----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (X)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Păcatele împotriva fericirii a treia

Toată amărăciunea şi mânia şi iuţimea şi strigarea şi hula, să se lepede de la voi, împreună cu toată răutatea (Efeseni 4, 31).

Astfel povăţuieşte Sfântul Apostol Pavel pe creştini, căci ştie ce rău mare este mânia între oameni. Aşa cum o scânteie mică aruncată într-o substanţă inflamabilă poate să işte un foc mare, tot aşa purtarea cu mânie poate să nască rele de neîndreptat. De aceea Sfântul Apostol Iacov povăţuieşte cu atâta stăruinţă: Drept aceea, fraţii mei cei iubiţi, să fie tot omul grabnic spre a auzi, şi zăbavnic spre a grăi, zăbavnic spre mânie; că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu (Iacov 1, 19-20). Mânia este păcat greu împotriva fericirii a treia, care ne învaţă blândeţea. Să cercetăm dar ce este mânia, să vedem ce este ea şi să luăm învăţătură despre cum putem să ne ferim de ea.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Eusebiu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
 
C. Reformaţia lui Ioan Calvin (Jean Cauvin sau Chauvin)
 
§. 170. a. Răspândirea reformaţiei degrab şi departe din ţările în care s-a înfiinţat în celelalte ţări ale Bisericii de Apus

Romano-catolicismul în zadar s-a silit prin tot felul de mijloace a suprima protestantismul sau cel puţin a-i pune stavilă. Această problemă şi-a pus-o cu zelul cel mai înflăcărat şi cu măiestria cea mai mare noul ordin al ,,Preoţilor societăţii lui Iisus” sau al ,,Iezuiţilor” înfiinţat în 1534. Dar tot în zadar.

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XVIII)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

Încercările ruşilor de a da Muntelui Athos un statut internaţional

Odată cu războaiele balcanice a început o nouă eră în viaţa din Muntele Athos. În noiembrie 1912, grecii au anexat Sfântul Munte. Un detaşament de 800 soldaţi greci a format o garnizoană; bulgarii au trimis de asemenea 70 soldaţi pentru a apăra mânăstirea lor. Pe câtă vreme vieţuitorii greci ai Muntelui Athos priveau aceasta ca pe o eliberare făcând posibilă o renaştere a influenţei lor, slavii erau mai degrabă neliniştiţi cu privire la viitorul lor.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXIV)

 

Episodul anterior

 

34. ,,Al cui chip şi scriptură pre el are ?” (Luca 20, 24). În acest fragment, Domnul ne învaţă să fim circumspecţi când răspundem ereticilor sau evreilor. În alt loc, El a spus: ,,Fiţi înţelepţi ca şerpii” (Matei 10, 16). Foarte mulţi tâlcuiesc acest fragment ca înţeles că deoarece Crucea lui Hristos a fost preînchipuită de un şarpe spânzurat (potrivit Numerii 21, 8), dat fiind că El va nimici veninul şarpelui răutăţii duhovniceşti (potrivit Efeseni 6, 12), pare necesar a fi înţelept precum Hristos, simplu precum Duhul (potrivit Matei 10, 16; Luca 3, 22). Gândeşte-te la un şarpe, care îşi păzeşte întotdeauna capul (potrivit Înţelepciunea lui Isus fiul lui Sirah 25, 17) şi preîntâmpină o rană fatală (potrivit Facerea 3, 14-15).

Citește mai departe...

Diavolii revoluţionari ai Rusiei (IX)

 
Păcatul a întunecat mintea poporului nostru. Ei pipăie întuneric,
şi nu lumină, şi rătăcesc ca cel beat (potrivit Iov 12, 25)
Epistolă a Patriarhului Tihon al Moscovei şi a toată Rusia
 

Episodul anterior

Diabolismul revoluţiei

Potrivit Sfântului Serafim de Sarov, diavolul a fost cel dintâi revoluţionar, care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Iată de ce toate revoluţiile sunt potrivnice creştinismului şi au o origine diabolică. Este cu neputinţă a ne imagina un creştin smerit şi blând fiind un rebel, un revoluţionar. Fără doar şi poate, diavolul este adevăratul părinte şi călăuza spirituală a tuturor revoluţiilor din lume. Ele slujesc scopurilor şi voilor sale, străduinţelor şi faptelor sale de a distruge ordinea lumii şi de a răsturna autorităţile legitime statornicite de Dumnezeu.

