedeapsă.

Citește mai departe...

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (VII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episoadele anterioare

 

Păcate împotriva fericirii a doua

Vai vouă celor ce râdeţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tângui (Luca 6, 25).

 

Mulţi îşi umplu pustiul vieţii cu râs. Muncesc ca să-şi câştige pâinea, se ostenesc în vremea hotărâtă pentru asta; dar rămânând singuri, se plictisesc, sunt apăsaţi de lipsa de rost a zilelor lor pe pământ şi, ca să nu sufere de deznădejde chinuitoare, se lasă pradă petrecerilor păcătoase, râsului şi feluritelor plăceri. Se adună împreună cu prieteni, ca să bea sau să bârfească, să joace cărţi şi table, ca să omoare timpul, merg în vizite şi prin berării, unde îşi umplu ochii cu ispite, iar seara târziu se întorc acasă şi mai nefericiţi decât erau înainte să iasă afară la distracţie.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (III)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

Turcul se întoarce la tipicul lui ancestral [continuare]

Aşadar, în anul 1876, când Abdul Hamid şi-a rotit privirile peste imperiul său zdrenţuit, primejdia cea mai mare i s-a părut a veni dinspre Armenia. Pe bună dreptate sau nu, credea că armenii, ca şi românii, bulgarii, grecii sau sârbii, intenţionau să-şi reînvie naţiunea independentă medievală şi ştia că Europa şi America ar fi sprijinit un asemenea demers. În textul Tratatului de la Berlin, care pusese capăt definitiv războiului ruso-turc, exista un articol în temeiul căruia Puterile europene păstrau o mână protectoare asupra armenilor. Cum putea sultanul să scape, o dată pentru totdeauna, de această ameninţare ? Cu o administraţie luminată, care i-ar fi făcut pe armeni oameni liberi, stăpâni pe viaţa şi proprietăţile lor, care le-ar fi dat drepturi civile şi religioase, mai mult ca sigur că armenii ar fi devenit cetăţeni model, paşnici şi loiali. Dar sultanul nu era capabil nici măcar să înţeleagă o asemenea formă de statalitate, necum s-o aplice. Se pare că în mintea lui Abdul Hamid s-a conturat treptat ideea că într-un singur fel putea scăpa Turcia de problema armenească, şi anume scăpând Turcia de fapt de armenii înşişi. Anihilarea fizică a celor aproape 2 milioane de armeni – bărbaţi, femei şi copii – prin masacre organizate şi orchestrate de stat, apărea drept singura modalitate sigură de a preveni dezmembrarea pe mai departe a Imperiului Otoman.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXIV)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

24. BISERICA ÎN PERICOL !

,,Cum va fi Biserica în mileniul al treilea ?”, este întrebarea retorică pusă într-un articol cuprinzător dedicat Papei Ioan Paul al II-lea[1]. Bineînţeles, papiştii asociază răspunsul la această întrebare cu Vaticanul şi cu conducătorul său actual, care ,,chiar de la începutul pontificatului său nu a încetat să lupte pentru cauza ecumenismului, considerând că mai devreme sau mai târziu Bisericile creştine se vor uni, şi cu cât mai devreme, cu atât mai bine, ţinând cont de circumstanţele de astăzi. Ioan Paul al II-lea ... este fără îndoială conştient că el este unul dintre cei capabili de a face ireversibilă mişcarea care a început astăzi; şi cei din cercul său apropiat – cardinalul Ratzinger, monseniorul Lustiger, monseniorul Etchegaray ... – împărtăşesc cu toţii aceeaşi convingere”[2].

Citește mai departe...

Monahismul – scutul de apărare al Ortodoxiei (VII)

- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

 

Episoadele anterioare

 

Erezia lui Nestorie şi ripostele imediate

După cel de-al II-lea Sinod Ecumenic s-a impus Ortodoxia, şi creştinismul se întindea ,,până la marginile pământului”. Cu toate acestea, o nouă vijelie năprasnică avea să tulbure liniştea Bisericii şi să dezbine poporul credincios. În anul 428, în scaunul episcopal al Constantinopolului, a urcat Nestorie, predicator cu darul elocinţei şi ascet cu vieţuire aspră. Însă acest bărbat vanitos avea credinţe cu totul stricate şi hulitoare, care răsturnau literalmente taina cea ascunsă din veci (Coloseni 1, 26) şi mântuirea neamului omenesc.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXXI)

 

Episoadele anterioare

 

Omilia a IX-a (Iezechiil 40, 39-43)

1. Ce trebuie să spunem despre înţelesurile mistice ale Proorocului Iezechiil – noi care de-abia înţelegem cuvintele însele ale istoriei sale ? Căci iată că el spune:

,,Şi la pridvorul porţii două mese dincoace, ca să junghie pre ele arderea de tot cea pentru păcate, şi cea pentru neştiinţă. Şi dinapoia curgerii arderilor de tot, care caută spre miazănoapte, două mese către răsărituri din dosul celei a doua, şi la pridvorul porţii despre răsărit opt mese. Patru mese de o parte, şi patru mese de altă parte din dosul porţii, preste acelea junghiau jertfele, şi arderile de tot în preajma celor opt mese ale jertfelor (Iezechiil 40, 40-42 – însă citatul folosit de Sfântul Grigorie diferă în câteva puncte: Şi la foişorul porţii două mese dincoace şi două mese dincolo, ca să junghie pre ele arderea de tot (holocaustul) şi jertfa pentru păcat şi jertfa pentru neştiinţă. Şi în partea din afară care merge către intrarea porţii care urcă spre miazănoapte două mese: şi de cealaltă parte înaintea foişorului porţii două mese. Patru mese de o parte, şi patru mese de altă parte: la părţile porţii erau opt mese, pe care junghiau jertfele”).

