Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36
Despre site
 
Bine aţi venit pe acest site, unde puteţi găsi revista Catacombele Ortodoxiei a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, tipărită de Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti cu binecuvântarea P.S. Flavian Ilfoveanul.
 
Primul număr al revistei a apărut în aprilie 1999. Ea s-a născut, în principal, din dorinţa de a vorbi credincioşilor români despre ecumenism şi roadele apostaziei de la Ortodoxie, tratând, de asemenea, subiecte de actualitate precum clonarea, eutanasia, renaşterea păgânismului în societatea contemporană etc.
 

 

--------------------

 

Teme principale in site
 

Chestiunea calendarului

Teme - Chestiunea calendarului

 

Eutanasie. Donare de organe

Stiri 78 2

 

Creştinism şi islamism

Cugetari 71 2

 

Homosexualitatea în lume

Dogma 45-1

 

--------------------


Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/functions.php on line 194

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XVIII)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

Încercările ruşilor de a da Muntelui Athos un statut internaţional

Odată cu războaiele balcanice a început o nouă eră în viaţa din Muntele Athos. În noiembrie 1912, grecii au anexat Sfântul Munte. Un detaşament de 800 soldaţi greci a format o garnizoană; bulgarii au trimis de asemenea 70 soldaţi pentru a apăra mânăstirea lor. Pe câtă vreme vieţuitorii greci ai Muntelui Athos priveau aceasta ca pe o eliberare făcând posibilă o renaştere a influenţei lor, slavii erau mai degrabă neliniştiţi cu privire la viitorul lor.

Statutul Muntelui Athos era o chestiune de dezbatere internaţională la Conferinţa de la Londra din 1912-1913. Rusia a insistat în mod categoric pe internaţionalizarea Muntelui Athos sub protectoratul a 6 state ortodoxe (Rusia, Grecia, Serbia, România, Muntenegru şi Bulgaria). Primul ţel era de a neutraliza supremaţia greacă, şi cel de-al doilea de a proteja drepturile monahilor nativi din fiecare stat ortodox. Dacă grecii reuşeau să domine în Muntele Athos, toate litigiile aveau să fie soluţionate în favoarea grecilor, şi nu a ruşilor. În planul rus al unui protectorat, nu în mod surprinzător, controlul internaţional al statelor ortodoxe asupra Sfântului Munte va asigura dominaţia Rusiei.

 

Delegaţii statelor balcanice la Conferinţa de la Londra din 1912-1913

 

Diplomaţii ruşi au dezvoltat câteva opţiuni pentru a aborda chestiunea jurisdicţiei. Consulul la Thessaloniki, Alexie K. Beliaev, a propus ca fiecare din cele 6 state ortodoxe să numească un reprezentant, care va avea un scaun în Kareea, centrul administrativ al Muntelui Athos. Delegaţii vor alcătui un consiliu oficial cu reprezentantul rus ca preşedinte. Acest consiliu va fi doar reprezentantul Muntelui Athos în relaţiile sale internaţionale. Delegaţii vor funcţiona în aceeaşi calitate pe care o aveau consulii marilor puteri în Imperiul Otoman. Potrivit planului lui Beliaev, populaţia monahală din Muntele Athos va fi dependentă din punct de vedere politic de Ministerul de Externe rus. Autoritatea spirituală a patriarhului Constantinopolului şi autoguvernarea Muntelui Athos în treburile sale interne vor rămâne ca mai înainte[1]. Altă propunere, elaborată de consulul rus la Monastir, A.M. Petriaev, repeta în general principalele puncte expuse de Beliaev.

Propunerea lui B.S. Serafimov, consilierul pe chestiuni bisericeşti al ambasadei ruse din Constantinopol, a sporit suplimentar gradul de protecţie ţaristă. Serafimov afirma că, de vreme ce mânăstirile neruseşti existau datorită veniturilor de pe proprietăţile lor din Rusia sau din colectarea de bani acolo, ele se vor afla curând în situaţii critice fără ajutor rus. De asemenea, el sublinia că existau 4.250 monahi ruşi în Muntele Athos în 1909-1911, fără a lua în considerare metocurile (care deţineau ferme), şi susţinea extinderea influenţei ruse asupra Muntelui Athos. El scria: ,,Se poate spera că odată cu schimbarea circumstanţelor politice se va schimba şi situaţia actuală. La timpul potrivit, multe din cele 17 mânăstiri greceşti vor deveni ruseşti, aşa cum s-a întâmplat cu Mânăstirea Sfântul Panteleimon, şi atunci monahii noştri vor socoti ei înşişi că se află în condiţii mai bune”. Rusia însăşi se va ocupa de treburile Muntelui Athos dând monahilor oportunitatea de autoguvernare internă potrivit vechilor rânduieli. Reprezentanţii celorlalte 5 state ortodoxe vor trimite de asemenea reprezentanţii lor pentru a sluji drept consuli.

