----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXV)

 

Episodul anterior

 

CARTEA A X-A (Luca 20, 42 - 24, 53)

1. ,,Zis-au Domnul Domnului meu” (Psalmi 109, 1; Luca 20, 42). Înainte de a rezuma învăţăturile Sale, Domnul include de asemenea credinţa şi mila anterior Patimii Sale la sfârşitul Testamentului Său, credinţa în aceea că noi credem că Hristos este Domnul şi Dumnezeul nostru şi stă de-a dreapta lui Dumnezeu (potrivit Matei 26, 64; Marcu 16, 19; Romani 8, 34), nu că Cel care este pretutindeni stă în mod trupesc. Apoi, El Însuşi este în Tatăl (potrivit Ioan 14, 10; 17, 21), fiindcă El este de o fiinţă cu Dumnezeu, deoarece este o putere, o maiestate. Prin urmare, El este în Tatăl şi Tatăl în El, deoarece Cuvântul este în Dumnezeu şi Dumnezeu este în Cuvântul; El este în Tatăl, El şade de-a dreapta Tatălui, deoarece El este egal cu Tatăl, nu este mai prejos (decât Tatăl); El a fost trimis de Tatăl, fiindcă El S-a pogorât din cer pentru a împlini voia Tatălui.

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (XI)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

VI. Retrezirea conştiinţei

Conştiinţa ! Să fie acesta un lucru despre care putem îndrăzni să vorbim în vremurile noastre ? De fapt, numai preoţii îşi permit acest lux, întrucât aceştia sunt chemaţi întotdeauna să propovăduiască Adevărul lui Dumnezeu. Alţii, destul de curajoşi cât să vorbească despre aceasta, riscă să fie catalogaţi drept incorigibili, excentrici naivi, dacă nu cumva nebuni de-a binelea.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
A. Introducerea luteranismului în ţările scandinave, în Finlanda şi Prusia, în Curlandia, Livonia şi Estonia, ţările Ordinului Cavalerilor Teutoni şi al Spadei
B. Calvinismul în Germania
 
§. 170. a. Răspândirea reformaţiei degrab şi departe din ţările în care s-a înfiinţat în celelalte ţări ale Bisericii de Apus
C. Reformaţia în Polonia, Ungaria şi Transilvania

În tot timpul lui Sigismund II August, ultimul rege din casa Iagelonilor (1548-1572), care fu favorabil reformaţiei, a domnit în Polonia libertatea cultului şi episcopul Ioan Laski (1560) a propagat noua doctrină chiar în Ungaria, Germania şi Englitera, pe când episcopul Stanislav Hoşiu († 1579) a combătut-o înverşunat. Luteranii şi calvinii, precum şi alte grupuri reformătoare, întâmpinând persecuţii în Germania şi în alte ţări vecine se refugiară atunci în Polonia şi aflară acolo protectori pe mulţi aristocraţi. Mai târziu li s-a garantat şi libertatea cultului prin pacea religioasă de la Varşovia (numită pax dissidentium din 1573); ei fură recunoscuţi de asemenea prin lege cu numele comun de dissidenţi adică separaţi, sub care se înţelegeau toate partidele religioase de creştini, care nu sta în comunitate cu Biserica de la Roma.

Citește mai departe...

Să nu ai alţi dumnezei (I)

de arhiepiscop Ilarion Troiţki

 
Cuvânt ţinut la împlinirea a 95 ani de la
întemeierea Academiei Teologice din Moscova
Apărut în Bogoslovski Vestnik, 1909
 

Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete şi fulgere şi nor des pe Muntele Sinai şi sunet de trâmbiţe foarte puternic. Iar Muntele Sinai fumega tot (potrivit Ieşirea 19, 16, 18). Atunci a grăit Domnul: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău [...], să nu ai alţi dumnezei afară de mine (Ieşirea 20, 2-3). Însă tunetele şi fulgerele s-au arătat neputincioase: ele nu au putut să ţină departe poporul îndărătnic de închinarea la idoli. De aceea, prin gura proorocului, Domnul Dumnezeu Îşi arată nemulţumirea: Că două şi rele a făcut poporul meu: m-a părăsit pre mine izvorul apei vieţii, şi şi-a săpat luişi fântâni surpate, care nu vor putea ţine apă (Ieremia 2, 13).