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XVI)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

XIII. Roadele adevăratei rugăciuni [continuare]

6. Cea de-a şasea roadă a adevăratei rugăciuni este neîncetata îmbogăţire în virtuţi – aceste podoabe strălucitoare ale sufletului –, precum şi primirea de mângâieri cereşti de nedescris şi bucurii curate întru Sfântul Duh. Sfântul Efrem Sirul scrie: ,,Culmea faptelor bune este neîncetata petrecere în rugăciune, prin care, întorcându-ne către Dumnezeu, putem în fiecare zi să dobândim şi celelalte virtuţi ... Prin rugăciune se săvârşeşte întru cei vrednici, prin părtăşia cu Dumnezeu, o oarecare părtăşie tainică cu lucrurile cele duhovniceşti ... Acela care se nevoieşte să rămână necontenit în rugăciune, în fiecare zi se ridică până la iubirea duhovnicească cea mai înaltă şi până la cea mai aprinsă legătură către Dumnezeu, după cum este spus: Dat-ai veselie în inima mea (Psalmi 4, 7). Domnul spune: Împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este (Luca 17, 21). Iar această petrecere a Împărăţiei înlăuntrul nostru ce altceva înseamnă în afară de veselia duhovnicească ce rodeşte în sufletele vrednice ! Iar dacă în Împărăţia Cerurilor, întru veşnica lumină, sfinţii vor cerca dulceaţă, bucurie şi duhovnicească veselie, atunci sufletele credincioase încă de pe aici se învrednicesc să primească zălogul şi începătura tuturor acelora prin părtăşie lucrătoare cu Sfântul Duh”.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (VI)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 
Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

Pastorală‌ ‌la‌ ‌Învierea‌ ‌Domnului‌ ‌nostru‌ ‌Iisus‌ ‌Hristos‌ ‌

Anul‌ ‌mântuirii‌ ‌2021‌ ‌

 

Iubitului‌ ‌nostru‌ ‌cler,‌ ‌cinului‌ ‌monahal‌ ‌și‌ ‌tuturor‌ ‌iubitorilor‌ ‌de‌ ‌Hristos‌ ‌creștini,‌ ‌

 

Hristos‌ ‌a‌ ‌înviat !‌ ‌

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Ps. 117:23). A sosit marele praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, care de mai bine de două mii de ani aduce bucurie creștinilor. Aceasta este sărbătoarea sărbătorilor, care, după cum spune Sf. Ioan Gură de Aur, veselește pe tot creștinul, pe cel care a postit și pe cel care n-a postit. Aceasta este o bucurie lăuntrică, trimisă de sus de la Dumnezeu celor care urmează și ascultă cuvintele spuse de Mântuitorul. 

Citește mai departe...

ANUNŢ
 
Site-ul nostru intră într-o mică vacanţă de 2 săptămâni, pe perioada Săptămânii Patimilor şi a Săptămânii Luminate.
Vom reveni luni 27 aprilie/10 mai cu noutăţi.
 
* * *
 
Arătate celui dintre sfinţi părintelui nostru Dimitrie, mitropolitul Rostovului
 
de Nicolae Cabasila
 
- 1956 -
 
Evanghelia biruinţei asupra morţii
de episcop Nicolae Velimirovici
 
a arhimandritului Galaction Cordun (1922),
primul Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit (1955-1959)
 
Lumea 65 2
 
* * *
 
Despre Sfânta Lumină de la Mormântul Domnului şi alte minuni de Sfintele Paşti
» I. Biserica Învierii Domnului din Ierusalim, locul unde are loc minunea Sfintei Lumini
» II. Istoricul Bisericii Învierii Domnului
» III. Minunea care are loc an de an la Sfântul Mormânt al Domnului
 
Mărturii despre Sfânta Lumină, care se pogoară la Sfântul Mormânt de Învierea Domnului
 
O cronică din secolul al XIX-lea
 
Învierea şi minunile pe care le-a făcut Domnul nostru Iisus Hristos în iad
 
PC. Pagini duhovnicesti 07-17
 
 
 

POSTUL MARE 2021

A Doua Venire a lui Hristos

 

Luând cunoştinţă cu ce preţ nemărginit a fost răscumpărată mântuirea noastră, care va fi atunci pedeapsa celor care mărturisesc a fi urmaşii lui Iisus Hristos, dar care nu se supun cu umilinţă la ascultarea de cerinţele Răscumpărătorului lor, şi care nu-şi iau crucea, ca nişte ucenici ai lui Hristos, să-L urmeze de la iesle până la cruce ?

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XII)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet

 

Episodul anterior

Capitolul 12

Despre aceea că nu se cuvine să ne alipim inima noastră de lucrurile de acum şi să nu căutăm pace şi mângâiere întru desfătările pământeşti, ci să le căutăm pe acestea întru Unul Dumnezeu