Consilierul legal al ambasadei ruse din Constantinopol, A.N. Mandelshtam, a discutat partea juridică a chestiunii în detaliu. El susţinea fie indicarea Muntelui Athos ca un teritoriu neutru sub protectoratul a 6 state ortodoxe, fie transformarea lui într-un teritoriu neutru guvernat de reprezentanţii celor 6 state[2]. În opinia sa, crearea unui teritoriu neutru era preferabilă pentru Rusia deoarece aceasta va permite implementarea legilor ruse. Mandelshtam afirma că în fiecare caz era obligatorie o putere guvernamentală puternică pentru a opri neînţelegerile internaţionale din Sfântul Munte. Tensiunile naţionaliste dintre ruşi şi greci, greci şi bulgari, greci şi georgieni erau o reflectare a tensiunii greco-slave (şi greco-georgiene) generale din Balcanii acelor ani. Cel de-al doilea război balcanic şi înfrângerea Bulgariei au făcut mai acută situaţia din Muntele Athos.

Când monahii din Muntele Athos au aflat de planurile ruse de a internaţionaliza şi a întemeia un condominiu [administrare a unui teritoriu de către două sau mai multe ţări], cele 17 mânăstiri greceşti şi-au trimis delegaţii la guvernul din Atena şi la Conferinţa de la Londra cu o petiţie pentru a uni Muntele Athos cu regatul grec. În acelaşi timp, monahii ruşi au adresat altă petiţie Conferinţei de la Londra cerând neutralizarea Muntelui Athos sub protectoratul Rusiei şi statelor balcanice; în petiţia lor, ei au cerut să fie trimis un reprezentant pentru fiecare 250-300 monahi în consiliul central; ca problemele civile şi criminale să fie separate de cele spirituale; ca regulile actuale privind posesiunea proprietăţilor funciare să fie desfiinţate şi ca aceste proprietăţi să rămână mai degrabă în mâini ruseşti după ce închirierile au expirat decât să se întoarcă la proprietarii lor greci.

Chestiunea statutului internaţional al Muntelui Athos nu a fost soluţionată în timpul deliberărilor din cadrul Conferinţei de la Londra. Tratatul de la Londra din 17 mai 1913 doar a amânat decizia privind Sfântul Munte. În iulie şi august 1913, ambasadorii marilor puteri au ţinut o întrunire la Londra pentru a discuta consecinţele războaielor balcanice; statutul Sfântului Munte se număra printre subiectele discutate. Reprezentantul austro-ungar s-a opus cu putere propunerii ruse de a face Muntele Athos neutru deoarece în acea vreme Imperiul Habsburgic, mai mult decât orice altă putere, avea un interes legitim în Macedonia de Sud. Din cauza opoziţiei Austro-Ungariei, a fost adoptată doar prima parte a propunerii privind păstrarea subordonării spirituale a Muntelui Athos faţă de patriarh. Propunerea de a alcătui un protectorat comun a fost amânată din cauza neînţelegerilor ireconciliabile dintre părţi. Nici Tratatul de la Bucureşti, semnat pe 26 august 1913, nu a soluţionat problema.

Cel de-al doilea război balcanic şi înfrângerea Bulgariei au îngropat toate speranţele pentru o uniune a statelor ortodoxe sau a statelor slave sub un protectorat rus. Schisma bisericească bulgară nu putea fi vindecată şi un protectorat comun asupra Muntelui Athos părea improbabil. Împotrivirea puterilor occidentale nu era singurul obstacol. În iunie-iulie 1913, a apărut o problemă internă în Muntele Athos, şi anume chestiunea închinătorilor Numelui lui Dumnezeu (Imiaslavtsy sau Imiabozhniki). Adepţii mişcării au acceptat ideea că ,,Numele lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuşi”. Rădăcinile acestei erezii se află în misticismul bizantin al Sfântului Simeon Noul Teolog şi în isihasm, o mişcare de renaştere din secolul al XIV-lea condusă de Sfântul Grigorie Palama. Repetarea neîncetată a rugăciunii lui Iisus (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul) era o tradiţie veche de secole în Muntele Athos astfel că închinătorii la nume nici măcar nu inventau o erezie modernă, cât reinterpretau o tradiţie veche.