Citește mai departe...

Ambasador la Constantinopol (VI)

– Martor ocular al genocidului armenilor –

 

Episodul anterior

 

Uciderea unei naţiuni [continuare]

La câteva ceasuri după ce părăsea localitatea respectivă, convoiul era de obicei atacat de kurzi, care se năpusteau asupra lui din sălaşurile lor de la munte, şi se repezeau mai ales la fetele tinere, le ridicau vălurile şi pe cele mai drăguţe le luau cu ei înapoi în munţi. Răpeau şi copiii mici, după cum li se năzărea, iar pe ceilalţi îi jefuiau fără milă. Dacă se întâmpla ca exilaţii să aibă asupra lor bani sau mâncare, atacatorii le luau absolut tot, lăsându-i să se descurce cum ştiau, ca să nu moară de foame. Le furau şi hainele şi uneori îi lăsau – şi bărbaţi şi femei – complet despuiaţi în mijlocul drumului. În tot acest timp, cât prădau convoiul, kurzii şi omorau în dreapta şi în stânga, fără nici un discernământ, aşa încât ţipetele femeilor şi bătrânilor sporeau şi ele sentimentul general de groază.

Citește mai departe...

NIHILISMUL

Rădăcina revoluţiei epocii moderne (XVII)

de ieromonah Serafim Rose

 

Episodul anterior

 

V. Dincolo de nihilism

Imaginea „omului nou” înfăţişată în aceste pagini a fost una exclusiv negativă. Mulţi dintre cei ce studiază starea contemporană a omului, în timp ce probabil vor admite adevărul unora din observaţiile noastre, le vor condamna privite în ansamblu deoarece sunt „unilaterale”. Prin urmare, pentru dreptate, noi trebuie să examinăm cealaltă latură, perspectiva „pozitivă”.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (XVI)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
 
Partea a II-a
Capitolul 4
Despre aceea că se cuvine să ne smerim întru toate înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor
  1. Veniţi către mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi, şi eu vă voiu odihni pre voi. Luaţi jugul meu preste voi şi vă învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre (Matei 11, 28-29), iar nu jugul mândriei şi al înălţării, şi veţi dobândi pace sufletelor voastre. Niciunde nu veţi găsi linişte decât în smerenie; niciunde nu vei găsi mai multă tulburare decât în mândrie. Dacă vrei să ai parte de linişte şi pace, fii smerit; însă de nu eşti aşa, atunci toată viaţa ta o vei petrece întru tulburare şi îngrijorare, în necaz şi amărăciune şi niciodată nu vei fi slobod de la cădere. Smereşte-te înaintea tuturor şi vei fi înălţat de Domnul. Jalnică va fi înălţarea ta de sine, de nu vei fi înălţat de Domnul, căci înălţarea ta de sine este lepădare de la Dumnezeu, iar înălţarea de la Dumnezeu este întru harul Lui. Dacă tu te vei înălţa pe tine, Dumnezeu te va aduce în micşorime; de te vei micşora, atunci Dumnezeu te va înălţa pe tine. Dar chiar dacă Dumnezeu te va înălţa, tu însă fii smerit, pentru ca mereu să fii înălţat de Domnul. Smeriţi-vă înaintea lui Dumnezeu, şi vă va înălţa pre voi (Iacov 4, 10), grăieşte apostolul.

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXVIII)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 
Despre monofizism, a se vedea
 
Denumirea de Biserici Ortodoxe Orientale adoptată astăzi de grupările necalcedoniene ascunde cu desăvârşire erezia monofizită ce a zguduit Biserica lui Hristos în primele secole creştine
 
 
ROADELE ECUMENISMULUI
Documente legate de dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi monofiziţi
 
Documente (în ordine cronologică)
 
 
- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

Citește mai departe...