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (VI)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

III. Cuvântul lui Dumnezeu despre viaţa de după viaţă [continuare]

Iată ce spune de pildă multpătimitorul Iov cu mult înainte de robia babiloniană: Ştiu că răscumpărătorul meu este viu şi în ziua de pe urmă mă voiu ridica din pământ şi iarăşi voiu umbla în pielea mea şi în trupul meu Îl voiu vedea pe Dumnezeu, pe care Îl voiu vedea eu însumi şi ochii mei Îl vor privi şi nu altul (Iov 19, 25-27 – versiunea Vulgata).

Citește mai departe...

Monahismul – scutul de apărare al Ortodoxiei (XI)

- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

 

Episodul anterior

 

Sfântul Cuvios Avxentie († 473)

În vremea aceea se nevoia în părţile cele mai pustii ale Bitiniei un ascet cu viaţă îmbunătăţită, Cuviosul Avxentie. ,,Împăratul Marchian şi arhiereii care se adunaseră la Calcedon au poruncit să ia parte la Sinod şi fericitul Avxentie. Acesta însă nu se lăsa înduplecat, nevoind să vină. Spunea că nu este lucru al monahilor să-i înveţe pe alţii, ci mai curând să fie învăţaţi, şi că a da învăţătură li se potriveşte celor cinstiţi cu vrednicia arhieriei.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XVII)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 
Partea a II-a
Capitolul 5
Despre aceea că se cuvine ca nici măcar întru ceva să nu ne socotim nouă vreun oarecare lucru bun
  1. Nu te îndeletnici cu părerea de sine şi gânduri înalte, crezând că poţi face vreun bine de la tine sau de sine stătător. Fără ajutorul lui Dumnezeu, nimic bun nu poate să vină de la tine, afară de rău, de tot păcatul. Căci în păcate ai fost zămislit şi în păcate te-a născut maica ta (potrivit Psalmi 50, 6). Nimic nu ai de la tine, totul este de la Dumnezeu. Aşa cum nu de la tine ai luat naştere, tot aşa nici nu poţi avea ceva bun de la tine. Pentru aceea, nu cugeta nimica despre tine, că de se socoteşte cineva că este ceva, nimic fiind, pre sine se înşală (Galateni 6, 3), grăieşte apostolul.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXIX)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

26. Alianţă în minciună - unirea cu monofiziţii [continuare]

În ce priveşte asigurarea mincinoasă privind cinstirea sfintelor icoane de către ortodocşi şi eretici ca fiind deopotrivă, ,,autorii Declaraţiei de la Chambesy au acţionat necugetat, pentru a nu spune mai mult” când ei au declarat în pripă că sunt de un cuget fără a supune această chestiune unei investigaţii speciale. ,,Sună convingător doar pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu istoria cinstirii monofizite a icoanelor”[1].

Citește mai departe...

SFINTII DIN CATACOMBELE RUSIEI (X)

Delegaţia istorică din Petrograd din 1927
 
Schisma serghianistă din 1927
6. Un interviu cu mitropolitul Serghie
Consemnat de profesor I.M. Andreev
 

 

Infama declaraţie a mitropolitului Serghie, emisă pe 16/29 iulie 1927, a dat o lovitură profundă întregii lumi ortodoxe ruse. Din toate colţurile pământului rus au răsunat voci de protest ale clericilor şi credincioşilor. O mulţime de „epistole” au fost trimise mitropolitului Serghie, şi copii ale lor au fost trimise pretutindeni în ţară. Autorii acestor „epistole” îl implorau pe mitropolitul Serghie să renunţe la calea pierzătoare pe care o alesese.

Citește mai departe...