  1. Omule ! Slobozeşte-te de împătimirea pământească, pentru ca nu cumva, robindu-te desfătărilor fără de rost, să te legi cu laţurile tânguirii veşnice. Nu-ţi alipi sufletul de lucrurile ce-ţi stau înainte, ca să nu te înşeli cu ele, ca în dorinţele din vis. Nu căuta liniştea în desfătările pământeşti şi mângâierea în patimile trupeşti, ci caută acestea întru Domnul, care toate le-a făcut. Având cele pământeşti, fii ca şi cum nu le-ai avea; primind – ca şi cum nu ai primi; mâncând – ca şi cum nu ai mânca; bând – ca şi cum nu ai bea; fii slobod de toate cele pământeşti, ca să te poţi alipi cu toată inima ta de Unul Dumnezeu. Toate cele pământeşti există pentru puţină vreme, însă harul Domnului este veşnic. Desfătarea pământească nu îţi dă linişte, iar patima trupească nu aduce mângâiere statornică sufletului, ci pricinuieşte tulburare necontenită şi nemulţumire neîncetată. Chiar dacă ai trăi şi mii de mii de ani în desfătări trupeşti, niciodată nu vei afla întru acestea pace şi linişte.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
A. Reformaţia lui Luther sau luteranismul. Începutul şi răspândirea reformaţiei în Germania
2. Sistemul lui Luther
 
§. 169. Cum s-a înfiinţat protestantismul sau reformaţia
A. Reformaţia lui Luther sau luteranismul. Începutul şi răspândirea reformaţiei în Germania
3. Succesul lui Luther în Germania

Lumea credea acum că Luther este mort; însă câteva manifeste caustice, ce publică el, o convinse că n-a murit. Nu mult a stat el şi personal în azilul său involuntar. Mai întâi imprudenţa amicilor şi partizanilor săi l-a readus în vălmăşala luptei. La Wittenberg, amicul său Carlstadt (Andrei Bodenstein) a fost păşit în fruntea unui partid, care voi a aplica în mod extrem ideile lui şi iată cum: împăratul avea războaie departe de Germania; deci în acel timp fiecare principe putea face ce voia; cum principele Saxoniei era favorabil ideilor lui Luther, în Saxonia nu era teamă de edictul din Vorms. Aderenţii lui Luther deci începură la Wittenberg a arunca din biserică icoane, orgi etc şi a reforma cu forţa cultul şi pietatea.

Citește mai departe...

SFINTII DIN CATACOMBELE RUSIEI (VII)

Mitropolitul Iosif al Petrogradului († 1938) şi începutul Bisericii din Catacombe

de profesor I.M. Andreev

 

Episoadele anterioare

 
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă;
temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul
să le piardă în gheena
(Matei 10, 28)
 

Mitropolitul Iosif însuşi a fost foarte curând arestat şi trimis în exil în Asia Centrală. Chiar în exil şi în închisoare, autorităţile persecutau religia şi interziceau slujbele religioase, şi astfel pe tot pământul rus, acest unic lagăr de concentrare vast, în perioada de după 1927, ,,iosifiţii” au fost transformaţi într-o Biserică din catacombe. Toată măsura faptelor eroice şi suferinţelor acestei Biserici se va vădi doar în Ziua Domnului. Dar chiar înainte de acea vreme dorită cu înflăcărare, este cu putinţă a întrezări câteva fragmente mici din istoria ei. Următoarea relatare la prima mână a fost scrisă de către Natalia V. Urusova, care a reuşit să fugă din Uniunea Sovietică în timpul celui de-al doilea război mondial şi a murit în 1968 în New York.

Citește mai departe...

POSTUL MARE 2021

Revizuirea procesului lui Iisus Hristos

 

Un lucru minunat s-a petrecut în zilele noastre, s-a revizuit procesul lui Iisus Hristos şi se găseşte că Acesta a fost nevinovat, iar strămoşii vinovaţi de crima uciderii Fiului lui Dumnezeu. Bineînţeles că nici justiţia romană nu are mai puţin vină.

Spre o mai bună edificare, redăm în cele ce urmează un scurt raport despre revizuirea procesului de judecare a lui Iisus:

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (II)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

Turcul se întoarce la tipicul lui ancestral [continuare]

Acum, în vremuri recente, a început să-şi facă loc în conştiinţa turcilor mai inteligenţi, mai progresişti, şi acea dezvoltare a istoriei moderne care părea cel mai greu de înţeles pentru turcul tradiţional. Au apărut lideri care vorbeau, chiar dacă destul de timid la început, despre noţiuni ca ,,libertate”, ,,sistem constituţional”, ,,auto-guvernare” şi pentru care Declaraţia de Independenţă conţinea anumite adevăruri aplicabile, în principiu, şi sub islamism. Asemenea spirite vizionare au început să viseze la răsturnarea sultanului autocrat şi la înlocuirea domniei lui atotputernice cu un sistem parlamentar. Despre felul cum s-a ridicat şi a eşuat mişcarea Junilor Turci, sub conducerea unor lideri precum Talaat, Enver, Gemal şi acoliţii lor, membri ai Comitetului ,,Uniune şi Progres”, am mai vorbit. Ceea ce vreau să subliniez aici este faptul că această mişcare presupunea iniţial o schimbare radicală a mentalităţii turceşti, mai ales în privinţa tratamentului aplicat populaţiilor supuse.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXIII)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

24. ACORDUL DE LA BALAMAND. O ,,ÎNRUDIRE” DUBIOASĂ[1]

 
,,Latinii nu sunt doar schismatici, ei sunt şi eretici.
Prin urmare, noi pur şi simplu nu ne putem uni cu ei”
Sfântul Marcu al Efesului[2]
 

,,Este o turmă mică care nu are nici o oaie neagră” – spune un proverb. Într-o ,,familie” ecumenistă, toate sunt oi negre cu pecetea lui Iuda Iscarioteanul pe ele[3]. Ce se poate spune despre arhiepiscopul australian Stelian (din Patriarhia Constantinopolului), care huleşte pe Sfântul Duh în predica sa susţinând că ,,Biserica individuală şi chiar întreaga Biserică nu a primit niciodată îndeajuns darurile Duhului” şi că ,,tocmai de aceea binecunoscutele însuşiri ale Bisericii, ca fiind ’una, sfântă, sobornicească şi apostolească’, rămân până în ziua Parusiei atât daruri, cât şi postulate totodată” ?![4]

Citește mai departe...