SECULARIZAREA AVERILOR BISERICII

Amestecul statului în Biserica din România (II)

de Nicolae Iorga

 

Episodul anterior

II. Luarea în stăpânire de către stat a averilor episcopiilor şi mânăstirilor de ţară

Încă de la 1835 statul cel nou lua asupră-şi grija moşiilor ce se ţineau de mânăstirile neînchinate: nu se găsi nimeni să protesteze, regimul rusesc impunând tăcere şi lui Veniamin, iar mitropolia munteană fiind vacantă după moartea lui Grigorie – rămăseseră vicari amândoi episcopii, până la alegerea, tocmai în ziua de 29 iunie 1840, tot sub Alexandru-Vodă Ghica, a lui Neofit, care nu era dintre cei care vorbesc, cu primejdia lor, în folosul instituţiei pe care o reprezintă. Nu se făcu măcar, ca în Bucovina, un fond special, din care să se acopere întâi cheltuielile pentru Biserică; averea dăruită de ctitori numai pentru rugăciuni mântuitoare de suflet şi pentru pomenirea numelui lor trecu la un loc cu celelalte izvoare ale vistieriei. Mânăstirile cu ,,sobor”, în Ţara Românească: Căldăruşanii, Cernica, Ciolanul, Sinaia, Poiana Mărului, Dălhăuţul, Ghighiul, Cheia, Predealul, Nifon; cele de călugăriţe din acelaşi Principat: Ţigăneştii, Răteştii, Pasărea, Mânăstirea dintr-un Lemn, Sămurcăşeştii, mânăstirile corespunzătoare din Moldova avură aceeaşi soartă ca şi celelalte.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXXIV)

 

Episodul anterior

 

15. Dar noi trebuie să cercetăm cu râvnă observaţia că marginile meselor sunt curbate înlăuntru. Fiindcă marginile meselor sunt curbate înlăuntru când învăţătorii în cugetul tăcut aduc aminte conştiinţei ceea ce spun, când ei se examinează îndeaproape, dacă ei practică ceea ce propovăduiesc. Când, însă, se spune că marginile meselor sunt curbate înlăuntru se adaugă pe drept de asemenea ,,împrejur”, astfel că ei nu se cercetează pe ei înşişi într-o parte şi neglijează să cumpănească alte (părţi) învecinate, ci îşi îndreaptă examinarea lor minuţioasă pretutindeni şi, în măsura în care pot, se străduiesc să împlinească în faptă orice propovăduiesc, ca nu cumva, dacă învăţătorii neglijează să facă binele, pustiitorii lor proprii să fie cultivatorii străinilor.

Citește mai departe...

Din scrierile Arhiepiscopului Averchie de Jordanville

Nevoinţa pentru virtute (X)

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville

 

Episodul anterior

 

V. Dobândirea iubirii evanghelice [continuare]

Să privim mai îndeaproape învăţătura iubirii evanghelice. Fundamentul tuturor lucrurilor este iubirea pură şi adevărată de Dumnezeu, dovedită de dorinţa şi efortul sincer de a împlini poruncile Domnului. Această iubire de Dumnezeu trezeşte în noi sentimentul iubirii aproapelui. Iubirea faţă de aproapele se află în strânsă legătură cu iubirea faţă de Dumnezeu, cea dintâi fiind considerată de Sfânta Scriptură o măsură a iubirii noastre faţă de Dumnezeu. De va zice cineva: iubesc pre Dumnezeu, iar pre fratele său urăşte, mincinos este (I Ioan 4, 20).

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (X)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
4
 