Calendarul – un instrument puternic în mâna propagandei (II)

 

Episodul anterior

 

Căutarea unei date care să marcheze începutul noii ere: 18 iunie, ziua internaţională a femeii, 1 mai etc

Zilele speciale pentru această listă, aşa cum am amintit deja, erau într-adevăr marcate ca speciale în cotidienele importante[12]. Recunoaşterea acestor zile era făcută nu numai prin articolele care cuprindeau informaţii despre noile praznice, ci şi prin metode vizuale şi propagandistice: anunţurile erau tipărite cu litere mai mari, iar frazele semnal erau repetate adeseori. De exemplu, când bolşevicii au organizat demonstraţia împotriva guvernului provizoriu, fixată pentru data de 18 iunie, Pravda din 17 iunie 1917 a publicat acest anunţ: ,,Mâine va avea loc o demonstraţie publică !”; apoi urmează articolul care explică ţelurile sale, ca şi lista sloganurilor. Apoi, în numerele din 20 şi 21 iunie, s-au publicat articole cu titluri care aminteau cititorilor ziua evenimentului: ,,Ţăranii pe 18 iunie”, ,,Strada pe 18 iunie”, ,,18 iunie”, şi un poem ,,Pe Nevski pe 18 iunie”. Se pare că ziarul repeta în mod intenţionat ziua pentru a-l face pe cititor să-şi aducă aminte de ea, ceea ce va fi de folos mai târziu dacă era necesar a include ziua în calendarul de stat.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXXV)

 

Episodul anterior

 

19. Iată, în timp ce vorbesc, Iosif tulbură duhul meu, că el însuşi poate da mărturie pentru a dovedi ceea ce spun. Cu siguranţă, spunând fraţilor săi visul propăşirii sale pe care l-a văzut, prin ceea ce a relatat cu nevinovăţie el a stârnit înţepăturile răutăţii împotriva sa. Vândut de aceiaşi fraţi ismailtenilor, şi luat în Egipt, prin hotărârea minunată a Atotputernicului Domn el a fost făcut guvernator peste Egipt. Şi când foamea s-a ivit în pământul Hanaanului fraţii săi au venit în Egipt, l-au găsit pe Iosif guvernator al Egiptului şi l-au implorat cu feţele plecate la pământ. Şi deoarece ei nu au reuşit să schimbe hotărârea lui Dumnezeu, lui, celui pe care ei l-au vândut ca nu cumva ei să se închine lui, i s-au închinat fiindcă ei l-au vândut.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (VII)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

Talaat explică de ce îi ,,deportează” pe armeni

A durat un timp până când Ambasada Americană a aflat despre atrocităţile la care erau supuşi armenii, cu toate detaliile lor macabre. În ianuarie şi februarie au început să ne parvină rapoarte fragmentare, dar prima reacţie a fost aceea de a le considera simple manifestări ale tulburărilor care se ţineau lanţ de mulţi ani în provinciile armeneşti. Când am primit rapoarte de la Urumia, Enver şi Talaat le-au etichetat drept nişte exagerări aiurite, iar când am aflat pentru prima oară de tulburările de la Van, cei doi demnitari turci mi-au declarat că nu este vorba decât de o răzmeriţă care avea să fie pusă urgent sub control.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (XI)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 
Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

Poziţia Patriarhiei Ecumenice în Biserica Ortodoxă (I)

 

Am crezut că, după atâţia ani, nu mai putem afla nimic nou despre activităţile mai mult decât faimosului patriarh ecumenic Meletie Metaxakis. Iată încă o dovadă că Meletie Metaxakis a constituit - dacă putem spune aşa - un apogeu al decăderii Patriarhiei Ecumenice, domnia lui şi tot ce a adus ea fiind, într-adevăr, o a doua cădere a Constantinopolului, precum afirmă un istoric rus contemporan.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (V)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

III. Cuvântul lui Dumnezeu despre viaţa de după viaţă

Sfânta Scriptură cuprinde multe descoperiri despre viaţa viitoare, care ne aşteaptă după această viaţă. Către această viaţă viitoare se îndreaptă cugetele noastre când ne vorbeşte, într-un chip sau altul, fie despre nemurirea sufletului omenesc, fie despre învierea din morţi, fie despre dreapta Judecată a lui Dumnezeu, care se va petrece după moartea noastră, când se va răsplăti fiecăruia după faptele lui – lucru amintit atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament (potrivit Psalmi 61, 13; Matei 16, 27; Romani 2, 6; Apocalipsis 2, 23). Cuvintele de pe urmă din Simbolul de credinţă: ,,Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie” sunt o sinteză a învăţăturii scripturistice despre viaţa de după viaţă.

Citește mai departe...