Despre îndeplinirea unui plan monstruos: unirea lui Hristos cu Veliar (II)

de arhiepiscop Ilarion Troiţki

 

Episodul anterior

 

Dragul meu prieten,

Nu vedem noi ceva cât se poate de asemănător cu propriii ochi ? Evenimentele care au loc înaintea ochilor noştri nu ne aduc în minte fără să vrem contemplarea duhovnicească a Proorocului Noului Testament ? Compară cuvintele de mai sus din Cartea Apocalipsei cu faptele şi acţiunile membrilor Bisericii Vii şi renovaţioniştilor ! Nu sunt ele aplicabile lor, aproape în cel mai mic detaliu ?!

Citește mai departe...

POSTUL MARE 2021

Câteva documente despre ultimele evenimente din viaţa Mântuitorului (V)

Povestea giulgiului

 

Pânza de in pe care Iosif din Arimateea a cumpărat-o acum 2.000 ani, ca să servească drept giulgiu de moarte Mântuitorului nostru, există şi astăzi !

Aproape 1.000 ani nu a fost ştiută de nimeni. De la anul 1.000 s-a ştiut că există şi unde se păstrează. De câţiva ani însă s-au aflat mai multe, că pe giulgiul sfânt a rămas întipărită întreaga Figură a lui Iisus, aşa cum a fost în ultima Lui zi de viaţă: plin de răni, plin de sânge, lovit de bici, batjocorit, cu cunună de spini pe cap, pălmuit, scuipat, cu mâinile şi picioarele găurite de piroane, cu coasta străpunsă de suliţă, cu osul nasului rupt de pumnalul ce i l-a dat peste faţă soldatul lui Caiafa, cu părul încâlcit de cheaguri de sânge.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Curentele dizolvante sociale şi religioase

din timpul de faţă şi combaterea lor (II)

 
Bucureşti
1925

 

Partea I

Afară de curentele sociale, periculoase, care subminează statul, s-au manifestat la noi şi curente religioase, care tind la desfiinţarea Bisericii. Cel mai aprig şi mai puternic dintre toate, în momentul de faţă, este curentul adventist, care atrage masele lipsite de educaţie religioasă. Curentul adventist nu s-a născut pe pământul românesc, ci s-a importat ca şi cel comunist şi socialist. Nu-i ceva nou, ci datează mai demult. S-a ivit în America, în prima jumătate a veacului al XIX-lea. Reprezentantul lui cel mai însemnat a fost William Muler, care a prezis sfârşitul lumii în două rânduri. Deşi prezicerea sa nu s-a îndeplinit, totuşi, a reuşit să-şi facă destui adepţi în America. De acolo s-a răspândit în Europa prin marinari. William Muler a fost ajutat în răspândirea ideilor sale de către tânăra Elena Harmon, care pretindea că această doctrină n-ar fi decât fructul unei viziuni.

Citește mai departe...

SECULARIZAREA AVERILOR BISERICII 

Un nou document

privitor la reformele bisericeşti ale lui Alexandru Ioan Cuza

Biserica Ortodoxă Română, februarie 1925

 

Am arătat şi altă dată, prin diferite articole şi broşuri, că încă nu avem o istorie civilă şi bisericească definitivă, fiindcă nu s-au adunat încă toate actele, documentele şi cărţile, care s-au scris cu privire la viaţa noastră istorică. Este drept că s-au cules şi tipărit multe documente din arhivele apusului, pe când ale răsăritului, cu care noi am trăit într-o fatală legătură, au rămas necunoscute. Niciodată oficialitatea, pentru motive binecuvântate numai dintr-un singur punct de vedere, nu a trimis studenţi români ca să studieze limba, istoria şi să culeagă toată bogăţia de documente, care vorbesc despre viaţa noastră în trecut. Şi rău a făcut. Consecinţele le tragem acum. Noi suntem datori, ca cu toată ocupaţia străină de pregătirea noastră, să adunăm cu asiduitate tot ceea ce vom afla prin tipăriturile, actele şi însemnările privitoare la trecutul nostru.

Citește mai departe...

CE SE ÎNTÂMPLA ÎN BISERICĂ ÎN URMĂ CU UN VEAC

Cum s-a ajuns la prăpădul roşu în Rusia pravoslavnică ?

 

Episoadele anterioare

 

Un articol apărut în Cultura Creştină, revistă greco-catolică, tipărită la Blaj, şi scris de un preot călugăr iezuit, Felix Wiercinski (1858-1940), de neam polonez, care a zăbovit pe plaiurile noastre, cu întreruperi, 23 ani. S-a şi stins din viaţă pe pământ românesc, la Institutul Recunoştinţei din Blaj. Cu o activitate misionară bogată în Moldova, fiind pe rând prefect la seminarul eparhial din Iaşi şi catehet la şcoala primară catolică de aici, predicator în limba română la catedrala PS Iosif Camilii, rector al aceluiaşi seminar şi profesor de teologie şi misionar în Moldova latină, duhovnic seminarial şi profesor de filozofie la Bucureşti.

Citește mai departe...

POSTUL MARE 2021

Câteva documente despre ultimele evenimente din viaţa Mântuitorului (IV)

Epistola femeii lui Pilat, Claudia Procula,

adresată prietenei sale, Pulvia Romelia

 

Originalul acestei scrisori se găseşte în imensele biblioteci ale Vaticanului, de unde a fost copiată şi trimisă Episcopului Dionisie din Constantinopol cam pe la anul 1643, fiind apoi republicată în anul 1875.