Ioan, supranumit Gură de Aur – Caracterul său – Primele sale studii – Primele sale scrieri – Predicile sale din Antiohia – El este ridicat pe scaunul Constantinopolului – Viaţa sa ca episcop – Râvna sa – Luptele sale cu curtea împărătească – Împărăteasa Eudoxia – Evtropie – Ioan Gură de Aur contribuie la căderea sa în dizgraţie – Mila sa faţă de el – Eudoxia vrea să-l piardă pe Gură de Aur după ce l-a pierdut pe Evtropie – Ioan Gură de Aur se ridică împotriva scandalurilor de la curte – Călătoria lui Ioan Gură de Aur în Asia – Un intrus pe scaunul Constantinopolului – Marii fraţi prigoniţi de Teofil al Alexandriei sub pretextul origenismului, se duc la Constantinopol – Ioan Gură de Aur se declară în favoarea lor – Epifanie la Constantinopol – Conduita sa anti-canonică – El părăseşte Constantinopolul şi moare întorcându-se în Cipru – Teofil la Constantinopol – Sinodul de la Chene – Exilul lui Ioan Gură de Aur – Întoarcerea sa – Noile lupte dintre el şi Eudoxia – Un nou sinod – Al doilea exil al său – Viaţa lui Ioan Gură de Aur în exil – Intervenţia lui Onorie, împăratul Apusului – Sinodul de la Roma – Scrisoarea lui Ioan Gură de Aur către Inochentie, episcopul Romei – Opoziţie faţă de intervenţia Apusului în cauza lui Ioan Gură de Aur – Prigonirea susţinătorilor săi – Violenţele faţă de Ioan Gură de Aur – Moartea lui – Apologia sa – Învăţătura lui Ioan Gură de Aur

Citește mai departe...

CE SE ÎNTÂMPLA ÎN BISERICĂ ÎN URMĂ CU UN VEAC

,,Unire ori federaţie a Bisericilor ?”

 
 
A se vedea
Corespondenţa dintre ierarhii ruşi Antonie Hrapoviţki şi Ilarion Troiţki şi Robert Gardiner, secretar al Comisiei pentru organizarea unei Conferinţe Mondiale a Comunităţilor Creştine

 

* * *

 

,,Unire ori federaţie a Bisericilor ?”

Cultura Creştină, iulie-septembrie 1921

 

O delegaţie a Bisericii Episcopale din America reprezentând comisia pregătitoare a Conferinţei mondiale pentru credinţă şi ordine, se găsi în Europa şi în Levante în primăvara anului 1919. Scopul vizitei era pregătirea terenului pentru viitoarea conferinţă mondială, la care episcopaliştii americani se gândeau să cheme pe reprezentanţii tuturor confesiunilor şi sectelor creştine, unde să ajungă la un acord preliminar în privinţa unei eventuale reuniri sau mai vârtos a unei federaţii a Bisericilor.

Citește mai departe...

Despre moarte şi înviere (IV)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

II. Despre chipul lui Dumnezeu în om şi despre viaţa trupească, sufletească şi duhovnicească [continuare]

Un astfel de om duhovnicesc poate să se ocupe fără primejdie şi cu lucrurile de trebuinţă ale vieţii de aici: cu ştiinţa, tehnica, arta şi felurite alte domenii, precum muzica şi poezia, priveghind şi luând aminte să nu se mândrească cu toate acestea. Iar dacă se mândreşte, dintr-un om duhovnicesc el poate să devină iarăşi sufletesc. Prin faptele sale, omul trebuie să năzuiască să-L preaslăvească pe Dumnezeu, nu pe sine însuşi. Să luăm ca pildă un credincios lucrător în lemn, un om sincer şi evlavios. Prin prelucrarea lemnului el îşi câştigă existenţa. În meseria sa este nu numai un bun profesionist, ci şi un artist. Dacă priceperea sa de a prelucra din lemn felurite obiecte de artă îl predispune neîncetat la a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru că i-a dat acest dar, el îşi va păzi duhovnicia pe lângă înalta lui stare sufletească. Însă, dacă el se mândreşte cu frumoasele sale opere şi începe să se laude în dreapta şi în stânga cu ele, va cădea din părtăşia cu Dumnezeu şi se va pogorî pe treapta cea mai joasă a stării sufleteşti.

Citește mai departe...

Monahismul – scutul de apărare al Ortodoxiei (X)

- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -

 

Episodul anterior

 
Despre monofizism, a se vedea
 
Denumirea de Biserici Ortodoxe Orientale adoptată astăzi de grupările necalcedoniene ascunde cu desăvârşire erezia monofizită ce a zguduit Biserica lui Hristos în primele secole creştine
 
ROADELE ECUMENISMULUI
Documente legate de dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi monofiziţi
 
Documente (în ordine cronologică)

Citește mai departe...