Această mişcare, fiind pur spirituală, a dezbinat comunitatea monahală. Guvernul rus, sătul de complicaţii suplimentare în Balcani, a confundat tulburările cu o acţiune politică şi a socotit mişcarea drept o rebeliune. Mânăstirile greceşti şi patriarhul au vrut să deporteze o parte din comunitatea monahală rusă, şi au sprijinit autorităţile bisericeşti şi civile ruse. În iulie 1913, mai mult de 800 monahi ruşi au fost mutaţi cu forţa în Rusia. Această acţiune a marcat începutul slăbirii elementului rus în Muntele Athos.

În septembrie 1913, deoarece statutul internaţional al Muntelui Athos rămânea incert, un reprezentant al ambasadei ruse la Constantinopol, Serafimov, a sosit în Muntele Athos într-o misiune specială. Scopul vizitei sale era de a informa ambasada despre situaţie, de a apăra monahii ruşi de încălcări, şi de a lucra pentru a restaura pacea în Sfântul Munte. În aceeaşi lună, mitropolitul Ciprului, Meletie Metaxakis a sosit în Muntele Athos pentru a răspândi agitaţie printre monahii greci şi a susţine aspiraţiile lor naţionaliste. Prezenţa lui Serafimov (care, în pofida faptului că era incognito, era privit ca un consul rus), i-a iritat pe monahii greci într-o măsură considerabilă. La sfârşitul lui septembrie, Sfânta Chinonită (corpul administrativ al Muntelui Athos) a decis să-l mute din Schitul Sfântul Andrei. Însă, această decizie nu a fost implementată din cauza poziţiei incerte a Mânăstirii Vatopedi, al căreia era schitul, şi căreia îi era teamă să nu-şi piardă venitul din proprietăţile ei din Basarabia dacă Serafimov s-ar fi plâns cu privire la îndepărtarea sa. Între timp, presa greacă a publicat articole furibunde împotriva lui Serafimov[3].

În octombrie 1913, Chinonita Muntelui Athos împreună cu mitropolitul Meletie a trimis o petiţie către regele Constantin al Greciei exprimându-şi dorinţa ca Sfântul Munte să fie inclus în regatul grec pentru a garanta că nici o autoritate civilă nu ar putea interveni în treburile sale. Reprezentanţii mânăstirilor bulgare şi sârbe, intimidaţi de greci, au subscris de asemenea la petiţie. Doar reprezentantul Mânăstirii ruse Sfântul Panteleimon a refuzat să subscrie. Petiţia a fost citită în mod public în prezenţa multor monahi pe 3 octombrie, o sărbătoare naţională pentru greci, a fost însoţită de o ceremonie şi închinare înaintea icoanei Axion Estin, strigând ,,Trăiască Grecia !” De asemenea, mitropolitul Meletie a ţinut un discurs patriotic înflăcărat.

O delegaţie formată din 5 reprezentanţi l-au vizitat pe regele Constantin şi pe prim-ministrul Elefterie Venizelos cu petiţia. Cel din urmă i-a asigurat pe monahi că ,,deoarece Sfântul Munte a păstrat şi păstrează toate riturile bizantine, şi a păstrat pentru noi limba noastră în îndelungatele veacuri de robie, este de mare importanţă pentru elenism. Fiţi încredinţaţi, părinţilor, că guvernul va face tot ce-i stă în putinţă pentru a păstra structura Muntelui Athos, atât bisericească cât şi politică”. Atât regele, cât şi prim-ministrul erau gata să-i sprijine pe monahii greci din Muntele Athos.

În timpul şederii sale în Muntele Athos, Serafimov a continuat să se concentreze pe viitorul statut internaţional al Muntelui Athos. Mitropolitul Meletie a propus ca Rusia să se abţină de la programul său de internaţionalizare, în timp ce Grecia ar trebui să garanteze că monahii ruşi vor avea drepturile şi privilegiile pe care le aveau înainte de războaiele balcanice. În situaţia actuală, Serafimov înclina către a adopta această propunere, deoarece înfiinţarea unei asociaţii a statelor ortodoxe ar fi fost imposibil de implementat fără a lua măsuri brutale şi fără ca grecii să nu trimită petiţii împotrivă către puterile europene.

În acest răstimp, schisma bulgară rămânea nesoluţionată, şi Serbia unită cu Grecia se împotrivea intereselor ruse. România avea doar două schituri şi câteva chilii în Muntele Athos (care erau ostile faţă de patriarhie), şi Muntenegru nu avea interese în Sfântul Munte. Potrivit lui Serafimov, protestele Chinonitei din Muntele Athos vor duce la limitarea înaintării ruse către arhipelag şi Marea Mediterană ceea ce va opri eforturile Rusiei. Aceasta ar fi catastrofal pentru mânăstirile ruse, în timp ce adoptarea propunerii lui Meletie ne-ar putea ,,da oportunitatea de a ajunge la rezultatele dorite de noi”.