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XV)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

XIII. Roadele adevăratei rugăciuni [continuare]

4. Cea de-a patra roadă a adevăratei rugăciuni este izgonirea demonilor, care în chip obraznic şi neîncetat năvălesc asupra noastră. Orice slăbire duhovnicească a noastră le dă putinţa să năvălească asupră-ne. Orice moţăire duhovnicească le înlesneşte ispitirile. Orice aprindere de rugăciune sinceră îi pune însă pe fugă. Orice întoarcere smerită către Dumnezeu le surpă planurile întunecate.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
A. Reformaţia lui Luther sau luteranismul. Începutul şi răspândirea reformaţiei în Germania
1. Antecedentele lui Luther
 
§. 169. Cum s-a înfiinţat protestantismul sau reformaţia
A. Reformaţia lui Luther sau luteranismul. Începutul şi răspândirea reformaţiei în Germania
2. Sistemul lui Luther

În Wartburg Luther începu a traduce Biblia din limba evreiască în cea germană şi-şi fixă complet planul schiţat până atunci despre reforma Bisericii, precum şi sistemul său doctrinal, pe care-l şi terminase până atunci, declarându-l învăţătura evangheliei pure şi lămurite. Acest sistem avea să fie în totul de acord cu Sfânta Scriptură, iar în unele puncte şi cu Sfântul Augustin. În special Luther nu află nimic de reformat în credinţa Bisericii de la Roma despre Dumnezeu, unul în Treime şi despre persoana lui Hristos şi opera Lui; dar el a reformat mult dogma despre consecinţele păcatului original, despre efectele harului dumnezeiesc şi despre capabilitatea omului de a conlucra cu el, apoi dogmele despre Biserică, despre taine, despre cultul îngerilor şi al sfinţilor, precum si despre starea sufletelor celor răposaţi. Punctele principale ale acestui sistem sunt următoarele:

Citește mai departe...

Diavolii revoluţionari ai Rusiei (VI)

 

Episoadele anterioare

 

Rusia şi obiectivele Internaţionalei Comuniste

IV. Religia

Dintre cele patru semne ale fiarei, cel de primă importanţă este distrugerea religiei, în special a creştinismului ortodox. Incompatibilitatea dintre socialism şi creştinism nu a fost pusă la îndoială niciodată de apostolii socialismului. Religia era pentru Marx ,,opiu pentru popor” şi pentru Lenin ,,vodka spirituală”. Lenin scria că ,,orice idee religioasă, orice idee de un dumnezeu, chiar flirtarea cu ideea de Dumnezeu este infamie de nedescris de cel mai periculos tip”[1]. Iar în 1918, el îi spunea lui Krasin: ,,Electricitatea îi va lua locul lui Dumnezeu. Să-l lăsăm pe ţăran să se roage la electricitate; el va ajunge să simtă puterea autorităţilor centrale mai mult decât pe cea a raiului”[2].

Citește mai departe...

POSTUL MARE 2021

Câteva documente despre ultimele evenimente din viaţa Mântuitorului (III)

Textul complet al condamnării la moarte a lui Iisus Hristos

 

Această sentinţă a fost descoperită din întâmplare în anul 1509 de la Hristos, în oraşul Amcula (Italia), foarte bine păstrată. Se afla într-o ladă de fier în care era o lădiţă de marmură. Sentinţa era scrisă în limba ebraică. A fost publicată pentru prima oară la Constantinopol, apoi, când era patriarh Ieremia, acesta a publicat-o la 9 aprilie 1643. A fost tradusă din limba greacă în bulgară la 27 mai 1875 în oraşul Rusciuc, iar de aici în româneşte.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XI)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet

 

Episoadele anterioare

Capitolul 11

Despre aceea că patima trupească nu este firească omului, ci a intrat în neamul nostru de la căderea lui Adam

  1. Fiind născut din stricăciune şi păcat, nu te întoarce iar către stricăciune şi păcat, ci sârguieşte-te cu râvnă să te înalţi din putreziciune către nestricăciune, pentru ca mai înainte de Înviere să învii cu sufletul tău, omorât de păcate şi patimi; şi să-l aduci de la moarte la nemurire prin neprihănire şi nepătimire. Urmează nu vieţuirii lui Adam cel vechi, care a călcat porunca lui Dumnezeu, ci vieţuirii celui de al doilea Adam, Hristos cel fără de păcat. Căci aceia care vieţuiesc după trup vor muri, asemenea lui Adam cel care a greşit, iar cei care Îl urmează pe Hristos, murind în veacul acesta pentru înţelepţirea trupului, nu vor mai cunoaşte moartea amarnică, vor afla doar bucuroasa trecere din trup la Domnul.

Citește mai departe...

Despre îndeplinirea unui plan monstruos: unirea lui Hristos cu Veliar (I)

de arhiepiscop Ilarion Troiţki (1886-1929)

 
(Episoadele I-IX)
 
(Episoadele I-VII)
 
- Scrisoare către dl. Robert Gardiner, secretar al Comisiei pentru organizarea unei Conferinţe Mondiale a Comunităţilor Creştine -
a Arhiepiscopului Ilarion Troiţki († 1929), scrisă în 1916, pe când era arhimandrit
(Episoadele I-XI)
 
Corespondenţa dintre ierarhii ruşi Antonie Hrapoviţki şi Ilarion Troiţki şi Robert Gardiner, secretar al Comisiei pentru organizarea unei Conferinţe Mondiale a Comunităţilor Creştine
 

Citește mai departe...

POSTUL MARE 2021

Câteva documente despre ultimele evenimente din viaţa Mântuitorului (II)

Raportul lui Pilat, guvernatorul roman al Iudeei, către cezarul Tiberius

 

Raportul lui Pilat constituie încă un document de foarte mare importanţă istorică şi religioasă, care ne arată mustrările de conştiinţă pe care le-a simţit Pilat după osândirea şi executarea lui Iisus Hristos şi motivele care l-au determinat să dea acea sentinţă nedreaptă. Iată şi modul în care s-a ajuns în posesia acestui document de mare preţ pe care un creştin englez, M.D. Nahan, l-a publicat pentru prima oară.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (I)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 
A se vedea
Marile puteri nu vor să recunoască nici astăzi genocidul armenilor şi în general al creştinilor din Imperiul Otoman petrecut în urmă cu un secol. Istoria se repetă sub ochii noştri
 
O relatare a exterminării sistematice a populaţiilor creştine de către musulmani şi a vinovăţiei anumitor mari puteri; Adevărata istorie a arderii din temelii a oraşului Smirna
de George Horton, vreme de 30 ani consul şi consul general al SUA în Orientul Apropiat
 

Henry Morgenthau (1856-1946) a fost ambasador al Statelor Unite ale Americii în Imperiul Otoman între anii 1913-1916. De origine evreu, născut la Mannheim, în Germania, el a migrat în Statele Unite ale Americii, unde a absolvit dreptul la Universitatea Columbia şi şi-a deschis propria firmă de avocatură. Numit ambasador în Imperiul Otoman în 1913, el a căutat să înţeleagă etniile din imperiu şi problemele cu care se confruntau şi a fost preocupat de stabilirea de contacte directe atât cu familiile de armeni şi greci, cât şi cu cele de turci.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXII)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episoadele anterioare

 

22. VATICAN ŞI BABILON

Ruptura de veacuri a latinilor de Biserica Universală le-a întunecat ireversibil înţelegerea adevărului şi conştiinţa duhovnicească. Nu întâmplător fondatorii Reformei şi adepţii lor, care urau minciunile romano-catolicismului, nu s-au alăturat niciodată sfintei Ortodoxii. Nu au făcut-o nici vechii catolici[1], nici oamenii remarcabili precum Mgr. Strossmayer citat mai sus (care s-a opus deschis dogmei infailibilităţii) şi Lefebvre, care s-a rupt de Vatican. Amândoi au rămas robi ideologiei papiste. Zugrăvind ,,nelegiuirea” Conciliului Vatican II în capitolul intitulat ,,Complotul liberal al satanei”, cel din urmă deplânge faptul că acest conciliu care s-a declarat pastoral, nu doctrinar, şi-a îndreptat toată atenţia către chestiuni de aggiornamento şi ecumenism. În opinia lui Lefebvre, aceasta a condus la faptul că Papa Ioan al XXIII-lea şi Paul al VI-lea ,,s-au lipsit de harul infailibilităţii care i-ar fi putut apăra de toate erorile[2]. Cu toate că au remarcat abaterile particulare ale Vaticanului şi şi-au exprimat indignarea faţă de ele, nici Levebvre, nici alţii ca el nu par capabili să discearnă că motivul pentru acestea este starea în general deplorabilă, dacă nu teribilă, a romano-catolicismului. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre mulţi teologi ortodocşi, care condamnă abaterile particulare ale papismului părând în necunoştinţă de cauză în ce priveşte apostazia totală a romano-catolicismului.

Citește mai departe...

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (XIV)

de ieromonah Serafim Rose

 

Episoadele precedente

 

2. Cultul nimicului

„Nimicul”, în sensul în care îl înţelege nihilismul modern, este un concept unic pentru tradiţia creştină. ,,Nefiinţa” din diversele tradiţii răsăritene este o concepţie cu totul diferită, pozitivă; cea mai apropiată noţiune a lor de ideea de nihil este noţiunea obscură de ,,haos” primar. Dumnezeu a grăit doar în chip neclar şi indirect altor popoare; numai poporului Său ales i-a dezvăluit plinătatea adevărului cu privire la începutul şi sfârşitul lucrurilor.

Citește mai departe...

Luni, 2/15 martie începe Postul Mare

 

Potrivit rânduielilor bisericeşti, în Postul Mare, de luni până vineri se posteşte fără vin şi untdelemn, iar în zilele de sâmbătă şi duminică cu vin şi untdelemn.

Citește mai departe...

POSTUL MARE 2021

Câteva documente despre ultimele evenimente din viaţa Mântuitorului (I)

Scrisoarea raport a lui Publius Sentulus către împăratul roman Tiberius

 

În afară de contextul evangheliilor şi epistolelor soborniceşti, care ne relatează despre viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se găsesc în analele istoriei antice unele documente care ne informează despre felul cum a fost privit Iisus Hristos de către cei care stăpâneau popoarele în vremea vieţii Sale pe pământ.

Citește mai departe...

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Critica noilor proiecte de reformă calendaristică

propuse de către Societatea Naţiunilor (II)

- Studiu calendaristic -

de dr. Vasile Gheorghiu

 
 
ANEXA
Raportul părintelui profesor universitar dr. Vasile Gheorghiu,
înaintat Sfântului Sinod al României în chestiunea reformei calendaristice
 
Chestiunea stabilizării sărbătorii de Paşti
 
II.