Serafimov a prezentat şi condiţiile în care, în opinia sa, ar putea fi semnat un acord ruso-grec. Potrivit lui, comunitatea religioasă din Muntele Athos trebuia să rămână în păstorirea patriarhului ecumenic, şi toate acţiunile din Muntele Athos trebuiau întreprinse doar după aprobarea lor atât de autorităţile ruse, cât şi de cele greceşti. O pază alcătuită atât din greci cât şi din ruşi va înlocui detaşamentul militar grec, iar guvernul grec nu ar trebui să confişte proprietăţile monahale din afara peninsulei (îndeosebi din Macedonia şi Tracia). Cel din urmă punct avea o însemnătate aparte pentru Rusia deoarece privea proprietatea Nuzla din Golful Kavala, care aparţinea schitului rus Sfântul Andrei şi care putea fi utilizată ca o bază navală strategică.

Deşi favorabilă Rusiei, propunerea lui Serafimov nu a fost adoptată de Ministerul de Externe rus. Între timp, poziţia lui Serafimov în Muntele Athos devenea din ce în ce mai dificilă şi chiar periculoasă. În decembrie 1913, el a părăsit Sfântul Munte.

Chestiunea statutului Muntelui Athos a continuat să fie discutată în 1914. Întotdeauna, diplomatul abil şi flexibil, prim-ministrul grec Venizelos, care dorea sprijinul rus, era gata să facă unele concesii. În mai 1914, ambasadorul rus la Constantinopol, Giers, a înmânat reprezentantului grec o propunere privind statutul internaţional al Muntelui Athos şi şi-a exprimat dorinţa de a începe negocierile. Guvernul grec a prezentat o contra-propunere despre un condominiu greco-rus al Muntelui Athos. Ea propunea cetăţenie dublă pentru monahii ruşi athoniţi şi restricţiona toate celelalte state ortodoxe de a lua parte la decizii privind guvernarea Muntelui Athos[4]. Această propunere a fost zădărnicită de împotrivirea Serbiei şi Bulgariei.

Odată cu izbucnirea primului război mondial, problema statutului Muntelui Athos nu a mai apărut la nivel diplomatic. Până la Revoluţia din 1917, guvernul rus nu a recunoscut Muntele Athos ca parte a teritoriului aparţinând regatului grec. Putem vorbi în mod definitiv de unirea finală a Muntelui Athos cu Grecia doar în 1926, când guvernul grec a emis o lege că toţi monahii din Sfântul Munte trebuie să fie cetăţeni greci. Astfel, discuţiile prelungi despre statutul internaţional al Muntelui Athos au încetat de îndată ce Rusia a încetat presiunile diplomatice.

După lupta împotriva închinătorilor Numelui lui Dumnezeu în 1913 şi începutul primului război mondial, când mulţi novici au fost chemaţi în armată, a început o descreştere rapidă a numărului ruşilor în Muntele Athos. Între anii 1913-1917, populaţia rusă din Muntele Athos s-a redus de la 4.100 la 2.460. După 1917, când ruşilor le-a lipsit oportunitatea de a vizita Muntele Athos şi guvernul nu mai susţinea mânăstirile, monahismul rus din Sfântul Munte a apus până la sfârşitul secolului XX.

 

Grup de monahi din Mânăstirea Sfântul Panteleimon, 1923
La apogeul ei, în 1903, aici vieţuiau peste 1440 monahi. Astăzi aici vieţuiesc 50 monahi

 

 

[1] Arhiva politicii externe a Imperiului Rus, Moscova, f. 180 (Ambasada din Constantinopol), op. 517/2, d. 3686, ll. 1-4.  

[2] Idem, op. 517/2, d. 3689, ll. 1-21.

[3] Arhiva politicii externe a Imperiului Rus, Moscova, f. 180 (Ambasada din Constantinopol), op. 517/2, d. 3697. Rapoarte ale lui Serafimov către M.N. Giers din 24 septembrie, 1 octombrie şi 7 octombrie 1913.

[4] Arhiva politicii externe a Imperiului Rus, Moscova, f. 151, op. 482, d. 3877, l. 13. O telegramă secretă a lui M.N. Giers, 13 iulie 1914.

 

Episodul urmator


Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36