 

Opinia mea este următoarea [continuare]:

Ar zice unii că peste tot azi majoritatea hotărăşte. Noi răspundem că în ştiinţă ar fi trist dacă ar hotărî majoritatea. În ştiinţă trebuie să rămână hotărâtori acei factori, puţini la număr, care au studiat şi cunosc chestiunea. Mai ales în Biserică nu se poate admite ca mulţimea să hotărască cele ce trebuie să se facă şi ce nu. În Biserică hotărăşte Magisterul bisericesc, iar toţi ceilalţi membri ai ei ascultă. În Biserică Domnul Iisus Hristos porunceşte. Biserica este Hristocratică, nu democratică. Cu toate acestea ea este cea mai folositoare şi mai binefăcătoare instituţiune pentru omenire.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Curentele dizolvante sociale şi religioase

din timpul de faţă şi combaterea lor (I)

 
Bucureşti
1925
 

 

Dacă aruncăm o privire fugitivă asupra istoriei omenirii, ne vom încredinţa lesne că fiecare epocă îşi are ideile sale dominante, şi că ele au influenţat puternic asupra vieţii omenirii, au înrâurit asupra voinţei şi au determinat activitatea omenească. Dacă ideile au fost sănătoase, atunci au înlesnit înaintarea spre mai bine; dacă însă au fost greşite, au însemnat în cazul cel mai fericit o stare pe loc dacă nu o decădere culturală, morală şi socială. Mintea influenţează voinţa individului prin sentiment, ca şi a popoarelor, deci există o legătură foarte strânsă între cunoştinţă şi activitate. Dovadă este civilizaţia greacă şi romană, care nu-i decât fructul cunoştinţei şi a voinţei popoarelor celor mai civilizate din lumea veche.

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XV)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episoadele anterioare

 

Încercări nereuşite de soluţionare a schismei bulgare

Conflictul greco-bulgar a devenit extrem de tensionat în 1906 după o serie de masacre ale grecilor în Bulgaria. Conflictul a început când locuitorii din Varna au refuzat să-l recunoască pe noul mitropolit grec. Revolta s-a răspândit curând în alte oraşe. După cea de-a doua încercare nereuşită a ierarhului de a intra în Varna, patriarhul a trimis o serie de note către Sublima Poartă în care el numea acţiunile bulgarilor ,,incompatibile cu principiile religiei, moralităţii şi civilizaţiei”. Bulgarii, scria el, au încercat să pună stăpânire pe biserica greacă şi pe spitalul grec din Varna[1]. În rapoartele sale ulterioare către Poartă, patriarhul dădea informaţii privind statisticile populaţiei greceşti în Bulgaria[2] şi cerea îndepărtarea exarhatului ,,schismatic” din Constantinopol şi a episcopilor bulgari din eparhiile macedonene şi trace, şi închiderea Bisericii bulgare Sfântul Ştefan din Constantinopol şi a seminarului bulgar din Pera[3].

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XIV)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episoadele anterioare

 

XIII. Roadele adevăratei rugăciuni [continuare]

În continuare trebuie să dăm câteva lămuriri importante. ,,Rugăciunea de pe prima treaptă se numeşte nevoitoare, de pocăinţă, iar rugăciunea de pe cea de-a doua treaptă, mai înaltă – plină de har şi de la sine lucrătoare, rămânând împreună cu aceasta şi pocăinţa, aşa cum trebuie să fie întotdeauna. Sfinţii Părinţi îi cheamă pe toţi creştinii să se îndeletnicească cu osârdie în prima treaptă a rugăciunii şi să stăruie în ea. Ei însă opresc cu asprime ... mai înainte de vreme ‘zborul’ şi înălţarea cu mintea către sferele rugăciunii pline de har, când această rugăciune nu ne este dată de Dumnezeu”.

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (VII)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episoadele anterioare

 

Cum s-a produs această falsificare ? De ce a devenit viaţa duhovnicească moştenirea a doar câtorva persoane ? [continuare]

De ce este viaţa duhovnicească atât de oprimată în vremurile noastre şi de ce gândirea lumească este atât de populară ? Am spus deja că acestea se petrec fiindcă duhul modernităţii, duhul mândriei care se proclamă pe sine a făcut un scop din a elimina ideea de Dumnezeu din vieţile oamenilor şi din a-l slăvi pe om ca pe un dumnezeu al vremurilor moderne.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (V)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 

Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

Patriarhul Athenagora al Constantinopolului şi relaţiile sale cu Lumea Nouă (VI)

Un apostol al Evangheliei Americii pentru Ortodoxie ...

 

 

În două dintre rapoartele obţinute de la Departamentul de Stat, din 1953 şi 1957, patriarhul Athenagora şi-a exprimat loialitatea faţă de Statele Unite chiar mai puternic ca înainte, până în punctul în care, în ambele ocazii, consulii americani au găsit cuvintele lui Athenagora a fi remarcabile.

Citește mai departe...

DOCUMENTE ALE BISERICII

Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948

în periodicele religioase româneşti

 
 
Cum au redat periodicele româneşti Conferinţa de la Moscova din 1948, care este amintită astăzi în
istorii bisericeşti contemporane şi istorii ecumeniste ca o mare înţelegere a Bisericilor Ortodoxe locale
şi care, în realitate, este un episod ruşinos care nu ar mai trebui menţionat nicicând ...
 

Foaia Diecezană 1923, nr. 48 [9 decembrie 1923 s.n.], p. 7[1]

Ştiri

O delegaţie a Bisericii Ortodoxe Ruse, cum se vesteşte din Basarabia, va vizita România. Mitropolitul rus din Iaroslav, Beniamin şi arhiepiscopul de Costroma, Serafim, întovărăşiţi de o suită compusă din trei personalităţi bisericeşti, vor expune situaţia creată Bisericii Ortodoxe Ruse. Această delegaţie va vizita oraşele Atena, Bucureşti şi Belgrad în acest scop. Se afirmă că delegaţia va propune transferarea patriarhatului ecumenic din Constantinopol la Moscova[2].

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Etica creştină şi socialismul

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924

  

Câteva cuvinte despre Nietzsche

Înainte de a intra în subiectul ce ne-am propus să tratăm, găsim cu cale că nu ne va fi de prisos dacă vom spune câteva cuvinte şi despre aşa crezutul mare cugetător al secolului trecut, oprindu-ne în trecere şi la câteva puncte din doctrina învăţăturilor lui, tocmai pentru că au multă asemănare cu cele ale fracţiei extreme socialiste ce poartă numele de comunism, şi care pe noi ne interesează în chestiunea ce vrem să tratăm.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Aşezământul Sfintei Biserici Ortodoxe Universale

pentru venerarea şi invocarea sfinţilor în rugăciuni

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924

 

 

Omagiu Înalt Prea Sfinţiei sale

D. D. Dr. Miron Cristea, Mitropolitului Primat al ţării

 

În semn de admiraţiune şi adâncă recunoştinţă, pentru sprijinul şi încurajarea ce ne-a acordat atât în procurarea puţinelor clipe de odihnă sufletească, prin cuvântul şi scrisul nostru pentru lumea funcţionărească şi muncitorească ceferistă, cât şi în combaterea noilor curente religioase de care a început a nu fi scutită şi binecuvântata noastră patrie, – ortodoxă prin excelenţă –.

Ostenitorul

 

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Simţământul religios înnăscut în firea omului

de arhimandrit Galaction Cordun

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1923

 

Istoria, străbătând mii de ani în trecutul omenirii, răscolind viaţa tuturor popoarelor din acest trecut îndepărtat în toate schimbările, şi fazele ei, şi înfigându-se cu ajutorul tradiţiunilor acestor popoare până şi în negura vremilor preistorice, ne dovedeşte, că la toate popoarele totdeauna a existat credinţa în Dumnezeu, pe care ele fireşte îl concepeau după gradul lor de cultură, mai mult sau mai puţin aproape de adevăr; dar în sfârşit, din cele mai vechi timpuri, exista credinţa într-o fiinţă supranaturală, în mâna căreia stă soarta omului, indiferent dacă această credinţă se raporta la un singur Dumnezeu, sau la mai mulţi, care în ultima analiză, nu erau decât atributele divinizate ale uneia şi aceleiaşi persoane.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Cuvinte de viaţă pentru cei trudiţi [1923]

 

Cuvântare despre Sfânta Biblie
Creştinul trebuie să aibă şi să citească Sfânta Evanghelie
Învăţătură despre ce este Biserica Domnului
Învăţătură despre mergerea la Biserică
Învăţătură despre prima cerere a rugăciunii domneşti
Învăţătură despre cererea a cincea din rugăciunea domnească
Învăţătură de Anul Nou
Învăţătură pentru cei ce vin la mărturisire
Învăţătură de cum trebuie să ne petrecem zilele de duminici şi sărbători

Citește mai departe...

Cu noi este Dumnezeu !

 

Săptămâna trecută, Î.P.S Mitropolit Vlasie a dat următorul comunicat:

 

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptslăvitorilor creştini

În aceste vremuri de epidemie mondială, vă rog pe toţi să se respecte toate deciziile şi legile date de conducerea ţării.

 

Cu regret şi respect şi cu arhiereşti binecuvântări,

 

Arhiepiscop şi Mitropolit

† Vlasie

 

 

Arhipăstorul nostru P.S. Flavian ne transmite că a venit vremea să ne rugăm cu toţii, fiecare în parte, oriunde ne-am afla, cu cât mai mult sârg şi să avem credinţă şi nădejde la Dumnezeu. Să nu uităm nici o clipă că El este Atotputernic şi Iubitor de oameni, şi că din iubire de oameni S-a răstignit pentru noi. Să ne încredinţăm nemăsuratei milostiviri a lui Dumnezeu şi să cerem Maicii Domnului, Apărătoarea noastră şi Arhistratega oştilor cereşti, să ne acopere cu Omoforul ei şi să ne păzească de toţi vrăjmaşii.

 

La un nou început de an

- Către cititorii noştri -

 

Intrăm într-un nou an calendaristic şi firesc ar fi – ca orice început – ca acesta să vină cu speranţe, cu vise, cu noi dorinţe spre mai bine. Vremurile pe care le trăim însă, încep să ne tulbure visele şi să ne umbrească speranţa de mai bine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să deznădăjduim, ci mai degrabă să luăm aminte mai bine în jurul nostru şi să ne agonisim cele de folos. Orice om cu scaun la cap, când vede că vremurile sunt neprielnice, îşi agoniseşte cele de folos duhovniceşte mai abitir ca în vremuri de pace.

Citește mai departe...

Ecleziologia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

 

După întâlnirea din martie 2014 şi după mai multe dezbateri între cele trei sinoade – Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, Sinodul Bisericii Ortodoxe Adevărate din Grecia şi Sinodul rus din diaspora – asupra diverselor teme ecleziologice, pe 6 august 2014, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România a aprobat şi a semnat un nou document ecleziologic, intitulat Adevărata Biserică Ortodoxă în faţă ereziei ecumenismului. Teme dogmatice şi canonice, care poate fi citit aici.

 

Documentul abordează următoarele teme:

I. Principiile ecleziologice de bază
II. Ecumenismul: pan-erezie sincretistă
III. Serghianismul: denaturare a canonicităţii
IV. Aşa-numita Ortodoxie oficială
V. Adevărata Biserică Ortodoxă
VI. Reîntoarcere în Adevărata Biserică Ortodoxă
VII. Spre convocarea unui Mare Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe